cristoşii lor…

…să-mi lase Cristosul în pace!

Am mai discutat despre necesitatea de a „construi” un Cristos lăuntric, despre Cristosul articulat în lumina Scripturilor şi prin Duhul care ne locuieşte, un Cristos care creşte în noi dinlăuntru spre afară..

Ei, acest fel de exhibiţii nu fac altceva decît să ne construiască amintiri greu de şters.

Chiar este necesar? Chiar credeţi că face bine? Cui?

Acesta este Cristosul pe care aţi dori să Îl păstraţi în memorie?

AICI şi AICI.

Lăsaţi-mi Cristosul în pace, nu mai intraţi peste căderile Lui cu caraghioase tăvăliri pe caldarîmul patriei,

lăsaţi-I rănile sîngerînde în pace, nu le anulaţi cu vopsea roşie,

lăsaţi-I geamătul înnăbuşit în pace, nu-l înlocuiţi cu horcăieli prefăcute,

lăsaţi-L gol pe cruce aşa cum a fost, nu într-o penibilă pijama de spital,

lăsaţi-i pe soldaţii romani serioşi şi gravi, stîngaci şi puternici, pricepuţi la lovire şi lipsiţi de entuziasm, nu-i amestecaţi într-o coregrafie de sportiv amator,

lăsaţi-le săbiile şi suliţele de fier în mîini, nu le puneţi săbii de jucărie şi decor în mîini, joacă rizibilă de copii,

lăsaţi-mi Cristosul rănit de-adevăratelea, lovit cum se cuvine, fără machiaje şi păcăleli de scenă, obosit de cruce grea şi căzînd pe piept şi faţă în praf şi pietre, desfigurat pe drept, 

lăsaţi-mi Cristosul cu mîinile străpunse „pe bune”, nu legat cu sfoară pe cruce, 

lăsaţi-mi Cristosul să moară pe cruce, nu coborît după minute, terminînd show-ul cu un cola rece.

lăsaţi-mi bătăile simple şi dure, fără circ cu tăvăliri de actor mediocru,

lăsaţi-mi coasta străpunsă cum se cuvine, pînă la inimă cu fier,

lăsaţi-mi un Pilat cultivat şi serios, dilematic, nu un manelist supraponderal,  

lăsaţi-mi Cristosul în pace cu cristoşii voştri improvizaţi şi care sînt bine-merci după o jumătate de oră de „joc”, gîfîind în interviuri de vedete. 

Luaţi-vă cristoşii acasă! Bucuraţi-vă voi de ei, dar scoateţi-i din agora noastră! Nu faceţi un serviciu nimănui, nici Evangheliei, nici Cristosului, nici cultivaţi poporul, nici naşteţi dileme, ba… le rezolvaţi prea uşor. Calea vizualizării unui asemenea circ scurtează orice gînd cu cel puţin o jumătate de dilemă şi cu o altă jumătate de frămîntare reală. 

Evanghelia se propovăduieşte, nu se actoriceşte! 

Evanghelia se imaginează, nu se „joacă”!

Evanghelia se rosteşte, nu se povesteşte!

Evanghelia nu merge ca  spectacol cu public sub lumina reflectoarelor, evanghelia rodeşte în cercetarea inimii în lumina Scripturilor! 

Evanghelia are începătură la interior, cu un concert de cămăruţă închisă, sfîrşeşte în piaţă cu propovăduire ştefaniană şi martiriu, în Agora grecească, cu închisoare romană, dar nu începe din piaţă, pe stradă şi la caldarîm deschis. 

Din pricina asta Dumnezeu ne-a lăsat un text şi ne cere să învăţăm să citim, nu ne cere să învăţăm să „ne uităm”, uitîndu-ne şi uitînd. 

„Uitîndu-ne” la Evanghelie, ne uităm şi Îl uităm pe El, ascunzîndu-L în hăurile neuronilor noştri mult prea stimulaţi de vizual şi a retinei mai excitată decît este cercetată inima în lăuntru. 

Lăsaţi-mi Cristosul în lăuntru…. 

Şteargă-se din memorie şi de pe retină scenele chipurilor false…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Meditaţii, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la cristoşii lor…

  1. Irina zice:

    penibil spectacol, cine o fi fost cu ideea?

    • Marius David zice:

      Irina, nu ştiu a cui a fost ideea. Trebuie să recunosc cu ruşine că limbajul seamănă cu cel neoprotestant.
      Îmi cer scuze ca neoprotestant pentru acest penibil spectacol.
      Că bine spui, dacă mergem la Biserică… acolo regăsim patimile.
      Dacă vrei să vezi cum este crucificarea … trebuie să te hirotonească cineva….să vezi atunci 🙂

  2. Irina zice:

    mda, am cautat pe net si am aflat mai multe.Personal sunt contra unor astfel de manifestari. Ca ortodocsi, daca vrem sa retraim drumul crucii si sa patimim impreuna cu Hristos, e suficient sa participam la toate slujbele Bisericii din Saptamana Patimilor.Si vom retrai totul cu rugaciune, cu smerenie, cu durere, cu pocainta, cu seriozitate, si nu ca pe un spectacol ciudatel de pe strada.

