Despre sărbătoare 4

Publicat pe 10 noiembrie 2008 de Marius David

4.    Sărbătorile sînt stîlpi de aducere aminte care ne leagă de istorie. Nu există sărbătoare fără poveste, nu există bucurie fără context. Nu, bucuria nu este în ce se vede acum pe masă, cozonacii, ouă, bradul și staniolul. Ne-am prezentat prea mult sărbătoarea, ne-am adus-o la timpul prezent, fără a mai lega evenimentul de trecut. Preotul lua coșul, îl punea înaintea altarului cu primele roade din care fiii și copiii nu vor fi gustat și, bărbat după bărbat, se repeta istoria. Fiecare dintre bărbații lui Israel trebuiau să repete amintiri neplăcute și să le răscumpere în fața Domnului și în fața fiilor lor. Fii noștri trebuie să afle de cozile la lapte, de rație, de tichete de benzină, trebuie să viziteze Sighetul și Gherla și să le spunem istoria noastră personală, istoria noastră ca baptiști, dar și istoria ca națiune. Preotul să ia coşul din mîna ta, şi să -l pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău. 5 Apoi să iei iarăş cuvîntul, şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ,,Tatăl meu era un Arameu pribeag, gata să piară; s’a pogorît în Egipt cu puţini inşi, şi s’a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr. 6 Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, şi ne-au supus la grea robie. 7 Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne -a auzit glasul, şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre. 8 Şi Domnul ne -a scos din Egipt, cu mînă tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni. 9 El ne -a adus în locul acesta, şi ne -a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Meditaţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 Responses to Despre sărbătoare 4

  1. Avatarul lui Andrei Jităreanu anddij spune:
    16 noiembrie 2008 la 3:06 pm

    Mă gîndesc că aceste aduceri aminte ale trecutului, ale istoriei familiei şi al ţării sunt necesare şi pentru ca copilul să-şi amintească de unde a plecat. Că prea mulţi au uitat locul plecării, şi se pare că din aceasta cauză nu mai ştiu să se mai întoarcă la părintele bolnav, la mama care îşi petrece clipele bătrîneţii prin azil… nu ştiu să mai renunţe la ore suplimentare la serviciu pentru a se întoarce la copii sau soţie…

    Eu fac parte din generaţia internet, şi văd că uităm de unde plecăm – toţi aşteptăm să plecăm şi scăpăm de oraşul natal, de România. Am uitat, şi nu mai ştim unde să revenim din această cauză.

    Răspunde
  2. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    18 noiembrie 2008 la 11:17 am

    draga Anddij, nu este vorba numai despre locul plecarii, nostalgia in sensul etimologic al cuvintului, ci este vorba de mult mai mult, o cunoatere integratoare a contextului in care Domnul ne/a asezat ca popor, familie, revenirea este importanta, dar intelegerea identitatii noastre in lumina mosternii genetice, a mosternirii culturale este la fel de imporatanta
    Ia exemplu un roman emigrant, va ramina roman oricit ar incerca el sa isi schimbe accentul.

    Am un prieten in USA care si-a schimbat numele, a incercat sa uite romana…. nu poate scapa de un accent care se simte dincolo de toate incercareile lui de naturalizare. Acest accent il va trada pina la moarte.
    –
    De ce sa nu fie onest cu el insusi?

    Răspunde
  3. Avatarul lui Andrei Jităreanu anddij spune:
    18 noiembrie 2008 la 7:01 pm

    Am înțeles. Mă gîndeam că despre asta e vorba, dar am vrut să spun că unii chiar uită, la propriu, de unde vin, sau nu vor să-și mai amintească de acest lucru. Tata îmi zicea uneori: uite la ăla, a fost colegul meu, mînam gîștele împreună cu el pe cîmp, și acum a cîștigat la loterie și nici nu mai salută, de parcă nu tot de la țară a plecat.

    Mă bucur că lucrul ăsta cu ”sunt născut român, tot român rămîn”, se aplică și la Tatăl nostru: ne-a făcut fii ai Săi, fiii Lui rămînem, chiar dacă greșim și șchiopătăm. Cel puțin așa am învățat eu din experiența mea cu El. E un lucru absolut minunat și vital chiar. De prea multe ori mă întreb unde mai încape atîta dragoste, să păcătuiesc împotriva sfințeniei Lui, și El să mă primească înapoi. De multe ori deveneam tupeist și Îi reproșam Lui că parcă prea mult face pentru mine. Acum mă bucur că face atîtea și mă binecuvîntează, chiar și prin acest blog, care a fost o redescoperire plăcută pentru mine, o gură de aer curat.

    Mulțumesc mult

    Răspunde
  4. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    19 noiembrie 2008 la 2:17 pm

    draga Anddij, da, unii uita nu numai de trecut ci si de viitor…. identitatea noastra se formeaza nu numai prin cugetarea la trecut, ci si prin felul in care ne intelegem viitorul
    de aceea istoria este importanta pentru o comunitate, la fel de importanta ca escatologia ….
    spune/mi ce escatologie ai ca sa imi dau seama de felul incare iti intelegi identiatea….

    Răspunde

  5. Pingback: Despre sărbătoare 1 | Pivnița cu teologicale

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.