Portret de generaţie 10

Publicat pe 27 septembrie 2008 de Marius David

Generaţia noastră nu poate crede că unele lucruri sînt definitive, că nu mai există a doua viaţă, ca în jocurile pe computer, că unele cicatrici rămîn, că sînt răni care nu se vor vindeca niciodată şi că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul unei alte şanse întotdeuna. Nici pisica nu are nouă vieţi. Colegilor mei de generaţie le este greu să creadă că ziua de azi nu mai rămîne altundeva decît în fotografii sau pe fişiere video. Viaţa are un singur sens, spre moarte şi azi sîntem mai urîţi şi mai morţi decît ieri, mai albi, mai epiderma mai şifonată şi mai umbrită. Există lucruri definitive şi ireparabile. Sugestie? O înmormîntare a cuiva apropiat ne oferă perspectiva care nu poate fi vindecată nici cu filmuleţe nici cu fotografii. „Definitivul” se poate „defini” cel mai bine între braţele unei cruci mortuare şi se pronunţă pe silabe pe bătăile cuielor într-un coşciug.

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 Responses to Portret de generaţie 10

  1. Avatarul lui A. Androne Alex Androne spune:
    27 septembrie 2008 la 10:58 pm

    Ai dreptate Marius, înmormântarea cuiva apropiat este o experienţă dură, care poate trezi conştiinţa celui ce nu vrea să conştientizeze sensul adevărat al vieţii. Sunt şi oameni care nu vor să înţeleagă nimic. Împietriţi cu totul la inimă. Alţii refuză să se gândească, spun ei…de frica morţii! De parcă ar putea …fugi undeva din faţa ei… Am avut o lecţie despre moarte din perspectiva religiei creştine. S-au găsit unii să susţină puncte de vedere cam în genul celor subliniate de tine mai sus. Binenţeles…fără niciun argument! Le-am dat să caute…pariul lui Pascal. Este măcar un punct de plecare spre alte argumente.

    Răspunde
  2. Avatarul lui Bogdan M. Negru bogdannegru spune:
    28 septembrie 2008 la 3:16 pm

    In weekendul acesta am fost la o inmormantare. Am cautat tot ce s-a putut sa inteleg despre ce Domnul vrea sa-mi spuna. Am cautat sa inteleg cateva lucruri despre cel care a decedat. Nazarinean, cu multi copii, zeci de nepoti. Toti stransi sa-l conduca pe „Bunu’ ” pe ultimul drum.
    Doua lucruri mi-au ramas pregnant in minte:
    – Omul a trait 87 de ani, si pe fata lui brazdata de vreme, am vazut urme lasate de clipe petrecute in razboi, clipe petrecute in familia numeroasa, clipe petrecute in suferinta dupa ce s-a imbolnavit. Totul a ramas in acel trup, absolut toata suferinta, toate luptele impotriva viciilor personale, si toata bucuria de o clipa trecuta aici. In momentul in care Bunu’ a inchis ultima data ochii clipa a luat sfarsit, si a inceput eternitatea.
    – Momentul in care, cele cateva scanduri aranjate astfel incat sa tina pentru o vreme acele ramasite a ceea ce a fost creatia lui Dumnezeu, a fost lasat in mormant si primele bucati de pamant au inceput sa loveasca si sa suna in carcasa de lemn, m-am vazut pentru o clipa pe mine in acel cosciug, auzind parca acel pamant de undeva dinauntru. Ce era facut din pamant merge in pamant, dar suflarea de viata, se intoarce la Dumnezeu.

    Cu toate acestea, aleg sa nu fug catre acel moment, ci aleg sa petrec fiecare clipa in folosul gloriei Domnului, si aleg in al doilea rand sa fac din momentul trecerii in eternitate granita pe care vreau sa o trec cu succes pentru a arata spre maretia Domnului prin modul in care va fi lucrat in viata mea.

    Experienta inedita, nedorita cu siguranta, dar atat de necesara. Trebuie sa fim de cate ori se poate pe marginea acestor gropi, sa ne obisnuim cu gandul ca avem de hranit exact ceea ce nu poate putrezi: sufletul, cu acea hrana care la randul ei nu putrezeste: Cuvantul lui Dumnezeu.

    Răspunde
  3. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    30 septembrie 2008 la 1:06 pm

    Alex si Bogdan, scriptura ne spune ca inima se face mai inteleapta intr/o casa de jale,
    cred ca ar trebui sa vizitam mai des locurile triste

    va marturisesc ca, daca n-as fi fost pastor, as fi evitat inmormintarile pe cit s-ar fi putut, meseria m-a adus fara sa vreau in preajma suferintei,
    nu sint deloc bun la a percepe suferinta, dar ultimii 14 ani din viata mi s.-a schmbat complet optica fata de om,
    sintem atit de fragili si reactionam atit de imprevizibil la suferinta…..

    mai ajuta ceva… extractia unei masele intareste in noi sentimentul acesta de definitiv,
    la fel, caderea parului,
    unora le face bine … nu la aratare, dar sufleteste …

    Răspunde
  4. Avatarul lui A. Androne Alex Androne spune:
    1 octombrie 2008 la 12:35 am

    „Unora le face bine căderea părului….”
    Ha, ha! 🙂 M-ai făcut să râd şi să mă uit în oglindă. Hmmm! Nu prea face aşa de bine ceea ce constat. Chiar se vede o vârstă (la exterior!). Dar oare la interior, la suflet, cum s-or vedea lucrurile? Că el nu…cheleşte!

    Răspunde
  5. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    1 octombrie 2008 la 6:48 pm

    Alex, cortul acesta din afară se duce, cade, cum spune Apostolul…

    in interior ne facem, sper eu, mai frumosi, mai sanatosi, mai puri, mai curati, mai copii…
    asa ar trebui sa fie

    Răspunde

Răspunde-i lui Marius David Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.