  3. Debora zice:

    Of, frate Marius, te citesc cu bucurie de mult timp si incerc sa tac si sa invat, imi tot spun sa nu vorbesc prea mult. Sunt de acord cu principiile pe care le-ai expus aici, nici eu nu sunt cu marsurile si cu spectacolele religioase, nici macar cu pelerinajele…Indraznesc totusi sa te intreb ce te faci daca, vrand sa-ti pastrezi Cristosul asa cum Il stii tu, ranesti pe cei care vor sa-L prezinte lumii intr-un mod pe care nu-l agreezi? Poate cei care fac asta se gandesc la cei din jurul lor, care „mult prea stimulati de vizual”, cum bine spui, nu reactioneaza dacat la ceva care le izbeste privirea! Eu gandesc ca inca e bine cat putem sa-L proclamam pe strazi sau pe stadioane, chiar daca personal nici eu nu gust prea mult chestiile astea. Va veni si vremea cand va trebui sa fim in inchisoare sau martirizati, si poate ca acel Pilat fals,”manelist supraponderal” (brrr!) sau acei care „gafaie in interviuri de vedete” vor fi gata sa accepte si crucea adevarata de dragul Lui. Asta stie Domnul mai bine, noi ar trebui sa nu ne grabim sa ranim pe fratii pentru care a murit Cristos. Doamne, de multe ori am fost de-a dreptul dezgustata de cate un mesaj plin de emfaza, rostit cu tipete si agitatie, ca sa aflu apoi ca au fost oameni care s-au pocait in urma acelui measj! M-am simtit umilita de fiecare data si de la o vreme am invatat sa incerc (chiar daca nu tot timpul reusesc!) sa ii privesc pe cei care „se produc” intr-un fel sau altul cu multa intelegere. Ma refer aici si la cei care recita (prost) poezii de duzina in bisericile noastre, sau care pocesc biata limba romana, ba inlocuiesc cuvinte chiar si in poezia lui Vlahuta (asta s-a intamplat chiar ieri, la noi).
    Iarta-ma pentru ca am scris atat de mult. Cristos a inviat!

    • Marius David zice:

      Acum îţi răspund, Debora!
      Înţeleg ce spui. Iată un punct de vedre interesant. De aceea nu ţi-am şters comentariul. Apreciez ezitarea ta, dar cred că spui un lucru important.
      Sinceritatea celui care face actul respectiv contează? Sigur.
      Sînt sigur că şi Arius cînd a predicat nu s-a gîndit aşa: „Uite, mă fac eretic ca să distrug Biserica, o să inventez o idee cum că Isus nu este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi o să produc schisme şi războaie… etc.”. Nu, drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenţii şi în Iad vor fi foarte mulţi oameni cumsecade, extrem de mulţi oameni buni.
      Dacă rănesc pe cei care prezintă pe Cristos aşa? Poate că îi rănesc! Poate că se trezesc. Cînd te înneci cu vomă trebuie să îţi dea cineva două palme. Te-a bătut, dar ţi-a salvat viaţa, nu-i aşa?
      Tocmai, spuneai că nu guşti, Irina spunea că nu gustă, la fel şi Adiel, din cîte înţeleg. Atunci cine le gustă? Cui îi plac chestiile astea? Cine are interesul să vadă un actoraş bătut golăneşte prin cartier de nişte tipi cu burtă la ei şi copii de crescut acasă, care n-au altceva mai bun de făcut decît să simuleze o chestie ridicolă pe fondul sonor al unei lecturi discutabile din punct de vedere artistic-actoricesc-retoric-interpretativ etc.
      Cine are interesaul ca Evanghelia să fie „împuţinată”, coborîtă de pe soclu?
      Aşa cum spui, putem să îl PROCLAMĂM. Să o facem, să nu-L măscărim pe Cristos. Nu cred că Şi-a dorit asta, nu putem să Îl imităm, să-L jucăm. Poate că ne-ar fi sugerat să o facem.
      Ne cere să-L mîncăm!
      Creştinismuil e mult mai dur decît atît. Tocmai am scris ceva pe tema „Creştinii îşi mănîncă Dumnezeul!”.

      Spui că asta ştie Domnul mai bine! Bun, dar ştim şi noi. Nu sîntem proşti. avem creier să gîndim. Tocmai la asta este bun un blog, un ziar, o carte. Ne exprimăm aici, discutăm şi vedem dacă sîntem pe calea cea bună. S-ar putea ca eu să greşesc.
      Vă rog să mă convingeţi!

