Pe vremea Reginei Elisabeta …

sursa Foto Edictum Dei

A murit Regina. Ar trebui să ne pese sau nu? Ar trebui să ne intereseze sau nu de ce se întîmplă peste Canal? Ce legătură este între România, români și Marea Britanie, mai mult decît emigranții care ne trăiesc acolo? Ce legătură poate fi între Biserica Angliei și evanghelicii români? Aparent … niciuna.

Și totuși!

Moartea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii închide o epocă și deschide o alta. Pentru creștinii conservatori europeni, Regina este, probabil, ultimul monarh care își va fi construit domnia pe temelia valorilor creștine, care au stat la temelia Imperiului în care soarele nu apune niciodată, valori care au constituit Europa așa cum am cunoscut-o pînă în urmă cu un deceniu.

Odată cu plecarea Reginei, se închide un album care s-a umplut deja și se deschide o epocă nouă. Cum se va comporta noul Rege, care este legat de un sătuc din România? Ce fel de domnie va avea? Prea lungă nu poate fi, dar poate fi distructivă pentru propriul Regat și nu numai. Domnia lui Carol al II-lea nouă, românilor, ne-a arătat că o domnie scurtă poate distruge tot ce un înaintaș ilustru va fi construit.

Ultimii zeci de ani ne-au arătat, de asemenea, că temeliile politice ale lumii pot fi clătinate și reașezate foarte ușor. Nu demult ne-am amintit de patrulaterul Gorbaciov – Margaret Thatcher – Ronald Reagan și Papa Ioan Paul al II-lea și căderea Zidului de Fier. Apoi, în zilele din urmă am văzut cum se redesenează granițe economice în urma Pandemiei și Războiului.

Nu demult un prieten mi-a trimis un video în care apăream cu o predică ținută în Ucraina și m-a întrebat: ”A fost înainte de război sau după … ”. Toate acestea vor rămîne repere temporale pentru generația noastră.

Nu mă pricep nici la politică, nici la economie, dar sînt sigur că voi spune și eu, așa cum generația mea va rămîne cu reflexe lexicale de genul: ”înainte de 89”, ”înainte de Război”, ”după Pandemie”, ”pe vremea Reginei Elisabeta”, după cum generația bunicilor noștri spunea: ”înainte de Război”, ”după Colectivizare”, ”pe vremea Regelui”.

Pentru mulți dintre noi vremea Papa Ioan Paul al II-lea-Reagan-Thatcher-Regina Elisabeta se va fixa ca o perioadă în care am avut anumite tipare și paradigme de gîndire asupra libertății de expresie, a libertății religioase, o epocă a normalității, acum cînd un biet profesor de liceu este arestat și închis pentru că n-a folosit pronumele cerut de un băiat care se considera fată, într-o lume în care demonismul este semănat prin desenele animate pentru copii, într-o lume în care golanii sînt tolerați numai pentru că stau călare pe resursele de care ipocrizia vestică are nevoie.

Citește întreg articolul pe Edictum Dei AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.