Şobolanul alb, şobolanul negru… şobolanul alb, şobolanul negru…Am auzit povestirea asta de la un predicator, i-am cerut voie să o redau şi mi-a spus că şi el a auzit-o de la un alt predicator, care a auzit-o de la un alt predicator… şi aceştia au murit… aşa că mi-a rămas copyleft…
***
Un om a întrebat pe un predicator: Unde pot găsi Împărăţia lui Dumnezeu?
Acesta i-a spus: În pădure!
Zis şi făcut. Omul nostru s-a dus în pădure să caute Împărăţia. A căutat-o prin frunzişuri, a căutat-o prin tufişuri, a căutat-o în desişuri, în zmeurişuri şi … acolo a dat peste un urs.
Ursul a început să îl alerge pe omul nostru … În fugă s-a împiedicat de un copac şi a căzut… Ursul l-a ajuns şi a sărit spre el. Într-un moment de graţie omul a văzut o fîntînă şi, mînat de spaimă a ales dintre două rele pe cel mai mic, a sărit în fîntînă şi s-a prins de ce-a apucat.
Dintre pietrele fîntînii crescuse o rădăcină destul de solidă de care s-a agăţat. Ursul, la gura fîntînii încerca să îi smulgă scalpul…. şi-l ratează de fiecare dată la cîte doi centimetrii.
Jos, sub tălpi nu se aude însă clipocit de apă…. ci sîsîit, un sîsîit multiplicat şi amplificat de golul fîntînii. Cînd se uită în jos îşi să seama că nu nimerise într-o fîntînă, ci într-un cuib de şerpi care se ridicau să îi învenineze gleznele, dar îl ratau la un lat de palmă.
Cînd s-a uitat împrejur să caute o scăpare a văzut că în dreptul ochilor lui, la distanţă de un metru înainte, dar la ieşirea rădăcinii din piatră, doi şobolani, unul alb şi unul negru rodeau lemnul singurei lui nădejdi pe rînd, unul şi unul, unul dintr-o parte, celălalt din cealaltă…
Disperat şi-a rotit privirile pe tot ghizdul fîntînii şi a observat un strop auriu de miere undeva la distanţă de o lungime de mînă plus o palmă, de neatins şi de ratat la un deget distanţă….
END OF THE STORY…
Aici se sfîrşeşte povestea, poveste care ilustrează un adevăr spiritual foarte adînc, dar pentru asta trebuie să descifrăm povestea, trebuie să găsim echivalentele alegorice.
Ce-i ursul, ce-i rădăcina, ce-s şerpii, ce-i mierea şi ce-s şobolanii…
Marius Cruceru 
Ma dau batut, care-i interpretarea?
Marius David & Patrix – cred ca se poate interpreta foarte usor dupa citirea cartii „Intamplarile pelerinului in calatoria sa” de John Bunyan.
Se merita citita oentru cei care nu au facut-o deja. 🙂
Draga Marius,
eu spun asa:
– padurea este viata
– ursul este diavolul
– fantana este Hristos care aduce a Apa vietii
– serpii sunt firea umana pamanteasca
– mierea este harul
– radacina de care s-a prins este crucea
nu am solutie tocmai pentru sobolani …
Dacă nu ma insel, o poveste asemănătoare este preluată în „Învățăturile” lui Neagoe Basarab din scrieri mai vechi. Cred ca în locul ursului este un inorog. Nu-mi mai aduc aminte dacă are și vreo interpretare.
Referitor la post-ul anterior cu cartea lui John Bunyan. Am gasit aic niste variante on-line pentru cei interesati care nu au posibilitatea sa-si procure cartea:
Varianta in engleza:
http://books.google.com/books?id=QkEQAAAAYAAJ&printsec=frontcover&dq=John+Bunyan#PPA1,M1
Varianta in romaneste o puteti face rost daca trimiteti un mesaj aici http://www.voxdeibaptist.com/contactus.htm
si ii rugati sa va trimita un link sau documentul cu toata cartea varianta romaneasca.
Aceasta carte am citit-o acum muuulti ani de zile.. insa e vie si acum pentru mine..
Marius, referitor la Călătoria Creștiniului, nu am găsit varianta în românește pe care o indici. Poți să mai încerci o dată? Vreau neapărat să o dau fiului meu să o citească. Aș prefera varianta hardcopy, dar nu știu unde să o găsesc, mă poate ajuta cineva?
Ne da cineva raspunsul pana la urma? Am gresit? Este posibila o interpretare postmoderna… adica fiecare ce crede?
Mircea Buzdugan –
Rabdare, nici o planta nu plange pe timp de seceta!
Felix, cui potuit rerum cognoscere causas.