      Pentru cei care recită prost: trebuie să te duci să le spui să nu mai recite. Să îşi găsească altceva de făcut în biserică.
      Există un dar pe care mie mi l-a dat Dumenzeu: darul spiritual al descurajării. Unii trebuie trimişi acasă şi în anonimat. Trebuie să coboare de la scena deschisă, dela solouri şi poezii. Trebuie să îşi vadă de treabă. Nu-s făcuţi pentru amvon şi microfon,d ar sînt făcuţi pentru chestii mult mai nobile: azil de bătrîni, slujiri, scris etc.

      Şi eu am întîlnit cazul în care un pastor curvar a predicat şi s-au întors la Domnul cîteva persoane. Şi ce-i cu asta? Să nu-i spun că-i curvar şi să nu-l confrunt? Ba da! Ce-are vaca cu primăria? Dumenzeu poate vorbi şi printr-o măgăriţă dacă vrea şi prin pietre, dacă se ambiţionează. asta nu înseamnă că asta este normalul
      Sigur că au fost şi oameni impresionaţi pe acolo. Şi ce-i cu asta?

      Dacă noi tăcem, actorii vor vorbi!

  4. Rodica Botan zice:

    „Adevarul” nu poate fi reprodus…

  5. Debora zice:

    Multumesc ca nu ai publicat comentariul meu. Ca de obicei, imi pare rau doar dupa ce l-am trimis. Poti sa-l uiti, te rog?

  6. Pingback: Poza care plînge « Vindecătoru

  7. adiel p zice:

    Cred ca reactia autorului vizavi de acel presupus drum al crucii este exagerata. De ce, adica, n-ar avea voie respectivii ‘sa-si imagineze, sa joace, sa actoriceasca’ niste evenimente care oricum nu prea stim cum s-au derulat in realitate? Chiar o atit de mare impietate s-a adus crestinismului?
    Consider posesorul blogului de fata un personaj interesant, mustind de energie literara, ca pe unul ce scrie plin de verva, analizind critic cam tot ce se intimpla sau se poate intimpla pe mapamondul evanghelic. Dar realizind lucrul acesta intr-o maniera paradoxala, sucind semnificatiile cuvintelor, rostuind imaginile, comprimind sensuri, deschizind orizonturi neasteptate, aratind stapinire de sine, gingasie, talent, dar si incruntare, zbucium, detasare, multa tensiune acordata in ritmuri frenetice de chitara… Adica aduce, pe undeva, a actor, degajind o anumita artificialitate in ceea ce afirma, fiind adeseori mult prea bombastic in ‘scornelile’ teologice pe care le enunta. Sa fie acest lucru un scazamint, o erezie, bufonerie seaca, o eruptie sentimentaloida? Nu cred…

    • Marius David zice:

      Stimate Adiel P.
      Fiecare are dreptul la exagerările lui şi la actoricelile lui. Ce încerc eu este să protejez tocmai spiritul Evangheliei, vorba ta: oricum nu ştim prea bine cum s-a întîmplat în realitate. Dacă citeşti articolul la care fac trimitere vezi că tocmai asta este esenţa. Poate că evangheliştii nu au vrut să ştim exact. Este intenţionat şi aşa ar trebui să rămînă. Poate că aici se aplică scriptura apocaliptică care spune: cine va adăuga la cele scrise în cartea aceasta (se referă la apocalipsă, dar cred că sensul poate fi extins la întreaga Scriptură..) i se va adăuga pedeapsa. Evangheliştii au vrut să fim liberi de aceste scene pentru a ajunge la esenţial: faptul că Isus a fost crucificat Nu contează CUM, spunea Voicu B., contează CINE A FOST RĂSTIGNIT.
      Părerea mea este că una dintre slujbele cele mai isteţe ale diavoluului este deturnarea, deturnarea de la sensul primar, de la esenţial, de la cele rădăcini ale Evangheliei.
      În momentul cînd te-ai fixat la un anumit tip de bătaie (golănească, spre exemplu, cum este în videoclipurile de mai sus) te-ai agăţat deja şi ai agăţat şi pe ceilalţi într-un cui din care nu mai poţi coborî sau urca cu imaginaţia, intri pe un drum închis.
      Imaginaţia funcţionează ca un labirint cu o infinitate de posibilităţi.
      În momentul cînd prost jucat, prost imaginat, prost realizat, ai făcut un filmuleţ că ala pe care îl folosea o anumită organizaţie pentru evanghelizare sau cînd îl iei de bun pe ZEfirelli sau MElu Gibson, atunci ai intrat pe un drum închis.
      Eu lupt pentru libertatea lăuntrică, pentru libertatea imaginaţiei dacă vrei, pentru libertatea fiecăruia de a parcurge cu mintea proprie scenele evanghelice CITIND EVANGHELIA.
      Asta cred că este cel mai important.
      În momentul cînd te-ai blocat pe o asemenea imagerie, pe un asemenea chip, pe un asemenea personaj, ai terminat pentru o perioadă cu hăituirea lăuntrică de care ar trebui să ne bucurăm cu toţii. Te-ai liniştit prea devreme.
      De ce crezi că Dumnezeu interzicea în-mărmurirea sau în-pietrirea sau în-turnarea sau în-bronzarea oricărui Chip care să aducă a El?
      Dar în acelaşi timp ne hăituia lăuntrul cu cărmiziu, albastru, aur, îngeri pe capac?
      Este o fugărire a imaginaţiei prin sine. Grea treabă.
      Părerea mea este că respectivii, cu bune intenţii, nu neg, au cedat unei ispite. Ispita de a vizualiza pentru ei, asta nu-i grav, dar au mînjit şi sufletele altora.

