4. Sărbătorile sînt stîlpi de aducere aminte care ne leagă de istorie. Nu există sărbătoare fără poveste, nu există bucurie fără context. Nu, bucuria nu este în ce se vede acum pe masă, cozonacii, ouă, bradul și staniolul. Ne-am prezentat prea mult sărbătoarea, ne-am adus-o la timpul prezent, fără a mai lega evenimentul de trecut. Preotul lua coșul, îl punea înaintea altarului cu primele roade din care fiii și copiii nu vor fi gustat și, bărbat după bărbat, se repeta istoria. Fiecare dintre bărbații lui Israel trebuiau să repete amintiri neplăcute și să le răscumpere în fața Domnului și în fața fiilor lor. Fii noștri trebuie să afle de cozile la lapte, de rație, de tichete de benzină, trebuie să viziteze Sighetul și Gherla și să le spunem istoria noastră personală, istoria noastră ca baptiști, dar și istoria ca națiune. Preotul să ia coşul din mîna ta, şi să -l pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău. 5 Apoi să iei iarăş cuvîntul, şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ,,Tatăl meu era un Arameu pribeag, gata să piară; s’a pogorît în Egipt cu puţini inşi, şi s’a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr. 6 Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, şi ne-au supus la grea robie. 7 Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne -a auzit glasul, şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre. 8 Şi Domnul ne -a scos din Egipt, cu mînă tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni. 9 El ne -a adus în locul acesta, şi ne -a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.
Pagini
-
Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați.
Meta
Calendar
-
Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați.
Arhive
- decembrie 2025
- septembrie 2025
- august 2025
- iunie 2025
- martie 2025
- ianuarie 2025
- decembrie 2024
- noiembrie 2024
- octombrie 2024
- septembrie 2024
- august 2024
- iulie 2024
- iunie 2024
- mai 2024
- aprilie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
Marius Cruceru






Mă gîndesc că aceste aduceri aminte ale trecutului, ale istoriei familiei şi al ţării sunt necesare şi pentru ca copilul să-şi amintească de unde a plecat. Că prea mulţi au uitat locul plecării, şi se pare că din aceasta cauză nu mai ştiu să se mai întoarcă la părintele bolnav, la mama care îşi petrece clipele bătrîneţii prin azil… nu ştiu să mai renunţe la ore suplimentare la serviciu pentru a se întoarce la copii sau soţie…
Eu fac parte din generaţia internet, şi văd că uităm de unde plecăm – toţi aşteptăm să plecăm şi scăpăm de oraşul natal, de România. Am uitat, şi nu mai ştim unde să revenim din această cauză.
draga Anddij, nu este vorba numai despre locul plecarii, nostalgia in sensul etimologic al cuvintului, ci este vorba de mult mai mult, o cunoatere integratoare a contextului in care Domnul ne/a asezat ca popor, familie, revenirea este importanta, dar intelegerea identitatii noastre in lumina mosternii genetice, a mosternirii culturale este la fel de imporatanta
Ia exemplu un roman emigrant, va ramina roman oricit ar incerca el sa isi schimbe accentul.
Am un prieten in USA care si-a schimbat numele, a incercat sa uite romana…. nu poate scapa de un accent care se simte dincolo de toate incercareile lui de naturalizare. Acest accent il va trada pina la moarte.
–
De ce sa nu fie onest cu el insusi?
Am înțeles. Mă gîndeam că despre asta e vorba, dar am vrut să spun că unii chiar uită, la propriu, de unde vin, sau nu vor să-și mai amintească de acest lucru. Tata îmi zicea uneori: uite la ăla, a fost colegul meu, mînam gîștele împreună cu el pe cîmp, și acum a cîștigat la loterie și nici nu mai salută, de parcă nu tot de la țară a plecat.
Mă bucur că lucrul ăsta cu ”sunt născut român, tot român rămîn”, se aplică și la Tatăl nostru: ne-a făcut fii ai Săi, fiii Lui rămînem, chiar dacă greșim și șchiopătăm. Cel puțin așa am învățat eu din experiența mea cu El. E un lucru absolut minunat și vital chiar. De prea multe ori mă întreb unde mai încape atîta dragoste, să păcătuiesc împotriva sfințeniei Lui, și El să mă primească înapoi. De multe ori deveneam tupeist și Îi reproșam Lui că parcă prea mult face pentru mine. Acum mă bucur că face atîtea și mă binecuvîntează, chiar și prin acest blog, care a fost o redescoperire plăcută pentru mine, o gură de aer curat.
Mulțumesc mult
draga Anddij, da, unii uita nu numai de trecut ci si de viitor…. identitatea noastra se formeaza nu numai prin cugetarea la trecut, ci si prin felul in care ne intelegem viitorul
de aceea istoria este importanta pentru o comunitate, la fel de importanta ca escatologia ….
spune/mi ce escatologie ai ca sa imi dau seama de felul incare iti intelegi identiatea….
Pingback: Despre sărbătoare 1 | Pivnița cu teologicale