Nu obişnuiesc să dau discuţii de pe mess în public. Consider că este un abuz. Dar mi s-a întîmplat un lucru interesant zilele trecute.
În mijlocul unei discuţii cu o istorie aparte am fost făcut mojic. …
Ce vis departe…. Mojicii au dispărut cu toţii. Mojicul (cu dubletul Mujic, cu etimonul muzik, rus.
) este numele pe care îl purtau ţăranii ruşi înainte de Revoluţia Octombristă, adică ţăranii din romanele marilor ruşi, ţăranii pe care i-a contemplat Tolstoi şi pe care i-a evocat Dostoevsky.
Mujicii au devenit colhoznici, mojicii au devenit soldaţii roşii. Ce bine ar fi fost să fi rămas mujici! Nu m-am simţit jignit de apelativ, mai ales că nu se potrivea contextului…dar mai mult, pentru că ştiam exact originea cuvîntului.
Apoi am încercat să mă gîndesc la sinonim: mitocan. Ce frumos! Ce frumos şi dulce este să fii mitocan.Vreau să fiu mitocan!
Iarăşi, degenerarea şi inexactitatea folosirii cuvintelor. Cineva poate să fie un contabil exact al banilor sau faptelor, dar inexact în folosirea cuvintelor. Cineva poate fi perseverent şi exact, dar nu consecvent şi disciplinat. Este o mare diferenţă.
Poezia, spre exemplu, cere disciplină şi consecvenţă, coerenţă şi consistenţă. La fel, matematica. Personajele din capitolul 2 din Ortodoxia lui Chesterton sînt doar perseverente şi exacte.
Ce este un mitocan? Un mitocan este cel care locuieşte la metoc (cu etimonul metohu. sl. )
Mitocul (metoc) este o mănăstire mai mică, izolată, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari, dar este izolată în munţi sau printre dealuri, poate fi chiar schit de pedeapsă sau loc de rugăciune specială pentru călugări. Mitocanul este izolat, mai izolat decît călugărul de mănăstire. Mitocanul este mai singur cu Dumnezeu, mai adînc în burta pădurii, mai neatins de mîgîierile lumii.
Izolarea îi face şi pe mujic şi pe metocan să fie nerafinaţi, nespilcuiţi, nedichisiţi, nestilaţi, fără grija de a plăcea celuilalt, bădărani, neciopliţi, proşti în felul lumii, neînvăţaţi cu şmecherii, simpli, departe de boierii şi mofturi de salon, groşi, dintr-o bucată. Mojicul şi mitocanul nu-s doritori de vorbă, că nu ştiu, tac încruntat şi mult, că au fost prea mult singuri.
Am pierdut singurătatea după care tînjeam, şansa de a fi necomplicat şi simplu, cum cu mujicii şi la mitoc.
***
Mitocanul este şi gazda locului de găzduire a unei mănăstiri mai mari, care loc tot mitoc, cu dublet metoc, se cheamă.
***
De ce să ne gîndim la rău? Să răscumpărăm cuvintele! Şi dacă li s-a pierdut sensul original şi le-am spurcat pe gură, să le îmbisericim din nou, cum e cu mitocul, să le curăţim ca pe laptele de vacă muls direct în căldare de mujici, alegînd paiele din spumă.
Care este secretul unei vieţi pe pace şi senine? Secretul este să facem din orice „secreţie” aruncată spre noi diamante, mărgăritare şi ….. perle, ca scoicile.
Iată ce-mi doresc azi, de ziua mea, să pot şi eu ascuta sfatul acesta: Romani 12:21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Semnat,
Un mujic şi-un metocan (want to be!) 🙂
Marius Cruceru 
Niciodata nu m-am gandit la acest fel de interpretare. Cel mai mult imi place ideea de rascumparare a cuvintelor. Conceptele pot fi rascumparate?
Daca inteleg eu bine ne cam dam seama cu cine ai discutat…. 🙂
Succes mai departe si felicitari pentru deschiderea noului blog!