      Cam asta cred.
      Despre ce spuneţi despre mine? Apreciez ironia şi întrebarea retorică de la sfîrşit. 🙂 De asemenea, în spatele aprecierilor de la început se ascunde acuza de la sfîrşit. PRedau retorică de prea mult timp ca să nu recunosc trucul destul de ieftinel. A propos, nu cred că există „energie literară”.
      Nu sînt de acord cu „analizînd critic cam TOT ce se întîmplă pe mapamondul evanghelic” (nu-i o exagerare?).
      Nu sînt de acord cu „scornelile teologice”. Vă rog să daţi trei exemple, dacă tot v-aţi apucat de criticat. Trebuie făcut şi inventarul. Nu-i aşa?
      E uşor a arunca cu epitetu fără argument.
      Deci, vă rog, dacă tot v-aţi aruncat pe blog, „la muncă, fraţi, pentru Cristos” şi la căutat exemple.

      cu simpatie,
      mc

  8. dorin zice:

    Ca bine mai graiesti frate, totusi s-au facut o multime de „evanghelizari” pana acum cu filmul „Isus” si nimeni n-a zis nimic;sau ala era bun? Sau a venit timpul sa ne trezim,sa ne intoarcem la Adevar,la Hristos

  9. dO zice:

    Cristosul meu si al tau trebuie construit doar din Cuvant. Daca il construim pe Cristos din F Zefirelli si imagini din perioada infantila, de pilda tablouri din casa sau imagini din Biblia explicata in fotografii nu facem alceva decat sa il schimbam pe Cristos in ceva mai dragut decat Marele Domn ce este! Cristos cel adevarat este cel din Apocalipsa, nu un om ce a murit cam naspa, si se zice ca si pentru cineva. Cristos este Domnul!

  10. LogiK zice:

    Cata bataie de joc. Nici nu ma mir ca lumea incepe sa ia in ras pe Cristos si pe crestini. Bataie de joc!

  11. Patrix zice:

    Curat murdar! Mai ales cand respectivul se da peste cap si se ridica fustita.

    Caragios.

    Spuneam mesteru pe patratosu ca ce facem cu pantomimele daca cel care il imita pe Domnu se impiedica de-un cablu si cade cat este de lung din gresala?

    Radem de el sau de cristosul pe care il intruchipeaza, ne e mila de el?

  12. Irina zice:

    initiatorii acestui spectacol sunt „Asociaţia „Eclesia”, actori din cadrul organizaţiei „Servus” din Baia-Mare şi un grup de credincioşi creştini „.Ideea i-a venit prima oara artistului plastic Daniel Les (el il „joaca” pe Iisus), care declara:

    „Am ales sa fac asta pentru ca sa ii facem pe oameni sa inteleaga ca sarbatoarea Pastelui insemana altceva, nu ceea ce cred ei. Pastele inseamna mai mult decat plase pline cu cumparaturi, bauturi, inseamna mantuirea noastra, a crestinilor, care credem in Iisus Hristos. Avem o societatea agresata in fiecare zi, unii arunca in noi cu hartii, unii ne aplauda, unii plang, altii rad. Trebuie sa ne crestem copii intr-un mod sanatos, trebuie sa ii crestem in crestinism, dar nu putem creste in crestinism fara Iisus Hristos. Noi nu chemam oamenii la biserica, ii chemam la Iisus Hristos si nimic mai mult”

    „Dupa rastignire, un grup de tineri de la Biserica penticostala “Faclia” din Cluj-Napoca au pus in scena piesa de teatru “Portile raiului sau flacarile iadului”.”

    sursa

    http://www.citynews.ro/cluj/din-oras-10/drumul-crucii-reconstituit-pe-strazile-clujului-42850/

  13. Marius David zice:

    Draga Irina, artiştii plastici ar trebui să se ţină de arta plastică, actorii, de actorie.

