Cinci întrebări pe care trebuie să ți le pui înainte de a te căsători

Dacă este 13, mi-am amintit de ziua căsătoriei noastre (13 iulie 1991)

Îi cerusem deja mîna. Aveam 19 ani și eram plin de foc. Mă pregăteam de căsătorie și numai la asta îmi stătea gîndul, pentru că Apostolul spune: ”e mai bine să se căsătorească decît să ardă”.

Acest verset îmi devenise călăuză. Mergeam din cînd în cînd să îi dau socoteală lui George, un om extraordinar, care a jucat un rol esențial în dezvoltarea mea spirituală în anii studenției bucureștene. Am mers într-o zi la el acasă și i-am spus de pregătirile de căsătorie. S-a uitat la mine lung, a tăcut ceva vreme și mi-a spus: Ia-ți două săptămîni și răspundeți la următoarele întrebări. Dacă reușești să îți răspunzi, atunci ești pregătit. Dacă nu, vei chinui două suflete. Pe al ei și pe al tău. În ordinea asta. Cine ești? Ce vrei să devii? De ce te căsătorești? Pentru ce te căsătorești? Cum veți trăi? 

După o discuție de cîteva zeci de minute am înțeles despre ce este vorba. Aceste întrebări au fost esențiale pentru următorii 30 de ani. Mă bucur că mi le-a pus cineva atunci și mă bucur că m-a ajutat să răspund corect în următoarele luni. Vi le împărtășesc aici. Poate ajută pe cineva care se gîndește la căsătorie. Sigur vă va ajuta și pe voi, cei căsătoriți deja.

1. Cine ești? Cine intră în acest legămînt? Cine ești tu, cu adevărat? Cine ai dat impresia că ești în scrisorile de dragoste? Cine te-ai proiectat, tu, în mintea ta? Atunci am realizat că sînt fiul unei văduve, rămasă văduvă la 27 de ani, care nu s-a mai recăsătorit, că vin dintr-o familie în care n-am avut model patern, că sînt un adolescent încă, cu multe probleme de caracter care trebuie rezolvate, că voi avea dificultăți să mă raportez ca bărbat în casă. Săptămînile următoare au fost chinuitoare. Am fost dezbrăcat cu totul sufletește. Am realizat că sînt un copil de Dumnezeu răscumpărat și cam atît, că am avut har și cam atît. I-am scris toate aceste lucruri Nataliei și am rugat-o să aibă răbdare cu mine, să mă învețe să fiu cel ce trebuie să fiu în căsnicia noastră. A fost umilitor, zdrobitor, dar necesar. A avut răbdare cu mine și m-a învățat să îi fiu Preot și Rege, ea Împărăteasă fiind.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.