Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Este intr-adevar un film bun…
Unii zic ca Schindler a fost evreu.Adevarat sau nu, a fost un prieten al evreilor si asta imi da mult de gandit, ca intr-o societate bolnava si plina de inversunare, cum era societatea nazista, sa ai curajul nebun sa zic asa, sa salvezi evrei, e ceva incredibil…
Este un personaj controversat, privindu-l din perspectiva noastra a crestinilor e un tip lumesc,plin de vicii, nu? dar uitandu-ne pe celalta latura, ca a fost de partea evreilor, a POporului lui Dumnezeu,a fost un tip pe cinste. Ce conteaza mai mult pana la urma…….?
Faza de la final, cand cei care au supravietuin vin la mormantul lui e emotinanta si marcanta.
Si eu recomand filmul…
In fiecare an obisnuiesc sa vad cate unul din filmele mele preferate.
Unul din aceste filme este Lista Lui Schindler.
Adevaratul regizor a fost un supravietuitor- evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler.
Am descoperit atatea lucruri faine.
Putem face mai mult pentru Domnul ISUS!
EL chiar merita viata noastra intreaga.
„Whoever saves one life, saves the world entire.”
Te motiveaza si inspira mult acest film.
Un documentar despre viata din lagar.
Esti profund miscat dupa un astfel de film ce iti misca si schimba inima si mintea. lasand-o marcata pe viata.
Finalul este cutremurator….Schindler ..este inconjurat de ( LISTA) de evrei pe care i-a salvat prin fabrica sa…si ii multumesc recunoscator ..insa el izbucneste in lacrimi …cand realizeaza esenta vietii ….si valoarea SUFLETULUI UMAN….
Itzhak Stern: There will be generations because of what you did.
ACEEA de a mai salva o singura PERSOANA.
Gandeste-te bine la viata ta, sa nu ajungi la sfarsit un om al regretelor, si sa spui ca PUTEAI FACE MAI MULT PENTRU DUMNEZEU.
Sa traiesti o viata folositoare Imparatiei Sale.
Amin! Urmareste filmul apoi roaga-te.
http://nazireat4him.blogspot.com/search?q=Lista+lui+Schindler
Nu e rea nici versiunea pe vioara:
Draga Robert, ştiu şi versiunea pentru vioară, dar … chitara este instrumentul meu preferat…
Draga Alexandru, eşti sigur pe acele nformaţii?
Dana, imediat după ce am văzut filmul cineva a pus întrebarea: oare Schindler va fi în rai?
E intra-adevar un film pe care merita sa pierzi timpul! Am vazut acum 4 ani filmul, dar mi-a ramas intiparit in memorie fetita imbracata in rosu, singurul personaj „de culoare” ce apare uneori in film mergand pe strazile pline de soldati…parca nepasatoare de tot ce e in jurul ei! Nu pot uita scena in care Schindler, cu regrete, spune printre lacrimi ca un ac de cravata sau un buton de camasa ar mai fi salvata viata unui evereu!
Recomand si cartea „Fabrica Mortii” scrisa de doi supravietuitori ai lagarului Auschwitz. Ota Kraus si Erich Kulka au trait cu speranta ca intr-o zi dovezile adunate de ei vor arata intregii lumi cruzimea miilor de morti in care tortionarii se delecteaza privind la victimele gazate! Speranta lor a devenit realitate! Cartea chiar merita cititta!
Draga David, este o literatură foarte bogaţă pe tema asta. Pe fostul meu blog am tratat în detaliu această temă a Holocaustului pentru cîteva posturi.
Pe lângă acţiunea şi ideea filmului, regia mi s-a părut la fel de înaltă calitativ. Acele secvenţe care nu sunt în întregime alb-negru au, de fapt, o singură culoare în plus: roşu. Sângele celor morţi, ca un personaj principal al filmului, şi rochia fetiţei care aleargă printre atâtea cadavre şi atâţia vii disperaţi, ca un supravieţuitor, învingător al tragediei…
Sunt şi nişte imagini:

Am pomenit recent filmul şi pe blog într-un comentariu; la fel ca acolo, zic că e unul din filmele pe care nu le-aş putea revedea la intervale scurte de timp. Asemenea filme cred că impun o anume pauză după ele, pauză în care să poată fi asimilate, înţelese şi la alte niveluri. Sunt tragedii pe care nu le-aş putea revedea des, ca să nu fiu tentată să le consider un lucru obişnuit.
CAmix, asemenea filme merită să dezlănţuie în noi un proces de conştiinţă ca fiind parte dintr-un popor care a participat activ la holocaust, cu toată „bunătatea şi ospitalitatea” de care sîntem în stare. Încă nu cred că am făcut pocăinţă eptnru asta. Recunoaşterea preşedinţilor nu înlocuieşte pocăinţa poporului pentru răul făcut. Acum mă aflu în IAşi, loc al pogromului. Probabil că de asta m-am gîndit la acest film-
Am citit si „fabrica mortii” si am si filmul. Un alt film in aceeasi categorie este „Its a beaautifull life”…
Cit de cruzi pot fi unii oameni,daca le pot zice oameni!Am citit „fabrica mortii”
Mi-am pus de multe ori intrebarea,dece a trebuit sa existe un Holocaust?