    Îmi spui şi mie sau … îmi spuneţi şi mie cum poate cineva să cheme la Cap fără să cheme şi în Trup. cum poate cineva să cheme pe altcineva la Cristos fără să îl cheme şi la Biserică?

    ESte prostia lunii.
    Dovada că bunele intenţii nu ţin nici loc de educaţie, nici de bună credinţă.
    Ideea este că oamenii ar trebuisă se mai gîndească încă o dată înainte de a sări într-o asemenea chestie sau cel puţin să întrebe în stînga în dreapta: băi, este bine ce facem noi. Adică să întrebe în Biserică, în Ecclesia.

    Cristos nu este în afara Bisericii şi nici Biserica în afara lui Cristos, cine Îl primeşte pe Cristos, primeşte şi Biserica la Pachet, ca la cărţile de pe vremea lui Ceauşescu: luai Dicţionarul Latin-Român de Guţu cu Raportul celui de-al XII-lea Congres la pachet.
    Este convenabil Cristos, neconvenabilă Biserica, dar merg împreună.

    Astfel de haiducii, cînd fiecare o ia de unul singur sau cu cîte un grupuscul şi face cîte o năzbîtie de genul ăsta nu fac decît rău şi Evangheliei şi Bisericii şi oamenilor pe care ai dori să îi cîştigi pentru Cristos, dar nu pentru Biserică.

    cît ţine chestia asta? Exact cît ţine şi emoţia de după Patimile lui Mel, pînă după ce-ţi ştergi lacrimile şi sufli mucii în batistă, că după aia trece. Convertirea nu se poate baza pe emoţii de moment, nici pe milă.

    O căsătorie zidită pe milă nu rezistă, nici o credinţă nu poate fi susţinută de acelaşi sentiment.

    Noi nu ne uităm la cristosul lor bătut şi spunem: „vai, săracu, cît au dat în el” şi de asta credem.
    Noi ne uităm la El şi spunem ca sutaşu: „Cu adevărat ESTE… ”

    Spune domnu Les că trebuie să îi facem pe oameni „să înţeleagă că sărbătoarea Paştelor este altceva, nu ceea ce cred ei.. cumpărături, băuturi”. Absolut de acord cu aceste afirmaţii.

    Îi doresc domnului Les mai multă inspiraţie în pictură sau sculptură sau ce face dînsul şi îi urez idei mai bune, cu inspiraţie mai transpirată decît chestiunea de faţă. Se pare, din cîte văd eu, că Domnul i-a dat alte daruri, dar cu cel de actor l-a sărit la împărţeală şi nici la afirmaţii teologice nu l-a chemat.

    Îl descurajez entuziast să mai repete isprava.

    Draga Dorin,
    nu este prima dată cînd o spun. M-am impotrivit cînd într-o biserică de ţară în care am slujit fraţii au dorit să puna videoul şi tembelizoru pe amvon ca sa ne uităm la filmu Isus ca să vadă lumea…
    N-am văzut oameni convertiţi la filmu Isus. Am văzut oameni convertiţi la predicarea unor analfabeţi, ţărani simpli. Poate că eu sînt ignorant sau răutăcios, sau amîndouă.

    E logic, Logik, să fim luaţi la rîs dintr-o chestie de genul asta.
    Ce crezi? Dacă facultatea de filozofie ar pune în scenă otrăvirea lui Socrate şi Apologia lor cu atît de puţin har actoricesc, eu n-aş rîde?
    aş mai fi patriot aşa entuziast dacă cineva ar juca tragerea pe roată a lui Horea, Cloşca şi Crişan sau tăierea Brîncovenilor într-un asemenea hal.
    Ideea este, cum spunea Dănuţ, că nu ne este dată arta mare. Inspiraţia ne ocoleşte. Nu avem şfoancă!
    Dumnezeu a ales pe cele proaste ale lumii şi pe oamenii lipsiţi de talent cu caru ca să îşi facă Biserica.

    Patrix, cu chestia aia am dat un exemplu pe care l-am văzut pe viu. „Cristosul” dintr-o scenetă s-a impiedicat într-un moment de climax şi a stricat toată socoteala, toată sala a izbucnit în rîs. Cui prodest?

    Ce cristoşi pot reprezenta nişte ţînci cărora nici măcar tuleiele la barbă nu le-a apărut şi care se învelesc în cearceafurile mamei ca să Îl reprezinte pe Cel cu haina dintr-o singură cusătură?

  14. Isidor zice:

    In acest punct, dupa nulla salus, ar trebui sa definiti Ecclesia, altfel se poate crede ca ati trecut la ort( h )odocsi.