Din acest post reies cateva lucruri…
1. Acea persoana care va alinta cu acest cuvant (n.r – mojic) .. pe buna dreptate a facut-o? Daca da… de ce oare? Daca nu… cineva a fost o pricina de poticnire?
2. La Multi Ani impreuna cu Dumnezeu pe acest pamant! (in eternitate nu exista contor pentru ani). Dumnezeu sa va dea de mancare hrana ingerilor, (Ps. 78:25 varianta KJV) si El sa va fie scutul si slava dvs, El sa va inalte capul si atunci cand strigati catre El, sa va raspunda din muntele Lui cel sfant! (Ps. 3:3-4 VDC)
3. V-ati impotmolit chiar azi… chiar azi… ziua nu e este a dumneavoastra! Nici macar urmatoarea secunda nu este a dvs! Totul este al lui Dumnezeu. Timpul este ceva abstract, doar un element pe care Dumnezeu il foloseste spre slava Sa. Timpul este distanta dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul nostru.
4. Exista un mic paradox in acest post. Mai intai afirmati ca „Mitocanul este izolat, mai izolat decît călugărul de mănăstire. Mitocanul este mai singur cu Dumnezeu, mai adînc în burta pădurii, mai neatins de mîgîierile lumii” iar apoi „Secretul este să facem din orice “secreţie” aruncată spre noi diamante, mărgăritare şi ….. perle, ca scoicile.” Ori un mitocan.. nu are de unde sa primeasca „secretii” daca este izolat, singur, doar el cu Dumnezeu.
P.S – am o placere grozava sa critic un critic 😀
Multa sanatate fizica si spirituala,La Multi Ani! cu Domnul Hristos….
Nu se potriveste ceea ce a fost scris,oricum nu cred ca individul a spus-o
vrand sa arate cat de izolat traiti sau nu,se vede ca nu va cunoaste . 🙂
asta putand sa insemne un lucru f.rau,necunoscand persoana sa o numesti
intr-un fel sau altul.
Nici Marius nu va cunoaste..dar are placerea de a critica,e rau cand acesta
vine din placere . 🙂
si nu din cunoastere! . 😦
Elisa draga… eu unul nu-l cunosc personal pe fr. Marius insa pot sa cunosc un om dupa modul in care vorbeste (aici scrie). Iarasi pot cunoaste un om dupa trasatura fetei. Nu l-am vazut in realitate pe sus-numitul insa pe google – images sunt poze cate vrei.
Nu spun ca il cunosc in totalitate, pentru ca nici dumnealui nu se cunoaste in totalitate ci doar Dumnezeu il cunoaste.
Dumnezeu m-a binecuvantat cu anumite calitati, fapt pentru care m-am si inscris la anumite cursuri.
Cat despre critica.. una pozitiva e binevenita. Dumnezeu mustra pe cine iubeste. Nu cred ca post-ul de mai sus a fost o critica deconstructiva.
Cum am mai spus multora (cred ca si pe acest blog) critica pozitiva o iubesc pentru ca ma ajuta sa ma corectez, cea destructiva imi da o senzatie (stranie) de placere pentru ca stiu ca sunt invidiat 🙂
Nota Bene pentru:
„Marius spune:
ianuarie 28, 2009 la 2:10 pm”
– post-ul „critic” a fost facut cu un anume scop… Sunt constient ca fr. Marius cunoaste lucrurile amintite si le respecta poate mai mult decat mine. Stiu si inteleg si sensul in care a fost scris post-ul… toata „epistola” mea a fost cu scopul de a „zgandari” putin lucrurile. Cand pui oamenii sa gandeasca uneori gasesti idei frumoase 😉
nu ii transmiteti lui paul negrut sa permita commenturile pe blog?
altfel nu are farmec
Elisa, si mie imi place sa-l critic!!!!
