Portret de generaţie 12

Publicat pe 30 septembrie 2008 de Marius David

Generaţia noastră a văzut prea devreme şi prea multe lucruri pentru care copiii trecutului trebuiau să rişte bătăi însurorate cu moartea, dacă s-ar fi uitat pe gaura cheii. Tinerii din generaţia noastră închid uşa după ei şi în linişte, fără nici un fel de emoţie, în timp ce părinţii naivi cred că învaţă pentru facultate, tinerii din generaţia noastră sînt la o apăsare de buton de ceea ce numai medicilor li se descoperea în urmă cu 30 de ani. Bordelul era la bani mulţi, timp şi ruşine distanţă. Astăzi murdăria s-a democratizat şi ni s-a apropiat, acum ne este în propria noastră casă. În mintea generaţiei noastre s-a produs o mutaţie dinspre dorinţă spre atingere, dinspre aşteptare spre satisfacţie imediată. Din această cauză generaţia mea nu mai este o generaţie romantică. Al Mohler cita un critic literar care spunea că că sursa romantismului în opera lui Shakespeare consistă în tînjire… toate personajele tînjesc după dragostea neîmplinită, şi dragostea are farmec cît visezi, în tensiune, cît aştepţi, nu în satisfacţia imediată. Generaţia noastră nu mai poate aştepta, vrea totul, dintr-o dată, acum, aici, pe moment deşi este înşelată pentru că are dintr-o dată, nemulţumită pentru că i s-a dat deja ceea ce a dorit acum şi aici. Sugestie? Amînă şi aşteaptă. De aici tensiunea romantică. La fel este în Cîntarea Cîntărilor, personajele aleargă unul după altul, dar … nu se întîmplă… aşteaptă, amînă, tînjesc, vorbesc, sînt multe culori, multe mirosuri, fructe, legume, ascunzători, descrieri, tocmai pentru a amîna satisfacţia. Generaţia noastră trebuie să înveţe răbdarea în aşteptare şi dragostea în tînjire.

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 Responses to Portret de generaţie 12

  1. Avatarul lui Ioa Ioa spune:
    4 octombrie 2008 la 11:10 pm

    Este o mare presiune pe noi, suntem agresaţi zilnic, cu o mare brutalitate, de mesaje de genul: „fă ce vrei acum”. Singurul motto al lumii în care trăim este PLĂCEREA ACUM CU ORICE PREŢ… Ca şi creştini cred că ne-am adaptat, pt că nu putem face ca ei, cei necredincioşi, dar facem în întuneric şi ne prefacem la lumină.

    De ce nu există învăţătură, ucenicie premaritală în bisericile noastre? Suntem lăsaţi de capul nostru, ne sunt făcute cunoscute nişte „reguli”, pe care nu suntem siguri că cei care ni le dau le-au respectat… şi apoi, după ce reuşim într-un final să ne căsătorim, după un număr mai mic sau mai mare de relaţii eşuate… ajungem la consiliere… pentru a rezolva probleme grave pe care era mult mai uşor să le prevenim. Sunt şocată de cuplurile din biserici care divorţează sau vorbesc despre asta. Ce pot face acum, ca să nu ajung acolo? Sigur nici ei nu s-au gândit când au pornit, că se va termina, au avut cele mai frumoase planuri pentru o familie… Ce se întâmplă?…

    Mi-ar plăcea să completaţi schiţa unei relaţii de curtare prin aşteptare şi amânare… desenaţi-ne o imagine mai clară, ca să ştim cum ar trebui să fie lucrurile…

    Răspunde
  2. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    5 octombrie 2008 la 8:31 pm

    Stiu ce spui, Ioa.
    tocmai de aceea strig prin acest portret-lamentatie pentru ca si noi am intrat in ritmul innebunitor al generatiei nostre.

    Sintem parte din generatia noastra si solutia cere o miscare radicala.

    Draga Ioa, m-as bucura sa stau de vorba cu tine in preztenta sotiei mele despre aceste lucruri, dar cred ca si pastorul vostru este foarte intelept in aceste chestiuni.

    De ce nu incerci?

    Nu este vorba de reguli… este vorba mai degraba de „invataturile de bun simt” pe care ni le dadeau batrinii.,

    De aceea parte din solutia mea de a iesi din sinul generatiei noastre este sa ne „im-batrinim”… dar voi reveni la asta.

    Faorte mult depinde de baieti.

    Eu, daca as lua-o de la capat cu Natalia, tot la fel as face… M-as apropia periegetic, in cercuri concentrice, ca un vultur de prada, ca o armata care cucereste o cetate.

    Poate ca voi reveni la asta

    Răspunde
  3. Avatarul lui Ioa Ioa spune:
    6 octombrie 2008 la 8:54 pm

    Sunt persoane de la care primesc călăuzire în acest sens, dar ce fac cei care nu cer sfaturi? De ce se vorbeşte atât de puţin în biserici despre acest subiect? De ce nu avem o imagine clar întipărită în inimile noastre despre cum ar trebui să fie lucrurile?

    Răspunde
  4. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    7 octombrie 2008 la 5:51 am

    draga Ioa,
    de ce nu se vorbeste in biserici?
    pentru ca acest subiect este de vorbit intre ucenic si facatorul de ucenic,
    nu este de discutat in public de la amvoane,

    este pentru tete a tete.
    Ucenicia autentica asa se face,
    pentru asta slujea isntitutia nasilor din trecut,
    in biserica primara asta faceau nasii de botez si nasii de casatorie, ucenicie asupra acestor lucruri, cum sa traim viata creştina cotidiana…

    Răspunde
  6. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    8 octombrie 2008 la 7:24 am

    Asta este… Ioa! din pacate in bisericile noastre a disparut ucenicia!

    Răspunde
  7. Avatarul lui ciprians ciprians spune:
    8 octombrie 2008 la 7:44 am

    Cum sa existe o relatie veritabila de ucenicie cand descrii atat de amplu portretul generatiilor noastre? Unde si cand ?
    pana si DanutM pare a se surprinde apasat de tarele vremurilor agitate! (l-am dat pe el de exemplu pt ca el a ucenicizat si inca mai incearca s-o faca!)

    de meritat, stiu ca merita sa incercam, dar oare putem rupe barierele constrangerilor vremii in care traim?

    Răspunde
  8. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    8 octombrie 2008 la 5:21 pm

    Ciprian, iti imaginezi teologia predata la ID? eu, cu greu, deşi îmi dau seama ca şi apostlul PAvel a facut-o la un moment dat cu Timotei şi Tit, altfel nu aveam Epistolele Pastorale.

    Dar nu a fost chiar fara nici un fel de legatura fata catre fata….

    Descriu atit de amplu acest portret in primul rind pentru mine, ca sa imi vad bolile, adinci, grele, iar vindecarea este cu masuri radicale.

    Eu am inceput si doare greu.

    Am iesit din mainstream-ul internetului ca sa pot petrece mai mult timp cu oameni in carne si oase, am renuntat la prietenii virtuali, am renuntat la televizor, m-am scos din priza zile intregi, am fsot „unplugged”, stau citeva ore pe zi fara email, fara conec tie la internet, chiar daca lucrez la calculator, petrec timp cu batrinii, …. mai multe.

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.