  15. elisa zice:

    ELEGIE pentru 2009

    O, de mi-ar fi capul

    plin cu apă,

    de mi-ar fi ochii

    un izvor de lacrimi,

    aș plânge zi și noapte

    pe morții

    fiicei poporului meu!

    (Ieremia 9:1)

    O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi

    și izvor de perle ochii mei de-ar fi,

    cum aș plânge neamul amorțit în patimi,

    cu speranța-n suflet că se va trezi!

    Cum aș vrea să curgă harul mântuirii

    peste solul tare, ars și însetat

    de plăceri și-ambiții – nori ai amăgirii,

    goi, purtați de vânturi pe-un pământ uscat!

    Cand tăcută moartea pe ferestre urcă

    și când negre umbre din adânc se strâng,

    pentru cei ce harul nu l-au primit incă,

    dă-mi Iisuse lacrimi ca să pot să plâng!

    O, dă-mi azi Iisuse, lacrimile Tale

    care-au curs pe drumul spre Ierusalim,

    dă-mi să simt povara cântului de jale

    pentru generații ce merg în declin!

    Umple-mi Doamne pieptul, umple-l cu suspine

    pentru morții-n spirit care rătăcesc,

    nepătrunși de taina crizei care vine,

    când de munții nopții pașii își lovesc!

    O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi

    și izvor de perle ochii mei de-ar fi,

    cum aș plânge neamul amorțit în patimi,

    cu speranța-n suflet că se va trezi!

    Postat in POEZII

  16. elisa zice:

    Scuze,va rog sa stergeti „ceea ce este in plus”. 🙂
    ..nu mergea ca lumea calculatorul si am insistat.

  17. Irina zice:

    Marius, sunt perfect de acord cu tine, si in ceea ce priveste artistii plastici, si in ceea ce priveste imposibilitatea separarii lui Hristos de Biserica.
    Numai ca cea de-a doua idee nu are mare popularitate printre neoprotestanti, cel putin la modul declarativ. Am auzit foarte multi np sustinand ce zice d-nul Les- te chem la Hristos, nu la o biserica. Cica biserica sa ti-o alegi singur dupa ce „Il primesti pe Hristos ca Domn”. Dar daca zici ok, aleg biserica ortodoxa – aaa, pai stai sa-ti explic ca bo e asa si pe dincolo, vino la noi la adunare :)).

  18. Marius David zice:

    Cred că este clar ce înţeleg eu prin Ecclesia, am mai spus-o şi în alte părţi, comunitatea Euharistică în care se predică Scriptura aşa cum este.

    Alin Cristea mă citează, am uitat eu să adaug:… pentru care vom da socoteală…. Sîntem într-o ţară liberă şi fiecare are dreptul la actoricelile şi exagerile lui.. pentru care va da socoteală. Putem opri aşa ceva? Nu!

    Elisa, mulţumim de poezie,

    Irina, Ba da are. Cei mai mulţi neoprotestanţi sînt foarte oneşti şi spun: hai la noi, la noi la Biserică, unde este biserica adevărată, la ortodocşi nu se predică Scripturile. Simplu!

    Fiecare spune că la el este biserica adevărată pe diferite criterii. Să discutăm criteriile atunci!

  19. Isidor zice:

    Comunitate, predică, dar despre practică nimic? Nu vă contest definiţia, dar fără un adaos de „liste” şi „fapte”, mi se pare destul de vagă. Sau poate dumneavoastră includeţi aceste aspecte în sfera Euharistică, care le garantează şi implică automat, sau poate le face chiar inutile? Speram la un îndreptar cu care orice credincios ar putea stabili dacă face sau nu parte din Biserica lui Cristos, văzută sau nevăzută. Altfel, multe biserici pot revendica cele două condiţii, dar, de exemplu, unii catolici şi ortodocşi se împărtăşesc foarte rar, sau participă rar la serviciul divin. Poate mai trebuie ceva, poate e nevoie de o anumită frecvenţă. Dacă la cele două slujbe pe an ascultă predici corecte, sunt în Biserică? Dacă tot anul nu se întâlnesc cu alţi creştini pentru o comuniune mai adâncă decât simpla convieţuire, sunt în Biserică?
    Mulţumesc

  20. Marius David zice:

    Draga Isidor, definiţia mea pentru comunitate euharistică este un pic mai largă, include părtăşia regulată, consecventă etic, consistentă şi coerentă teologic.

    Ethosul şi ethicul derivă din predicarea „corectă”.

  21. Isidor zice:

    Erată: ultima frază era o întrebare.