In felul asta devin si eu mai cunoscut! 🙂
Frate Marius ce pot sa-ti spun de ziua ta decit ca Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te foloseasca pentru slava Lui ,Fr.Rihard W ne zicea de multe ori .Eu imi doresc singur ‘la multi ani” pentru ca m-i doresc sigur ,ceilalti nu stiu cit de sinceri sunt cind imi spun;”la multi ani”.Eu iti doresc sa fi un „invingator”.Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decit el ,si incearca sa invete ceva de la ei .
Un invins se impotriveste celor care stiu mai mult decit el si tine seama numai de defectele lor .
La multi ani impreuna cu familia draga!
Sa ne traiesti vesnic fratioare!
La Multi Ani!
La Multi Ani, Frate Marius!
Marius,daca vrei ceva costructiv,intra la http://www.tineretiris.ro si asculta predica din 25 ian2009,
am ascultat-o de doua ori.
.Pentru mine a fost o piatra pusa la temelie,de care chiar in acest moment aveam nevoie, a picat intr-un gol existent deja de cateva zile bune,care s-a creat cand mi-am pus intrebarea”ce a vrut sa spuna Tozer,cand a sustinut ideea ca in iad,vor fi multi credinciosi,care au crezut ca Domnul trebuia sa faca,ceea ce ei ar fi trebuit de fapt”
…..Domnul a ingaduit sa-l cunosc si personal pe fratele Marius,am putut vedea ceea ce pozele nu redau:multe luminite sclipitoare si calde ,in privire.
si din scris,si din corespondenta privata si din spusele mai multor frati.
Oricum stiu ca nu se supara daca-l critici. . 🙂
… pe drept . 🙂
Draga Paul, mulţumesc, m-am bucurat să te văd azi.
Logik, mulţumesc, cea mai frumoasă urare pe care am primit-o azi a fost Filipeni 4:8.
Soţia m-a întrebat de ce am lăsat în final informaţia că este ziua mea… I-am răspuns: ca să mă alint şi eu 🙂
Viorica, mulţumesc pentru cuvintele frumose, aş dori să se împlinească. Cel mai greu este să mă înving pe mine însumi. Mai mare duşman n-am. Chiar şi celui rău i-ar fi mai uşor dacă eu-ul meu firesc n-ar colabora cu dînsul.
Patrix, faci o slujbă destul de bună cu remarcile tale cinice cîteodată.
Născut din nou, şi de ce ar trebui să aibă farmec? Citeşte ca pe o carte de meditaţii zilnice. Simplu. Acolo n-ai comenturi. Ce rost au comentariile, dacă omul nu poate răspunde la ele?
Marius, nu-i nici o problema cu zgîndăreala, ştiu că eşti cu intenţii bune.
Mă mir că pe Google sînt poze cîte vrei cu mine, că sînt destul de rezervat la asta.
Marius, mi s-a mai spus de multe ori că am faţă de poliţist 🙂
Elisa, mulţumesc de urări, am nevoie de toate felurile de sănătate, mintală, spirituală, fizică.
După cum ştiţi fiecare dintre voi deja, nu mă supără criticile, dacă sînt constructive şi făcute în adevăr. Cele false mă supără şi mai puţin, că nu ţin seama de ele.
Marius, acea persoană nu m-a făcut mojic pe bună dreptate, cum spui tu, ci din plăcerea de a jigni, pur şi simplu. Eram într-un dialog destul de calm şi normal. N-a mai avut argument şi a jignit. SE mai intimpla.
De obicei inchei foarte abrubt astfel de conversatii. Nu duc nicaieri, dar aduc lucruri bune. M-a pus sa ma gindesc, uite, la mitocan si mojic.
Multumesc pentru urarile frumose, mai ales cu hrana ingerilor.
Ba da, este ziua mea, este darul lui Dumnezeu. ESte ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram in ea. Ma tin de asta. El ne-o da in dar, si noi trebuie sa ne daruim Lui.
