Continuare de AICI

Și atunci cînd nu ne mai știm bine axiologiile, ne rămîn modelele …

Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine…. faceți! Filipeni 4:9. Un alt lucru care nu se va schimba după această perioadă sau … un lucru pe care am fost obligați să îl redescoperim acum este ucenicia, ucenicia peripatetică. Puterea grupului mic, a întîlnirilor față către față, a modelelor pe care le putem urmări îndeaproape. Se știe că Timotei l-a urmărit și a călătorit împreună cu Pavel, o spune în a doua epistolă, în capitolul 3, chiar Pavel către Timotei. În aceste zile am fost obligați ca fii să ne urmărim tații, ca tați să dăm exemple fiilor și nu ne-am mai putut ascunde. Am văzut cum faptele noastre strigă mai tare decît vorbele noastre. Ce am văzut aceea facem. Ucenicia dialogică este ceea ce nu ne va ucide nicio pandemie și probabil va fi unul dintre marile cîștiguri ale acestei perioade pentru biserica lui Cristos. Zilele trecute am citit un articol excelent al domnului Aligică despre trei mari perdanți în urma acestei pandemii. Am citit cu interes și emoție articolul. Universitatea modernă este printre acești învinși. M-am temut că se va vorbi și despre Biserică. Multe biserici locale au fost învinse de pandemie. Biserica lui Cristos, nu! Va birui, așa cum a trecut și prin secole mai umbroase decît acesta.

Dumnezeul păcii va fi cu voi… Așa cum spuneam ieri, în cealaltă postare, în aceste zile am descoperit noi forme ale păcii. Noi forme de detașare față de cele financiare, față de viitor, față de CV-urile noastre, chiar față de slujbe (probabil unii dintre noi ne vom pierde posibilitatea de a ne continua cursus honorum în același loc, pentru că multe asemenea locuri vor dispărea). Discutam zilele trecute cu un prieten, om de afaceri. Îmi spunea:

”la începutul anului 2020 mi-am zis: nimic nu mai poate merge rău. Dumnezeu a zîmbit și a spus: lasă că îți arăt cum se poate … și am văzut criza. Dar am luat cîteva decizii extrem de importante: nu îmi voi da afară oamenii, nu le voi scădea salariul, ne vom încrede în Dumnezeu, ne vom plăti taxele, vom face tot ce credem că este drept și bine…. și am căpătat așa o pace… și apoi am învățat că se poate și altfel …. atunci, în momentul acela Dumnezeu ne-a deschis noi uși”.

Ce lecție frumoasă! Nu acesta este contextul lui Pavel? Nevoi financiare, sărăcie lucie, este deținut. Dar. … Apostolul a învățat niște lecții nu lecții care generează pacea, ci lecții care rezultă din cîștigarea acestei împăcări lăuntrice.

”Am avut o mare bucurie în Domnul că  în sfîrșit ați putut să vă înnoiți simțămintele mele față de mine. Vă gîndeați voi la așa ceva, dar vă lipsea prilejul … Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoiele mele, căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc.” Filipeni 4:10-12

M-am deprins să fiu mulțumit… Filipeni 4:11 Mulțumirea este rezultatul unui proces de ucenicire, de antrenament. Mulțumirea este o deprindere, nu o stare de spirit, care se modifică în funcție de chimia din organismul nostru. Mulțumit cu starea în care mă găsesc, așa spune Apostolul din burta pușcăriei. Fără frustrări, fără tînjiri, fără gelozii, fără proiecții, fără visări, într-un horațian carpe diem, culegere a clipei prezente. Apostolul a trăit și în închisorile romane, dar s-a bucurat și în casa sponsorului și ucenicului său Filimon. Fiți sigur că nu i-a cerut lui Filimon, fiind în vizită la el, grajdul ca să doarmă acolo, ci s-a lăsat ”alintat”, hrănit și slujit, fiind mulțumitor în belșug, cît și în sărăcie. Vor urma probabil zile grele, ani grei de criză. Să ne deprindem să fim mulțumiți cu ce avem, cu ce am pierdut, dacă am pierdut și cu ce ne-a rămas.

Știu să trăiesc smerit, știu să trăiesc în belșug. Filipeni 4:12. Dacă mulțumirea este o deprindere care poate fi … deprinsă, a trăi frumos este o știință. Apostolul Pavel nu este un ”descurcăreț”, un ”șmecher” care se învîrte cumva. Apostolul știe să trăiască și în sărăcie și în bogăție, și în săturare și în foame, și în lux și în privațiuni de tot felul … De ce? Nu pentru că și-a împrumutat filozofia de la sectele stoice ale vremii, ci pentru că i-a fost dăruită această ars vivendi de la Însuși Domnul … A trăi astfel este cu neputință însă naturii noastre care are îndreptarea spre comoditate, confort, bine, spre linia de minimă rezistență. A trăi în aceste fel, cu pace, mulțumire și bucurie în orice spațiu, în orice condiție aceea nu  mai este nici deprindere, nici știință, ci o putință supranaturală …

Pot totul în Cristos care mă întărește … Filipeni 4:13. Acesta este contextul în care apare acest verset atît de mult citat și decontextualizat. Nu, nu putem tot ce ne trece prin cap. Despre un altfel de putință vorbește Pavel aici: pot să trăiesc oriunde cu liniște și în casele ucenicilor bogați și în temniță, pentru că Îl am pe El, pacea, pot să accept orice condiție medicală ca fiind Har, pentru că Îl cunosc pe El, Mîntuitorul, pot să trăiesc în lipsuri, pentru că Îl cunosc pe El, Stăpînul tuturor celor văzute și nevăzute … Iată ce înseamnă această ”putință”. Noi nu putem călca întotdeauna pe șerpi, nu putem rămîne în orice condiții necontaminați, nu vom supraviețui oricărei boli, dar putem îndura și una și cealaltă, sărăcia pentru că nu este veșnică și avem un loc mai bun în care nădăjduim a fi, bogăția, pentru că nici aceasta nu va dura și avem o bogăție și mai mare la care ne uităm să ajungem.

De ce?

Pentru că Tatăl, Fiul și Duhul vor rămîne pentru veci Același Dumnezeu neschimbător, neîmpărțit, nedespărțit, netrecător și în Sfînta Treime ne este ancorată și viața biologică și viața duhovnicească …

Stările noastre sufletești nu depind de binecuvîntări și daruri, ci de relația cu Binecuvîntatul Dătător. Și dacă ni se ia darul, sănătatea, libertatea, viața, apropiații, colaboratorii, prietenii, obiectele favorite, Harul Lui ne este de ajuns, El ne este de ajuns. Domnul ne rămîne desfătarea și atunci avem tot ce ne dorește inima, adică pe Însuși Domnul …

Așa să ne ajute Dumnezeu…

P.S.

Ah, dacă vom trăi și vom supraviețui și acestei pandemii … ne vedem la următoarea nenorocire, dar cu Același Dumnezeu Treimic 🙂