Troparul și Condacul Nașterii Domnului

Tot Vechiul Testament este ironic-dramatic, tragic. Teologia Evangheliilor bate înspre ironic-paradoxal. Paradoxul, contrastul, oximoronul sînt la ele acasă în Noul Testament.

Iată de ce merită să ne amintim aceste imnuri vechi, necunoscute mediului evanghelic, cel putin ca gimnastică a gîndirii teologice, dacă nu mai mult…

Isus, Lumina Lumii, este preamărit cu pornire de la o frază în aliteraţie: ”răsărit-a lumii Lumina…” Este Lumina cunoştinţei, coborîtă, vulgarizată, adică dată poporului (”vulgus” în latină) şi răpită multor înţelepţi, dată pruncilor cu mintea, ascunsă măreţilor și celor cu gînduri prea mari despre ei înșiși. Lumina este dată celor fără carte, păstorilor, care astfel devin asemenea cu înţelepţii.

Cei ce slujeau stelelor din slujirea lor s-au învăţat şi steaua i-a călăuzit nu spre lumină, ci spre Însuşi Soarele Dreptăţii. Din oglindiri, cercetînd, s-au îndreptat spre izvorul oricărei lumini, din gînduri şi raţiuni s-au îndreptat spre Înţelepciunea cea mai înaltă a oricărei cugetări.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.