He, he, Marius, inseamna ca n-ai stat singur singur in singuratate deplina mai multe zile ca sa vezi cum iti vin tot felul de atacuri. Nu numai acele din partea oamenilor sint periculoase. Atacurile demonice si launtrice, din partea eului tau sint cele mai rele
Imi pare rau daca ti-am stricat placerea 🙂
Nelu Filatelistu, intii trebuie sa rascumparam cuvintele, apoi conceptele.
Sora Elisa, nu ma ispititi cu laudele… va rog.
Dupa mine asta-i mojicie… Curat murdar 🙂
http://………..-patratosu……../
Acu e bine ca s-a lamurit toata lumea!
Mojicule!!!!
Hmm.. despre fizionomia dvs.. am alta parere.. Aveti ceva aparte care va diferentiaza de aceste fiinte (politisti). Nu vreau sa detaliez pentru a nu fi considerat lingusitor sau acuzat pentru caracterizare incorecta.
Am facut exercitiul de caracterizare pe mai multe persoane (necunoscute) dupa poza/scris(vorba) si mi-a iesit foarte bine pana acum.
Si acum imi aduc aminte cu zambetul pe buze de o dimineata in care mergeam la prima proba la bacalaureat si am intrat in vorba cu taximetristul de scoala, facultate si m-a intrebat de ce am ales X si Y si i-am raspuns. Apoi m-a pus la incercare.. m-a luat pe nepregatite: „daca esti bun sa spui cum sunt eu, sa ma caracterizezi ai cursa gratis. Am ezitat insa apoi nu am vrut sa raman de rusine, l-am studiat cca 40 secunde si i-am raspuns… a ramas uimit.. nu mai stia ce sa zica.. 🙂 Nu vreau sa ma laud cu aceste lucruri, departe de mine gandul mandriei.. stiu ca Dumnezeu a pus in mine acest dar de a identifica persoanele din jurul meu pentru a le intelege si comunica mai bine cu ele. Aceasta in compensatie cu vorbirea mea mostenita „de la Moise”.
„Marius, acea persoană nu m-a făcut mojic pe bună dreptate, cum spui tu, ci din plăcerea de a jigni, pur şi simplu”. –> Va rog RECITI post-ul meu. Nu era o propozitie enuntiativa ci una interogativa! 😀
Cat despre ziua dvs.. spuneati ca va apartine.. dar dvs. sunteti tot al lui Dumnezeu, deci totul este al Lui, deci NIMIC al dvs. O zi este a tuturor si a nimanui in acelasi timp. Da, sunteti mostenitor al cerului, etc.. insa e un paradox pe care doar Dumnezeu il va lamuri curand..
Nu am fost in singuratea de care spuneati.. Tati e mereu cu mine. Si daca mi-a promis asta stiu ca e asa. De cine sa ma tem!?
Cat despre placerea mea.. nu mi-o strica nimeni.. si daca reuseste cumva cineva, o gasesc rapid in Domnul. 😉
P.S – Patrix are intr-un anumit sens dreptate cu „Elisa, si mie imi place sa-l critic!!!!
In felul asta devin si eu mai cunoscut!” –> de pe blog-ul dvs. au intrat pe al meu 48 oameni 😀
La multi ani. Mojicia trebuie si ea inteleasa. Eu stau si ma gandesc la filmele `celea frantuzesti. Mizerabilii, par example, unde o replica de genul :”Mojicule!” era rostita cu atat pathos, convingere, traire sufleteasca incat tu, ca simplu spectator, ajungeai sa te simti mojic in locul personajului. Miscarea buzelor, expresia fetei, sprancenele incruntate.. ah parca si acum vad..
Macar daca spunem unele lucruri, sa le spunem bine. Oricine v-a adresat aceast cuvant, sper sa o fi facut bine. Bine de tot
Am citit undeva despre o urare tare faina…
Va urez sa aveti intotdeuna „destul”…
De ce m-ai editat?
trebuia sa lasi linkul sa vada toata lumea la ce ai facut referire
N-ai de ce sa te temi ca-i faci trafic ca oricum n-are.
Multa sanatate si har , de la Bunul Dumnezeu !