Da Marius.
http://www.jewishaz.com/issues/story.mv?071130+list
Poldek, No. 173 on Schindler’s famous list, told Keneally how he and his wife, Misia, were saved by the „all-drinking, all-black-marketeering, all-screwing” Oskar Schindler, the German industrialist who risked his life to save 1,200 Jews at the close of World War II.
Si inca una de pe Reuters
http://www.reuters.com/article/lifestyleMolt/idUSTRE4AD3J420081114
Aici ai lista completa
http://www.auschwitz.dk/schindlerslist.htm
Cred ca si tu ai auzit destule intamplari in viata ta.
Daca ai fi regizor ai putea face un film precum Steven Spielberg? Cu povestile de viata ale oamenilor care ti-au marturisit, confesat traumele si durerile lor ?
Simpla intrebare spontana ce mi-a venit.
Mult har in Lucrarea chemata de EL.
draga Alexandru,
se pare ca acum este cautat doctorul mortii de la Mauthausen,
am vizitat acel lagar,
am scris pe PAtratosu doua articole despre asta
uite stirile de azi, cineva mi/a trimis link/ul acesta
http://www.hotnews.ro/stiri-international-5391702-cel-mai-cautat-criminal-nazist-din-lume-doctorul-mortii-murit-1992.htm
…hai sa nu americanizam totul; e „La vita e bella” a lui si cu Benigni.
Cat despre „Lista…” mi-a ramas in minte un citat: „the truth is always the right answer”.
Iar pata de culoare era rosie…asociata cu un copil…
In alta ordine de idei, intampin cu zambet metamorfozarea Patratosului si multumesc pentru o bucatica de seara nici prea dulce, nici prea acida. Curiozitatii-i voi da ghes si-am sa revin :).
Ironic, bine ai revenit si aici.
Da, filmuletele acestea sint insiropate, indulcite, romantate, de asta imi place mai mult filmografia rusa, compenseaza prin amaraciune.
sper ca ne vom pastra si aici.. nici prea dulce … nici prea amar.
De transferat la capitolul intrebari al siteului:
De ce unii neoprotestanti (printre care m-am numarat si eu din cand in cand) isi pun imdeiat intrebarea daca X, care a facut si rele, dar si bune, va ajunge in rai? Ce e in subsolul intebarii asteia? Cumva dorinta ca bunul Dumnezeu sa aiba in vedere multul bine facut de X chiar daca nu a fost „pocait”? Isi doresc unii „pocaiti” ca Dumnezeu sa fie sa aiba o balanta cateodata acolo sus?
Multumesc anticipat pt raspuns.
Emanuel, in spatele intrebarii se afla siguranta ca noi sigur vom ajunge in rai, singura nesiguranta o avem in privinta altora 🙂
Eu imi doresc ca Dumnezeu sa faca o nedreptate, sa ma duca si pe mine in rai, adica.
Am citit articolul.
Se vor cauta in viitor si copii de criminali de razboi?
Marius, şi Tarkovsky aruncă o culoare, în final: atunci cînd, pe o muzică răscolitoare, apar icoanele lui Rubliov. Intenţia filmografiei comentate de un creştin este remarcabilă. Pe mine mă tot bate gîndul să scriu despre cele pe care le vezi cu dinţii încleştaţi, cum ar fi „Milk” de anul trecut. Te aştept cu noutăţi vechi… 🙂
Rasvan, nu mă pricep la filme, nu-s critic de film. Am văzut şi eu Rubliov cînd era moda de vreo 10 ori, cred.
La un moment dat filmografia rusă era vizionată în IAşi din snobism. Nu ştiu nimic despre „noutăţile recente”
Un alt film demn de vazut ar fi si „Chariots of fire”, despre un atlet crestin (si misionar in China). Exista si o carte in care este prezentata mai detaliat viata acestuia traita pentru Domnul: Eric Lidell-ceva mai de pret decat aurul de Janet & Geoff Benge. O alta carte care m-a impresionat si de la care am avut multe de invatat este: „Chemare in Ierusalim” de Derek si Lydia Prince. Inca ceva si ma duc 🙂 Pentru cei interesati, la Kerigma s-a reeditat „Labirintul codependentei”.
Da, Cristina, Carele de foc este un alt film de văzut. Din păcate a devenit celebru în primul rînd pentru muzică…Era la modă Vangelis.
La un interviu am întrebat pe cineva o dată: Ce fel de muzică ascultaţi, ce preferinţe aveţi?
