Între Scriptură si ziar(e) – Vlad Crîznic – „Lecții din viața și moartea lui Ravi: o notă personală”

Publicat pe 19 martie 2021 de Marius David

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Între Scriptură și ziar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Între Scriptură si ziar(e) – Vlad Crîznic – „Lecții din viața și moartea lui Ravi: o notă personală”

  1. Pingback: Între Scriptură si ziar(e) – Vlad Crîznic – „Lecții din viața și moartea lui Ravi: o notă personală” | Ciprian I. Bârsan

  2. Dumitru Sergiu zice:
    20 martie 2021 la 9:34 pm

    Biblia ne îndeamnă,,Sa ne uitam la sfârșitul felului lor de vietuire…”Nu știm exact ce s a întâmplat în cazul lui Ravi.Dar cred ca tocmai lucrurile acestea ne avertizează ca nici unul din noi nu este imun în fata păcatului și a atacurilor celui Rau și cu atât mai mult ne avertizează ca trăim vremurile din urma și venirea Domnului este f. aproape.Am un verset din Daniel 11 după care trăiesc în ac perioada:Dar aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor ramanea tari și vor face mari ispravi” Asa sa ne ajute Dumnezeu.

    Răspunde
  3. Adrian zice:
    11 aprilie 2021 la 1:51 am

    Eu cred ca nicio carte nu trebuie aruncata. Chiril al Alexandriei ne-a lasat texte admirabile, desi a fost un om josnic. Nu arunci cartile lui Calvin pentru ca individul era un psihopat. Am dat doua exemple de instigatori la crima, dar cu o opera care a rezistat vremurilor. RZ pare „copil de mingi” pe langa marii nemernici geniali din istoria crestinismului. In lumea „neevanghelica” acest eveniment va avea un impact mult mai mic decat se crede. Poate ceva glume despre senectutea virila a lui RZ… Nici apologetica nu va avea de suferit, avand in vedere ca, de cele mai multe ori, este doar un mod placut de a le spune celor care deja cred ce minunat este sa crezi. Apologetica, fiind o suma de tautologiii remarcabile (la care unii adauga si niscaiva sofisme), nu poate suferi de pe urma aventurilor galante ale unui apologet, fie el si vestit. Nu vreau sa se creada ca vorbesc impotriva apologeticii. Este utila, dovada ca astfel de asociatii creeaza locuri de munca. Este si un bun exercitiu al mintii, chiar daca seamana cu desenarea cercurilor tintei dupa ce ai tras cu arcul. Exista in problemistica sahista un gen de teste numite „mat ajutor”: ce trebuie sa muti astfel incat sa fii facut mat cat mai repede. Daca vrea sa convinga, apologetica are nevoie de oameni care abia asteapta sa fie convisi. De aceea sansele apologetului zilelor noastre sunt aproape nule in fata unui partener de conversatie care muta piesele mintii dupa regulile logicii. Descartes a spus ceva interesant, la care ar trebui sa luam aminte (in explicatiile la regula III din „Reguli utile si clare…”: credinta este un act al vointei, nu al intelectului. Stiu, Descartes a avut, la 39 de ani, un copil cu servitoarea lui. Tocmai de aceea zic ca e bine sa nu aruncam cartile pacatosilor destepti. Mi se pare onest raspunsul domnului Criznic. Cu ani in urma l-am ascultat in Bucuresti si am constat cat de multe goluri are in lecturile obligatorii. Prespun ca, odata cu trecerea anilor, golurile s-au umplut. Oricum, mai bine mai putin citit, dar onest. Serios, chiar apreciez raspunsul dansului. Apropo, istoria crestinismului are si apologeti geniali, care au avut si o viata frumoasa. Pascal este un exemplu, cvasiignorat, din pacate, de mediul „evanghelic”. Asa cum exista si pagani sau eretici cu o viata curata: Hipatia, Spinoza, Jakob Bohme… Poate ca nu ar fi stricat ca RZ sa se inspire din viata de familie a lui Darwin, eternul dusman al apologeticii crestine din ultimii 160 de ani. Apropo, stiu un „apologet” care are in fisa postului scormonirea in vietile personale ale celor care nu-i plac (printre ei fiind Galilei si Bruno – strugurii sunt acri pentru vulpea care nu ajunge la ei). Uite ca se gasesc unii care sa scormoneasca si in vietile apologetilor crestini…

    Răspunde
    • Marius David zice:
      15 aprilie 2021 la 8:19 pm

      Mulțumim pentru perspectivă, dragă Adrian!