Prov.27.23 (,,turmele tale ” : familia, studentii, biserica din Alesd si NOI 🙂 ).
Draga Patrix,
te-am editat pentru că în prima ediţie a comentariului tău mi s-a părut că ai spus ceva jignitor despre Alin.
Nu vreau să îmi stric dispoziţia.
Iată ce am pus pe site-ul lui drept comentariu.
„Deşi previzibil, deşi în avantajul meu, protestez faţă de abuzul de a pune în public o asemenea discuţie privată. De ce să nu recunosc, mă aşteptam la aşa ceva, cunoscînd precedentele.
Iată de ce am zîmbit amar faţă de ceea ce Rotundu numeşte „10 minute de părtăşie”, 10 minute despre care bănuiam încă de la acea oră că vor ajunge prilej de exhibiţionism.
Protestez, deşi ştiu că acest protest nu schimbă un nărav despre care cei mai mulţi dintre interlocutorii lui Alin Cristea au aflat deja. Hopeless!
Sper ca păţania mea şi păţania altora, care au avut mai mare încredere în Alin decît am avut eu la vremea acestui dialog, să slujească drept învăţătură de minte.
Vorba lui Putin: „defectul meu este că sînt prea naiv şi am prea multă încredere în oameni” 🙂 Mă tem că eu nu sînt aşa de naiv ca Putin.
Natura umană, previzibilă, nu-i aşa?
Cu dezamăgire, dar şi cu un zîmbet amar în COLŢUL gurii…
un mujic şi-un metocan (want to be!)”
Cred că ajunge. De asemnea, n-am lăsat link-ul pentru că nu vreau să facem trafic nimănui pe contul unei discuţii care ar fi trebuit să rămînă în privat. ESte un gest urît, după părerea mea, lipsit de deontologie blogărească, mediatică, dacă vrei şi lipsit de onestitate. Demult nu mai cred în autoetichetarea „oponent onest”. Oponentul cui? Onest cînd?
Şi am să te mai editez la recidivă, dragă Patrix…
Ferme noi, nu cumva este FORME NOI?
Excelentă observaţia ta.
Nu, cine a spus-o n-a spus-o bine, nici apăsat, cu patos şi convingere, pentru că ştie că nu este aşa…
Un alt „oponent onest” mi-a mai adresat cîndva un asemenea cuvînt. Era inginer şi mi-am dat seama că nu ştia ce înseamnă cuvîntul cu pricina. L-am căutat împreună în dicţionar, după care, în momentul în care şi-a dat seama ce înseamnă, şi-a cerut scuze…
Folosim cuvinte, dar uneori inexact.
Marius, te-am înţeles, nu te stresa. Poţi să îmi trimitţi pe privat caracterizarea după fizionomie. Stai pe pace, n-o dau în public 🙂
Rodica, foarte faină urarea, într-adevăr… să ai destul.. este bine să ai destulă fericire, nu prea multă, destui prieteni, nu prea mulţi… etc.
Destul este bine.
Wes, bun revenit aici şi mulţumesc de urări!
Pt.Marius J.de ce nu exista nicaieri in Biblie apelativul”Tati?”
De ce insasi Domnul Isus a spus intotdeauna Tatal,Tatal ceresc,chiar daca relatia de Tata-Fiu era desavarsita?oare tendinta de a arata cat suntem de familiari cu”Tatal”nu se cheama minimalizarea maretiei Tatalui?
Fr.Marius,imi cer scuze pentru ispitire,daca eram pe un Site cu adolescenti poate ca se potrivea mai bine,ceea ce am spus,intr-adevar:m-am gandit mereu daca am mai vazut undeva asemenea sclipiri luminoase,care insemnau nu putin ,nici obisnuit lucru.
M-am hranit cu harul pe care vi l-a dat Domnul,mai ales din Cuvantul Lui de pe 25/Ian/2009.A raspuns unei nevoi arzande.
