Nimic n-a fost la întîmplare cînd cu îngroparea.
Aşa cum Fiul a făcut planuri cu omul care căra ulciorul cu apă, aşa Tatăl a făcut planuri cum şi cine să ia trupul mort de pe cruce şi unde să-L ducă şi cine să-i cumpere balsamurile.
Ucenicii din ascuns, Nicodim şi Iosif din Arimateea, care aveau de pierdut funcţii în Sinedriu, dacă s-ar fi arătat pe faţă drept ucenici ai lui Isus, acum, cînd totul pare pierdut, ies la iveală ca nişte cîrtiţe care se vor prăji în dogoare.
Despre Iosif ni se spun cîteva lucruri. Evanghelistul Luca spune:
23:50 Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
51 care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
52 Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
53 L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
54 Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.
55 Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56 s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după lege
Iosif era bun şi evlavios şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.
Dumnezeu Tatăl a vegheat ca trupul să cadă pe mîna unui om bun.
Omul bun nu poate fi lipsit de blîndeţe, bunătatea şi blîndeţea sînt surori gemene şi nedezlipite. Sînt roade duhovniceşti cu smerenia la un loc.
Iosif era evlavios. Evlavia este buna temere de Dumnezeu. Evlaviosul trăieşte tot timpul nu CA în prezenţa lui Dumnezeu, ci TOT TIMPUL în prezenţa lui Dumnezeu.
Iosif aştepta Împărăţia. Pentru că este înrădăcinat în Dumnezeu şi toate „amintirile sale sînt din viitor”, Iosif reacţionează ca unul care nu are ce pierde. Nu ia parte la Sinedriu, cu riscul de a fi „lăsat la vatră”, se duce la Pilat cu îndrăzneală, riscînd să fie şi el „lăsat pe cruce”.
Iosif joacă totul pe-o carte exact cînd ucenicii „de pe faţă”, curajoşii, au dispărut.
Iosif este curajosul cel nebun, cînd curajul pare să nu mai fie cu rost. Este donquijotesc.
Îşi ţine spiritul treaz şi mîinile la lucru atunci cînd toţi ceilalţi în jur cad în deznădejde şi se refuziază în paralizia voinţei.
Dumnezeu Tatăl a lăsat trupul Fiului pe mîna lui Iosif din Arimateea, un om bun, evlavios, curajos, nedisperat.
Acum Cristos şi-a lăsat Trupul (Biserica) pe mîna noastră, cu o sarcină imposibilă, cu porunca de a fi măcar la fel ca sinedrianul din Arimateea.
Dacă el a fost bun şi evlavios, noi nu avem voie mai prejos.
Ne-am fost încredinţaţi unii altora ca să fim buni unii cu alţii şi evlavioşi cu Domnul, curajoşi faţă de alţii, nedisperaţi faţă de fraţi.
Domnul Dumnezeu SE riscă lăsîndu-şi TRUPUL pe pămînt cu oameni care vor să fie buni şi evlavioşi.
Cît de greu este să fim buni?
Marius Cruceru 
frumoase ganduri despre aceste ,,sinedrian ”demn de respect .
[poza..insa este departe de a exprima realitatea –ma refer la trupul care are o usoara rana..care se vedesi inca una mai in umbra–-nu caas fi vrut sa vad trupul din filmul lui Gibson ]
Mitică, ai dreptate, poza sigur nu coresponde cu realitatea. QED la postul cu cristoşii lor!
Nu e tare greu sa fim buni…uneori un zimbet sau un gest marunt te duce acolo…dar e greu sa te hotarasti sa ai bunatate…pentruca pe-aci nu-i glorie care sa insoteasca bunatatea…ci mai degraba obscuritate.
Rodica, bună problema: să ne hotărîm să fim buni! Se poate, se poate să ne hotărîm (în sens noician?). Da, numai în sensul acela…
Cu multe multumiri fr Marius ! Frumoasa aplicatia !
Mulţumesc, Wes!
„Domnul risca sa-si lase Trupul cu oameni care vor sa fie buni
si evlaviosi”vor sa fie?atunci este bine.
sau nu vor?
Suntem buni unii cu altii,curajosi,evlaviosi cu Domnul?
Ah!
Elisa,
Ce bine graiesti. Acel ultim: Ah!, este concluzionarea de-a trai o viata de rugaciune si-ntr-adevar….atunci este bine.
Ginduri si inima curata din partea ta.
Pingback: Lista cu articole care dezbat sarbatoarea Pastelui « Stiri Crestine - Fii un crestin informat!
Un docil asc…ganduri si inima curata?din partea mea? sau voiai sa spui din partea ta? . 🙂
asa sa ne ajute Dumnezeu sa avem.
Hristos a inviat!
Elisa….Adevarat A Inviat! Nu eu, nu d-ta , ci toti cei ce doresc sa cistige cununa vietii TREBUIE sa aibe ginduri curate.
Docil…
am auzit „cu inima „o predica buna,cu Duh,fratele Doncea,presedintele asociatiei baptistilor din America si Canada(zic bine?)va bucurati si pe acolo,de oameni cu ganduri si inimi curate,este un frate cald.
De multe ori apare si „intrusul” cu gandurile pe care vrea sa ne faca sa credem ca sunt ale noastre;sustin credinta in Dumnezeu si sfidarea diavolului,sa refuzam apasarea si greutatea care vin de la el,prin gandurile rele,rugandu-ne ca prin Domnul sa fim victoriosi.
Pingback: Foto Isus, lăuta şi burta, Ana are….., trupul Fiului « La patratosu