      Răspunde
    • Daniel zice:
      21 aprilie 2021 la 12:33 pm

      Stimate dle Adrian, aveti perfecta dreptate, scrierile lui RZ au loc si ele in marea biblioteca a lumii, alaturi de ale altor ticalosi si josnici destepti care au scris, nu-i asa?, opere remarcabile, care au trecut proba vremii. Intrebarea pe care mi-o pun este daca vor trece si proba eternitatii, singura care, in ultima instanta, conteaza. Din acest punct de vedere, nu cred ca speta RZ se poate, iertati-ma, bagateliza la capitolul „si altele” in sfera intelectualismului, dupa cum sugerati, ci cred ca trebuie analizata, si ea si efectele ei, in palierul superior, cel al spiritualului. Banuiesc ca stiti foarte bine ca apostolul Pavel nu vorbeste doar de lucruri spirituale, ci de mijloace spirituale pentru ajungerea la ele. Or, aici poteca se ingusteaza foarte mult, iar comparatia dintre scrierile lui RZ si scrierile lui Kiril de Alexandria chiar nu-si are locul. Sunt de acord cu dvs ca apologia nu are mare efect in polemica cu logica, cele doua interogand instante diferite, insa tocmai aici cred ca intervine paguba mare in afacerea RZ: paguba de ordin spiritual a acelor credinciosi aflati in faze incipiente ale cresterii spirituale, care posibil sa se fi poticnit in fata dezvaluirilor rusinoase din viata celui care le-a fost reper ultim. Ei au inca scrierile lui RZ in biblioteca si nu stiu ce sa faca cu ele. Sa le citeasca cu mana la nas in ideea de a gasi vreun folos spiritual, daca vor reusi sa faca abstractie de autor? Sau dupa dusul rece de dezvaluiri care i-a lasat perplexi, sa se consoleze cu ideea ca cel putin ele vor umple ceva goluri din intelect, dupa cum va exprimati dvs? Eu cred ca discutia e profunda si prea putin intereseaza pe cineva azi ca organizatia RZ si altele ca ea ofera locuri de munca sau ca apologia poate fi un unguent benefic al mintii. Problema e mult mai adanca, in direct raport cu adevarata miza, pe care ar fi pacat sa o pierdem din vedere.

      Răspunde
      • Adrian zice:
        6 mai 2021 la 1:34 am

        Pana acum nicio opera omeneasca nu a trecut proba eternitatii. Suntem inca sub vremuri. Vom vedea ce este cu adevarat etern doar cand Eternitatea va opri Marea Trecere. Asta daca nu cumva Eternitatea nu este o Si Mai Mare Trecere… Pana atunci doar ne dam cu parerea si nu avem altceva la indemana decat proba timpului. Stampila cu verdictul „ktema eis aei” nu e in mana noastra. Nu am comparat valoarea scrierilor lui Chiril cu cele ale lui RZ, ci situatiile de viata. Unii nu s-au poticnit si nu am ramas „perplexi” in urma afacerii RZ, pentru ca erau deja poticniti si „perplexi” din cauza (datorita?) afacerilor bisericesti proxime. Eu pomeneam de golurile din lectura, nu din intelect. Golurile din lectura se pot umple prin citit, cele din intelect, nu. A fi inteligent nu e totuna cu a fi citit. In rest, constat ca nota mea usor ironica a trecut neobservata. Si asta, culmea!, pe blogul cuiva preocupat candva de virtutile periegetice ale ironiei. 🙂

        Răspunde
  4. Daniel zice:
    8 mai 2021 la 1:34 pm

    Vorbeam de gauri în intelect în cheie epistemologica, nu al deficientei de intelect. Bunăoară, dacă tot suntem cazuti sub vreme și ne dam cu părerea, ce încercăm sa sugerez e ca tranșarea într-o maniera aproape exclusiv intectualista a chestiunilor ce tin de sfera credinței, ar putea fi o mutare de gambit al marelui șahist care poate juca blind și simultan cu amândoi, fără dama și cele 2 turnuri pe tabla, și ne bata de sa ne lase pe amandoi… „perplexi”(mulțumesc de corectarea fina. Mea culpa!). Zic și eu… Multa bucurie!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.