El sa va tina,a Lui sa fie lauda!Ma bucur ca am si eu un pastor pamantesc,chiar daca e mai mult virtual. .:)
draga Elisa, cred ca familaritatea extremă cu Dumnezeu, băutul cafelei la Q.T dimineaţa cu Dumnezeu ne strică foarte mult. Ar trebui să mai citim Acatistul Domnului Nostru ISus Cristos ca să ne mai treacă.
Slava Domnului ca v-a ajutat mesajul din 25. Ma bucur, se pare ca vom continua. Rugati-va ca trebuie sa alegem tema.
Fr. Marius veti fi „studiu de caz” pentru o perioada; vreau sa vad cat de bine pot sa va caracterizez 🙂
Elisa – cred ca am clarificat lucrurile pe YM si esti multumita 🙂
MArius, va fi greu cu caracterizarea… te asigur. Şi soţiei, care mă cunoaşte din 1986 îi este greu…
Nu.. Gresit! E FERME NOI
Daca era Forme Noi, semnam asa. Daca era doar o Forma a umanitatii ce o comentam, ma semnam cu numele meu – cel din certificatul de nastere. Dar pentru ca face parte din ciclul ” mare e gradina Domnului”- iar in gradina se afla, se gasesc animale, pasari, insecte siiiiiiiiiiiii … o eventuala FERMA. Acum ca m-am facut inteleasa, pot doar sa va multumesc de apostrofare (ce nu isi are rostul, trecem peste). Sper ca ati avut parte de o zi de nastere frumoasa, ca nu a plouat. O zi ce v-a daruit o noua perspectiva a vietii. Va doresc binecuvantari si intelepciune.
Cu drag,
Cristina Macovei
draga Cristina, aha, acum am inteles, am crezut ca este „forme noi” pentru ca exista un astfel de blog. Scuze, acum am inteles ideea ta. Nu era nici o apostrofare. de fapt in retorica apostrofare este un termen tehnic care are conotatie pozitiva. Inseamna intoarcerea catre o anumita parte a publicului, de exemplu: predici despre ceva si te intorci spre copiii din sala si le spui.. „Ia sa vedem, copii, voi stiti pe de rost acest verset… nu-i asa ca stiti?”. Te-ai intors spre ei, ai vorbit cu ei, dupa care te intorci spre restul publicului. Asta este apostrofare. Oricind ni se da atentie speciala este o apostrofare. Dumnezeu este specialist in apostrofari, in special „in racoarea diminetii” se indreapta numai spre mine, Apostrofeaza spre mine… Numai!!!
Ba, a plouat ieri, dar nu-i nimic, azi e prima zi dupa ziua mea si este senin.
Am hotarit sa devin optimist
Da, Forme Noi este blogul meu:)
aha, ai văzut? Înseamnă că mai am ceva neuroni care funcţionează în cap. Nu mi-am pierdut memoria cu totul, cu asocierile stau prost. Fac tot timpul asocieri noi 🙂
Am avut un prieten ce timp de 6 luni in loc de Forme Noi, el a citit Ferme Noi. Asta pana a avut curajul de a ma intreba ce vreau eu sa explic prin Ferme Noi..
Hmmm..interesant subiect de discutie….
Daca ne caracterizeaza pe noi ca romani ceva, este ca ne place sa luam totul de-a gata, ca din oala.Asa se intampla si cu vorbele,cuvintele, cu barfele; daca auzim vreo barfa despre cineva, o luam ca fiind reala si nu mergem la sursa, sa ne convingem daca e reala sau nu….
In ce priveste aceste cuvinte *mojic* si *mitocan*, le consideram niste apelative jignitoare, umilitoare la adresa cuiva si sincera sa fiu chiar eu le-am folosit(ce-i drept rar 🙂 )dar culmea…… defapt fara sa stiu si sa vreau am spus un lucru bun despre acea persoana 🙂
Ca o paranteza , sa nu ne miram dar lumea se pricepe sa schimbe sensul cuvintelor, ca de ex.pocainta, sfintenie, feciorie, abstinenta…(si lista poate continua) iar folosirea lor in a eticheta pe unii aduce multa blama,ironie si dispret.
