Repetiția este mama învățăturii!

Trebuie să repetăm ca să ne aducem aminte. Pocăința este un foc care trebuie alimentat continuu.

4 Împotriva Ta, numaiîmpotriva Ta,

am păcătuit şi am făcut ce este rău înainteaTa;aşa căvei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.5 Iată căsunt născut în nelegiuireşiîn păcat m-a zămislit mama mea.

9 Întoarce-Ţiprivirea de la păcatele mele,
ştergetoate nelegiuirile mele!
17 Jertfeleplăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit:
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

David nu numai că își reamintește din cînd în cînd păcatul în aceeași formă (am curvit, am ucis!), ci repetă folosind imagini și lexeme diferite, apoi reformulează totul în modul paralelismului ebraic. Se rotește asupra conceptelor, repetînd într-un mod diferit ofensa, dar include și încarcă noi sensuri după tehnica bulgărelui de zăpadă.

Este ca un zbor de vultur, în cerc, se rotește asupra prăzii, ca să fie cît mai exact.

Descrie aceleași fapte cu sinome și expresii înrudite ca să fie deopotrivă precis în descriere, dar să includă ce este mai important: perspectiva de sus, vederea holistică, ansamblul.

Pînă la urmă împotriva cui am păcătuit? Împotriva lui Urie, Batșeba, da, dar în primul rînd acum se vede mai clar relația esențială: Împotriva Domnului.

Insistența în plîns, în întristare, amînarea bucuriei își au rostul lor. O inimă ZDROBITĂ ȘI MÎHNITĂ. Vedeți versetele 2, 7, 9, 10, 12 din același psalm.

Pocăința nu este o explozie de artificii, ci un foc care trebuie întreținut pînă se mistuie totul și pînă adunăm cenușa rezultată în urma katharsis-ului. Este un holocaust, o ardere de tot, pînă la ultimul detaliu.

Obișnuindu-ne să expediem acest gen de procese, pentru a nu fi acuzați de masochism spiritual, pocăința unora este doar un foc de paie, care ne lasă cu perdele de fum. Plastic cu benzină, toxic! La focul pocăinței multora nu te poți încălzi, ci este doar putoare și fum negru întunecat.

Citește întreg articolul pe Edictum Dei AICI