  22. Isidor zice:

    Cine are mari şanse de a fi în Biserică, în afară de baptişti? Vă rog să nu citiţi întrebarea în registrul ofensator. Aveţi misiuni cu ţintă în mediul protestant şi neoprotestant (mi s-ar părea cele mai eficiente, dat fiind apropierea doctrinară).
    Mulţumesc

    • Marius David zice:

      Grea întrebare pui, Isidor, am înţeles tonul întrebării. Ce pot să îţi spun este că nu m-a pus Dumnezeu să fiu Sfîntu Petru la poarta Bisericii Lui.
      Ştiu cine este, nu pot să spun decît că cine nu mărturiseşte pe ISus ca Domn, Sfînta Treime şi mîntuirea, cine nu crede Cuvîntul şi Cuvîntul n-are cum fi în Biserică.
      Cine nu are o relaţie personală cu Isus Cristos, Capul Biserici, nu poate fi în Biserică.
      Cum este articulată şi constituită această relaţie? Unele Biserici spun că prin TAine, exclusiv prin Taine, alţii spujn ŞI prin Taine, noi spunem PRIN credinţa mîntuitoare în Isus Cristos.
      Biserica prin natura Ei este exclusivistă, Isisdor, prin natura Ei nu poate fi politically correct. Este radicală prin opţiunile pe care ni le dă Cristos, Capul Ei.
      Ce grade de libertate? Păi libertatea în har. Cu înţelegerea harului avem noi probleme.

      Că tot revenim la fundamentalisme, de ce PERICOLUL fundamentalismului? IArăşi trebuie să ne întoarcem la definiţii. Ce înţelegi prin fundamentalism de îi spui PERICOLUL…

      Uite un studiu pe caz: biserica mesianică, o struţo-cămilă care fascinează pe unii dintre membrii bisericilor noastre prin exotism.
      Nu mai este Duminică, ci Şebat,
      nu mai este pastor, ci rabin,
      dar interesant, majoritatea sînt dintre neamuri, nu evrei,
      nu practică tăierea împrejur, dar îşi pun pestelca în cap (de toate culorile şi fără nici o rînduială de rîd cu gura pînă la urechi mai ales evreii-everi de ei)
      O chestie de sorginte carismatică, o mixtură de tot felul de chestii.

      S-a discutat la conferinţa naţională despre astfel de mişcări. Acum fac un fel de turneu-spectacol prin bisericile noastre. Ca să ce?

      Pe aceştia unde îi plasăm? În biserică, în Templu, în sinagogă, sînt urmaşii iudaizatorilro din vremea apostolului sau pur şi simplu nişte naivi care se joacă cu nişte chestiuţe pe care le consideră „mai altfel” ca să nu se plictisească lumea în biserică la ora de rugăciune?

      Sorry pentru schimbarea subectului, dar mi-a venit în minte cînd am văzut un anunţ legat de asta.

  23. Isidor zice:

    Consistenta si coerenta teologica lasa loc intrebarilor si optiunilor individuale? Ce grade de libertate si ce marja de eroare au predicatorii si credinciosii? Biserica este radicala, conservatoare si exclusivista, sau nu este ce ar trebui sa fie? Exacerbarea unora din aceste trasaturi nu scade din partasie, nu atrage pericolul fundamentalISMului?

  24. Isidor zice:

    Scuze, mai era putin pana la termenul din mai.

  25. Irina zice:

    Irina, Ba da are. Cei mai mulţi neoprotestanţi sînt foarte oneşti şi spun: hai la noi, la noi la Biserică, unde este biserica adevărată, la ortodocşi nu se predică Scripturile. Simplu!
    …..

    in cazul asta cred ca n-am intalnit eu prea multi np onesti 🙂

  26. Isidor zice:

    A mărturisi mântuirea spuneţi. Adică a fi sigur de ea? Aici se califică şi catolicii… Credinţa vie în Isus Cristos poate fi obţinută şi menţinută pe diverse căi, de ce nu şi prin Taine, sau chiar manifestări carismatice? Dacă se cere un anumit procent de corectitudine al predicării, cel mai simplu ar fi să se predice numai ce e extrem de clar (pentru toată lumea…), iar întrebările să fie excluse, împreună cu credincioşii prea curioşi sau ezitanţi. Mai mult decât de acord cu radicalismul lui Isus, ceva mai moderat cu exclusivismul său, dar marea problemă mi se pare, totuşi, că nu El le aplică zi de zi, ci noi, oamenii. Iar aici chiar că văd un pericol, pentru că, vorba dumneavoastră şi a profetului, e blestemat cel care se încrede în om. Mintea omenească e suficient de asemănătoare unei locomotive, încât să nu iasă de pe şine o dată ce i se aştern în faţă şi se întoarce cheiţa. Mai sunt şi alte asemănări, dar aici văd pericolul: mecanicul se simte în siguranţă, calea pare suficient de îngustă, nimeni nu schimbă macazul, şi se intră în tunel. Se mai iese? E poarta cea strâmtă la capăt? Nu sunt deloc un adept al political corectness, ci al Jesus’ mindset. Problema cu exclusivismul e că nu se ştie niciodată când se hotărăşte ca toţi membrii să semneze câte o declaraţie pe săptămână, pentru a se vedea dacă mai sunt suficient de radicali în conservarea punctelor fundamentale. Citez un adventist pe care-l preţuiesc, şi sper să fie în Biserică: fundamentalismul nu este propriu-zis o ideologie, cît un stil de a practica, necritic şi intolerant, orice ideologie.