Muzică clasică, mi s-a răspuns
Cam ce perioade, ce compozitori? am insistat eu.
Păi, Vanghelis, Jean Michel Jarre….
Este un film cutremurător! Cu cât mai mult realitatea din care a fost inspirat? Măcar prin aceste filme să înţeleagă ceva şi cei tineri şi să nu uite că tot nişte…”tineri” de altă dată au făcut posibile aceste grăzăvii cumplite.
Alex, criza economică din 1929-1933 s-a terminat cu un război mondial. Uneori istoria are o ciclicitate înspăimîntătoare, spunea cineva ieri. Să fim optimişti, ce-i mai rău abia vine. Nimic nou sub soare, intoleranţa, ura, firea omenească pervertită ne arată doar alte măşti.
As recomanda in aceeasi idee filmul lui Roman Polansky, „Pianistul” (2002), film in care personajul care m-a marcat cel mai mult a fost ofiterul neamt care il ajuta pe Pianist sa supravietuiasca. E tragic ca astfel de oameni au disparut prea devreme. Poate ar fi fost interesant sa fie intrebati: De ce si-au pastrat umanitatea? Si sa aflam raspunsul.
Intrebata fiind „de ce”, Irena Sendler, o asistenta sociala din Polonia care a salvat, impreuna cu alti complici, viata a 2500 de copii evrei, a raspuns: – Să întinzi mâna cuiva în nevoie? Păi… e normal!
Mai recomand si filmul Amen (2002) al lui Costa Garvas.
Da, am auzit, Tibi, de acel film, n-am apucat încă să îl văd, Mulţumesc de recomandare.
Istoria umanitatii noastre…sau poate a inumanitatii… Si eu cred ca in esenta suntem toti la fel, indiferent de secolul in care traim. Decorul e putin schimbat, dar natura oamenilor este aceiasi. Sunt socat de fiecare data cand ma gandesc la aceasta parte a istoriei. Nu a durat o clipa ci cativa ani, in care sistematic,aproximativ sase milioane de evrei au fost decimati. Iata cat putem fi prin noi insine…
da 22 de milioane isprava lui Stalin? Si nu erau din alt popor erau din propriul lui popor…
Asta-i diferenta dintre nazism si comunism. Bine spunea Patratosu pe celalalt blog undeva poate cita pe cineva nazismul e o gripa comunismul este un cancer.
Viorel, da, toţi sîntem la fel de răi,
Aşa cum a răspuns Chesterton unui ziarist care a scris un articol: „What’s wrong with the world?”
A răspuns scurt, anuntîndu-l pe autor că a găsit răspunsul!
„I am!”
C.K. Chesterton.
Îmi permit să recomand şi eu un film (trist, dar răscolitor), care cred că are un puternic mesaj creştin: The Mission.
Distribuţia de excepţie: Robert De Niro, Jeremy Irons şi „Schindler” (Liam Neeson).
Iar legat de Chesterton, cred că despre el Nicolae Steinhardt spune: „Sfinte Chestertoane, roagă-te pentru noi, păcătoşii!”.
Da, ştiu filmul, unul dintre filmele reper, merită văzut!
În filmul respectiv îmi place în mod special personajul părintelui Gabriel, pentru două motive: spune un lucru atît de actual: „If might is right, then love has no place in the world. It may be so, it may be so. But I don’t have the strength to live in a world like that, Rodrigo” şi pentru atitudinea sa pînă la moarte, care parcă se subsumează textului din Evrei 11:27: „Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”.
Pe de altă parte, transformarea (metanoia?) personajului Rodrigo merită şi ea luată în seamă.
Uneori mă şi mir cum a trecut un asemenea film de cenzura seculară a Holywood-ului.
Rodrigo imi place chiar şi mai mult…
Cum a trecut de cenzură?Nu s-au prins băieţii de mesaj.
Au crezut că filmul este despre Eco, despre apărarea Amazonului şi despre populaţiile băştinaşe… că „uite cît de proastă e Biserica şi ce-a făcut ticăloşii de inchiziţie”
😀
tusa de elitism cinematografic.. e data (si) de dualismul cromatic (alb-negru) al peliculei, prin care se sugereaza, printre altele,
si esenta flmului: antagonismul perpetuu intre reperele fundamental universale: bun-rau, respectiv buni-rai, si rai devenind uneori buni.”
iar
genialitatea mesajului transmis, e data de realismul socant al destinelor/istoriilor paradoxale ale personajelor
influentate major, printr-o aparent ireala manifestare a binelui, printr-un om al raului, actionand pe taramul dezumanizantului
context al holocaustului.
nota de autenticism istoric deriva indirect si din caracteristicile etnice ale regizorului/operator Janusz Kaminski
Pingback: Lista lui Schindler, despre frumuseţea feminină, ateism pentru ochişori micuţi, « La patratosu