Aceasta la ce ma indeamna pe mine personal si indemn si pe altii, hai sa ne punem cu burta pe carte, pe studiu si sa nu ne placa sa luam totul de-a gata, sa nu fim acei intelectuali inculti, laudandu-ne si etalandu-ne cu un limbaj de lemn fara esenta.
In ce priveste ziua de azi, 29.01.09, o zi speciala pt dvs fr Marius, nu pot sa spun decat ca daca Domnul a hotarat sa va nasteti, a facut-o cel putin cu un scop…aceea de a mai invata si pe altii din tainele lingvisticii (caci pentru unii chiar ca sunt taine) 🙂
draga DAna, exact asta am intenţionat, să răpesc lexemele rele şi să încerc să fac ce au făcut Capadocienii, păstrînd proporţiile desigur, să modific aria semantică. Asta este o parte din slujba mea, reparator de cuvinte. Caut cuvinte de mîna a doua pentru a le lustrui. Le reparăm ca să fie folosite mai bine.
„Intelectuali inculti”, imi place… de „telectuali” ai auzit? Cei care îşi formează cultura la televizor? In ce priveşte ziua… a fost ieri, dar e bine primită orice urare.
Stiu ca imi va fi greu si procentul de acuratete al caracterizarii va fi mult sub asteptari, pentru ca unde isi pune Dumnezeu amprenta se schimba lucrurile total; insa cum nu e lucrare de licenta sau vreo teza pentru doctorat cred ca va fi acceptata munca mea umila 😀
draga Marus, am primit caracterizarea. Iti voi raspunde unde este bine si unde n-ai nimerit-o! Pozele te pot înşela.. foarte!
La multi ani!
Acum am o dilema: Conform fr. Negrut (citesc si clasicii 🙂 ) mai intai a fost o seara si mai apoi o dimineata.
Deci, incepe ziua ta sau s-a sfarsit?
🙂
ziua mea a inceput la ora 3 noaptea, in 28 ianuarie, 1971, Cllod.
Dragă Marius,
La mulţi ani şi Domnul să toarne binecuvântările peste familia ta!
O piesă cadou, chiar dacă e cu întârziere. Chitară (o piesă a celor de la Dire Straits, dar într-o interpretare instrumentală):
*
Cât despre restul cuvintelor, „celelalte cuvinte” de poezie şi de metaforă (care sunt înţelese sau nu 🙂 ), am extras din acel dialog notele amuzante şi ironice; trebuie să ne mai şi descreţim frunţile, că facem riduri, nu? 🙂
cu intarziere spun si eu La multi ani!!! Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va faca binecuvantare pentru cei din jur!
Iar pentru sotia dvs un buchet de flori!! 🙂
draga Livy, mă duc să cumpăr imediat! 😉 Buchetul.
Anii nu-i pot cumpăra. Mulţumesc de urare. Este aşa de bine să primeşti urări… Dacă mi s-ar împlini toate, vorba cîntecului lui Alexandru Andrieş, aş face infarct.
Draga CAmix, nu ştiu de ce uneori mesajele tale intră la spam.
Iată o altă interpretare, alte două…. Interesant este cînd imitaţia este mai bună ca originalul…
Iată aici o interpretare mai tehnică chiar decît al celor de la Dire Straits, după umila mea părere….
şi Gonzales este bun, iată şi o altă variantă cu un preludiu în stil flamenco,
Mulţumesc de link!
Doi internauţi:
Băi, ninge afară!!!!
Da??? Dă-mi şi mie un link! 🙂
Camix, chitara aia sună aşa în videoclipul tău pentru că are surdină, este o chestie pe care am încercat-o într-un magazin de chitări, un cerc de cauciuc pus în rozetă. Se aude foarte interesant.
Mulţumesc încă o dată pentru link.