Frumos spus, Marius… mă refeream la fraza în românește, nu la cea în latină…:)
Felix pauper spiritu…
Am fost alaltaieri seara acolo,in Biserica Emanuel. Cel care a spus povestea este evanghelistul Sammy Tippit. As putea sa dau interpretarea predicatorului? Primim vreun premiu?
Este reusita naratiunea, nu am nici o idee asupra interpretarii elementelor alegorice, tind sa ii dau dreptate lui Mircea.
draga Nicoleta,
draga Mircea,
draga baptist oradean,
este nedrept, baptist oradean are cheia… dar a fost un bun stimulent pentru imaginație, nu?
Baptist oradean, poți să dai cheile alegorice. nu se dă nici un premiu. Îmi pare rău.
o variantă:
http://www.clcromania.ro/calatoria-crestinului_prd190.html
Mulţumesc pentru link-uri, Camix şi Marius, deja am comandat cartea pentru fiul meu. O va citi cu nesaţ, este pasionat de citit, asta ar face toată ziua..
Cei de pe site-ul cu pricina aveau mai demult in arhiva lor cartea „Intamplarile Crestinului in calatoria sa” de John Bunyan insa vad ca nu mai este. Imi pare rau pentru link-ul gresit. Acum 1 minut am verificat acest link si cartea se gaseste de cumparat varianta „hardcopy”, nou-noutza cu doar 18 lei.
Aici : http://www.clcromania.ro/calatoria-crestinului_prd190.html
Dati navala pe ea.. cat mai este in stoc 🙂
Frumoasă istorioară. Aştept „tâlcuirea” pentru a nu mă rătăci în interpretări închipuite.
Nu te teme, Alex, suntem in plin postmodernism! toate interpretarile sunt corecte 🙂
Interesanta povestea…hmmm, nu ma bag la interpretat, astept interpretari.
Cartea lui John Bunyan am citit-o si e super, intr-adevar.
Este simplu… .
Am fost in fiecare seara la predicile lui Sammy Tippit. azi n-am putut. Imi pare rau.
Fascinant.
Il credeam un alt american superficial. Este deosebit de profund mai ales dupa experienta cu cancerul.
Iata traducerea>
– Ursul este pacatul care ne urmareste in padurea vietii. Cauta sa ne omoare
– Fantana este religiozitatea probabil
– dar jos sunt serpiii judecatii lui Dumnezeu
– radacina este viata biologica
– sobolanul alb si sobolanul negru, aici si mie mi-a placut cel mai mult sunt ziua si noaptea.
Fiecare ne roade viata si nu vom scapa de judecatile lui Dumnezeu, dar nici de pacat.
ESte Doar Cristos care ne da speranta sa ne scaoata de acolo.
El a omorat ursul si a calcat in picioare serpii.
El ne da o alta viata care nu mai este roasa de sobolanul alb si cel negru.
Am inteles ca Universitatea Emanuel va produce inregistrari cu aceste predici.
sper din toata inima sa le am pe toate.
Am uitat picatura de miere. Este toata placerea pe care ne-o ofera viata.
mulumim, Baptistule,
Si interpretarea lui Mircea imi placea!
pardon, Multzumim! 😦
Draga baptist oradean, mulţumim!
Frumoasă istoria şi merită să ne gîndim la Personajul Absent… probabil că aici mi se pare găselniţa stilistică cea mai frumoasă… Personajul Absent care se cere în rezolvare.
faptul că povestea se termină atît de abrubt, cere o rezolvare în mintea ascultătorului… audienţa cere soluţia… atunci trebuie să se prezinte Absentul.
De asta este bună povestea.
La fel, cei doi şobolani, ziua şi noaptea… excelent
Pe unii ii roade de o vreme doar sobolanelul negru.
Ca ziua dorm in picioare.
Dupa ce stau noaptea pe net.
Sa admire de pe Streasina templului frumusetile efemere ale Creaturii.
,,AU SLUJIT
SI S-AU INCHINAT CREATURII
IN LOCUL CREATORULUI”
Pax, te roade şi noaptea şi ziua, şi cînd dormim murim cîte puţin, dormind imităm moartea, dar moartea ne lucrează şi cînd timpul ni se opreşte din curgerea de pe retină.
Sa nu pomenim numele tristei aratari !
Nu murim.
Doar ne ducem ,,o zi,un pas,un somn” spre Marea Intilnire.
Cu Preaiubitul.
El ne vegheaza somnul.
Mamica,iubindu-si pruncutul nu se gindeste la funebra dihonie.
,,Singura arma de aparare impotriva mortii e dragostea”
Sa nu mai fim sub teroarea macabra a venit Mielul.
,,Cu moartea pe moarte calcind”
De dragul celor nascuti in chinurile din Ghetimani.
Rabdind arsita de pe dealul Capatinii.
Marit sa fie in veac sfint Numele Sau!
Pingback: Şobolanul alb, şobolanul negru, double top şi “Acesta nu este Isus al meu” « La patratosu