Zece ”porunci” referitoare la relația cu adolescenții – partea a II-a

sursa Edictum Dei

Continuare de AICI

4. Împrieteniți-vă cu ei! Odată cu intrarea în această perioadă dificilă din viața lor, nu mai au nevoie de dădăceala noastră, de corecțiile noastre permanente, de cicăleală, de reamintirea relației de autoritate dintre voi și ei, de faptul că ”noi v-am făcut, de la masa mea mănînci, în casa mea stai”. Toate aceste presiuni sînt inutile și neproductive. Și ei ar dori să schimbați tipul de relaționare, să deveniți prieteni, dar nu știu cum să vă spună, nu știu cum să semnaleze dorința lor de a schimba dinamica relației. Dați-le șansa de a se apropia de voi. Am admirat întotdeauna familiile în care respectul pentru părinți s-a manifestat inclusiv verbal, prin adresări de genul ”matale”, dar am apreciat-o pe mama pentru felul în care s-a apropiat de noi și ne-a lăsat să îi spunem ”tu”, după ce am crescut. Am devenit prieteni, purtînd împreună poveri din ce în ce mai mari, ea fiind văduvă, și asta ne-a legat într-un alt mod în anii adolescenței noastre. Am participat împreună la planurile de cîștiguri, cheltuieli, investiții în casă. De la mama am învățat cum să fac un buget lunar, să evităm împrumuturile, să ne calculăm bine așteptările financiare. De asemenea, m-a luminat cu privire la modul în care o femeie se raportează la relația cu soțul. Mari și bune sfaturi. Unele dintre acestea ne-au salvat căsnicia.

5. Nu vă lăsați provocați! Mai ales în prima parte a adolescenței, foștii noștri copii, actualii noștri viitori adulți își vor redefini marginile, limitele, granițele puse de societate, comunitățile din care fac parte, familie. Nu au învățat încă arta negocierii la rece, astfel că vă vor provoca. S-ar putea să vă treziți cu fiul ras în cap, cu fiica vopsită în albastru, cu un tatuaj temporar, cu o haină șuie, cu șosete de culori diferite. S-ar putea să vă treziți cu aparente crize de isterie, nervi, țipete, uși trîntite, adresări dure. Nu vă lăsați provocați. Rămîneți calmi. Păstrați-vă simțul umorului. Puneți-vă cep la mîine, chiar dacă simțiți că explodați, că fierbeți. Rugați-vă pentru răbdare și îndelungă răbdare. Toate acestea vor trece, își vor aduna mințile de pe drumuri curînd. Încercați să îi determinați cu duhul blîndeții să nu ia decizii iremediabile, să nu își facă pe corp semne pe care le vor regreta mai tîrziu. Încercați să negociați amînarea unor decizii de acest fel: ”lasă că te vei tatua în facultate, așteaptă să termini liceul, te vei vopsi în violet mai tîrziu … ”. Probabilitatea ca acest fel de lucruri să nu se mai întîmple mai tîrziu este extrem de mare.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Zece ”porunci” referitoare la relația cu adolescenții – partea a II-a

  1. Pingback: Zece ”porunci” referitoare la relația cu adolescenții – partea a II-a | Ciprian I. Bârsan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.