Puţină lume ştie un amănunt important, că Mark KIophler de la Dire Straits are o tehnică specială.
este unul dintre puţinii chitarişti care cîntă pe chitară electrică cu tehnică de chitară clasică, adică ciupit cu unghiile.
Asta schimbă sunetul, dă acea culoare specifică Dire Straits şi îl ajută la viteză, una este să ai o pană, alta este să ai trei sau patru „pene” în acelaşi timp.
Acelaşi lucru se întîmplă în duetul dintre el şi Eric Clapton.
Chiar piesa asta este cîntată în duet.
O piesă excelentă este Brothers in Arms, are şi un mesaj deosebit
These mist covered mountains
Are a home now for me
But my home is the lowlands
And always will be
Some day youll return to
Your valleys and your farms
And youll no longer burn
To be brothers in arms
Through these fields of destruction
Baptisms of fire
I’ve watched all your suffering
As the battles raged higher
And though they did hurt me so bad
In the fear and alarm
You did not desert me
My brothers in arms
Theres so many different worlds
So many differents suns
And we have just one world
But we live in different ones
Now the suns gone to hell
And the moons riding high
Let me bid you farewell
Every man has to die
But its written in the starlight
And every line on your palm
Were fools to make war
On our brothers in arms
Vorbeşte despre loialitate, suferinţă, camaraderie, chestii atît de rare astăzi între bărbaţi. A fost cîntecul care ne-a însoţit în armată, în 1989, era apărut de trei ani de zile, din 1985, puţini înţelegeau engleză atunci şi Nicu Patoi îl cînta foarte bine.
Na, uite ce aduce un cîntec, aduce un alt cîntec.
Legat de tehnică.
La fel este în Trio-ul PAco de Lucia, Al di Meola, John McLaughlin. Paco este cel mai rapid pentru că nu face compromisul penei, este regal, aristocratic între cei trei întotdeauna
Cam asta-i!
Marius,
mă bucur că ţi-a făcut plăcere.
Apropo de gluma ta, poate ai auzit culmea tehnologiei: să înlături o muscă de pe ecranul computerului cu mouse-ul. 😀
Nu ştiu de ce intră la spam unele dintre comentariile mele, dar am observat şi eu şi aseară. Primul gând a fost că s-a pierdut, apoi mi-am zis că stau cuminte până mâine. S_a întâmplat să-l reţină şi când nu dădeam linkuri, deci trag eu concluzia că e performanţa wordpressului… nu ştiu.
Am reascutat piesa cu surdina, s-o identific şi compar mai bine. Da, mi s-a părut şi mie că sunetul e foarte interesant, acum ştiu şi de ce.
Sunt interesante şi imitaţiile acelea.
Da, şi mie îmi place Brothers in arms mult. Fratele meu asculta mult pe când eram eu mică şi… prins gustul. 🙂
Draga Camix, am editat link-urile acelea din cauza unor imagini…
Marius,
scuză-mă, te rog…
La al doilea am observat după…
Voi încerca să recuperez cu ceva:
http://www.trilulilu.ro/hila/47edfd57d9c1b7
Mi se pare aiurea sa gasesti asa explicatii cuvantului,din moment ce dex-ul defineste atat de scurt si cuprinzator rasa masculina
Andreea, eşti cinică.
1. ai dreptate, mojic şi mitocan nu au feminin.
2. De ce să nu încercăm să răscumpărăm cuvintele?
DExul? Caută cuvîntul dragoste în DEX, te rog!
s-ar putea să ajungi la concluzia că este inutil !
Pingback: Bătul lui Chapman, întrebările unui “prost”, Mojic şi Mitocan, « La patratosu
Va doresc multa intelepciune si binecuvantare din partea Domnului in continuare. Cum spunea fr pastor Daniel Branzei ( sunteti un far pentru neoprotestanti si pentru generatia de azi) Domnul sa va binecuvanteze cu prezenta Lui.
Vă mulțumesc! Fratele Daniel este prea generos și exagerează din prietenie. 🙂
în ce-ar consta disciplina în de-ale poeziei ?