    • Marius David zice:

      Nu, nu toţi credincioşii din bisericile tradiţionale mărturisesc siguranţa mîntuirii. este chiar problematic să spui că eşti mîntuit.
      Isidor, tu pui mai multe probleme în aceeaşi discuţie.
      LA unele îţi dai răspuns singurşi nu mai insist eu.
      Nu cred că sînt de acord cu definiţia prietenului tău adventis pentru că încurcă alte lucruri: ideologia, care are propriile ei probleme de definiţie şi care a fost, de semenea, confiscată de nuanţe negative.

  27. Isidor zice:

    Sper că nu v-am iritat… Oricum, dacă v-ar semăna fundamentaliştii (cei cu care, de exemplu şi pentru a evita definiţiile, prietenul dvs. pierdut şi iar regăsit pare să aibe o luptă), probabil nici nu ar mai fi atâtea discuţii pe tema asta. (Vedeţi, n-am zis nici măcar „toţi fundamentaliştii”, ca să nu vă supăr – deşi nu pare să vă deranjeze o astfel de etichetă, dacă e pusă în spirit evanghelic.)

    • Marius David zice:

      Nu, Isidor, sînt foarte greu de iritat în pasa în care sînt acum. Nici măcar Scardanelli nu mă irită 🙂
      Hai să găsim doi termeni, fundamentalismul să îl lăsăm cu sensul lui compromis şi negativ, ideologizat şi să folosim un alt termen, să-l confiscăm de la alţii, fundaţionalism. Ce părere ai?
      Fundaţionalismul fiind „fundamentalismul bun” de care vorbeai altă dată.

  28. Isidor zice:

    Grozav, totul e să ne înţelegem, fără să-l supărăm nici pe dl Alin Cristea, nici pe alţii!

  29. ascultareacredintei zice:

    De acord cu articolul si cu motivatia pe care am strans-o si din raspunsurile la comentarii.

    Aceeasi problema mi-o pun si eu. In trecut am folosit si filmul Isus, intr-o ecranizare mai fidela, intr-o tabara de tineret. Dar nu mai sunt de acord acum cu asta, intelegand un cumul de mai multe variabile. Acum folosim tehnica, dar pentru alte cele.

    Problema cred ca trece dincolo de jocul scenic mai mult sau mai putin prost, al actorilor de circumstante pamantesti (platiti sau nu, din „lumea buna a filmului” sau studentii creduli ai unui neo-pragmatism paradigmatic printre evanghelici), fiind vorba de Evanghelie si Cuvant vs. Idolatrie si Imagine.

    Iar in ce priveste sorgintea acestor actiuni-activitati, imi pun problema identificarii multora in tagma constientizata de mai toti, cand aud „evanghelic”, „baptist” etc. Toti suntem baptisti, nu? Sau evanghelici, nu? (toti, ma refer la cei care spun ca sunt). Dar, fiecare e „creativ” in felul lui si are ideile lui. Timp in care opinia publica ne catalogheaza cum nu suntem, in majoritate. Sau suntem?

  30. DEA zice:

    nu m-am logat din cauza timpului necesar dar vroiam sa ofer sincere felicitari in directia articolului.
    E incantator sa vad ca sunt mai multe motive pentru care poti fi scarbit de aceeasi aberatie facuta in public

  31. dumnezeueateu zice:

    Oh da, in filmul Religilous al lui Bill Maher (de sarit partile deranjante) exista un segment serios dedicat unui mini-iisus d-asta intr-un theme park dedicat complet refacerii scenei pascale.
    E trist sa vezi ce poate face un asemenea loc, oameni maturi stateau pe margine si plangeau in timp ce un cor huidu… a… canta ceva pentru dramatism.
    Trist, sec si complet nespiritual.

  32. Pingback: Vin Paştele, iar vor curge filme cu Isus… sau răstignirea la popcorn | Marius Cruceru

  33. Pingback: Cristoşii lor, Miki Zsekely, cum se distruge o înregistrare, dragostea cîştigă?, « La patratosu

  34. Pingback: “Drumul Crucii” din Arad confiscat de neo-carismaticii de la Adoram | vegheaza.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.