Crăciunul (”cu adevărat”) românesc este despre mîncare. Mîncăm ca românii. Ar trebui inventat un verb: a românca. Dacă un Crăciun-Revelion nu cere Colebil, nu este sărbătoare în toată regula.

Dar … aud din ce în ce mai des… ”eh, nici șoriciu nu mai este ce-a fost, nici toba nu mai are gustul de atunci, nici cozonacu nu se mai face cu ouă-ouă… ”

A apărut un nou trend: migrația culinară, să ne întoarcem la țară, în traducere liberă pentru corporatiști – să mergem în afara orașului ca să mîncăm bio. Să mîncăm ca la mama-acasă, să recuperăm ce am pierdut prin tehnologizare, e-uri, coloranți, producția alimentară de masă.

Mierlăul la -5 grade, la ora 8, Liniște!

Ca să mănînci o ureche de porc coaptă în paie ca la tataia-acasă plătești gras și călătorești mult. Numai ca să recuperezi o amintire.

Ce-ar fi să recuperăm un meniu spiritual? Ce am pierdut și sîntem pe cale să pierdem tot mai mult? Ce lumini s-au stins și vor rămîne stinse între instalații electrice pîlpîitoare!? Ce minți și inimi am golit deasupra burților pline!? Ce anume ar trebui să recuperăm pentru noi și pentru generațiile care urmează pentru ca ai noștri copii și nepoți să nu rămînă doar cu amintirile căutărilor noastre după rotisorul de Bucovina sau caltaboșul din Maramureș!?

Luați aceste rînduri drept un strigăt disperat (nu îndrăznesc să o numesc deznădejde profetică)!

Mesele noastre de sărbătoare s-au golit de bucatele ”tradiționale”, dar nu aceasta este măsura tragediei unui popor, nici faptul că în vintrele noastre nu-și mai fac loc produsele nemăsluite nu este cea mai mare pierdere. Am pierdut alte bucurii ale unui alt soi de ingerare și digestie.

Mîntuitorul ne spune că omul nu trăiește numai cu pîine. Există un meniu pentru spirit. În scrierile Apostolului Pavel l-am descoperit în urmă cu aproape un an de zile, de celălalt Crăciun, și am încercat pe tot parcursul acestui an să recuperez aceste ingrediente ale unei vieți duhovnicești (ceva mai) ”sănătoase”.

Dacă ne imaginăm o masă spirituală, ce bucate am așeza pe aceasta? Dacă ne-am imagina o menorah, ce făclii și în ce ordine, cum le-am aprinde?

Anul acesta v-aș pune pe masă bucatele bio, nemăsluite, aș încerca să recuperez ceea ce cred că sînt pe cale și toți sîntem pe cale să pierdem:

1. Calmul (Pacea). Trăim în vîrtej, între două telefoane, în zgomot, nopți scurte, căsnicii în tură inversă, strigăm unii la alții, nu avem răbdare să ascultăm frazele celuilalt pînă la capăt, ne suim în mașini și intrăm în case și spargem tăcerea, apăsînd butoanele care ne anesteziază prin … zgomot (o numim uneori muzică). Sîntem o generație care și-a pierdut calmul, liniștea și dorința de a ne asculta respirația și bătăile inimii. Scripturile ne spun: ”cei răi n-au pace”. Mîntuitorul și-a salutat consecvent ucenicii cu PACE. Apostolul ne spune în Efeseni capitolul al doilea că Isus Cristos este Pacea noastră. El a venit să ne împace, îngerii au cîntat ”pace între oamenii plăcuți Lui”. Isus a potolit furtuna, a domolit îndrăciți, a căutat El însuși liniștea munților și tăcerea după aglomerațiile minunilor. Căutați pacea, da, pacea socială, relațională, națională, dar de ce nu și L I N I Ș T E A,  calmul de aceste sărbători. Cărui demon i-o fi trecut prin cap să asocieze pocnitorile, petardele, harapnicul, urletele trupelor de capră și irozi cu Mîntuitorul senin? Fugiți de magazine, închideți radiourile hrușcă-cizate și bănică-cizate de colinde, ascultați apoi un susur blînd. S-ar putea să fie Vocea Lui.

2. Curația. Pe toate canalele …  de televiziune …. ce bun cuvînt … canale. Canale cu canalii. Ce vine pe canal? Murdăria, jegul, zoaie … N-ați trăit frustrarea aceea? Să încerci să urmărești un filmuleț curățel, cu tematică de Crăciun și imediat să vină reclama la Cabaret de Crăciun? Mințile noastre, copiii și nepoții, cu toții sîntem atacați de imagini, sunete, glume, vorbe nechibzuite, care ne contaminează preajma. Scripturile, tot în Efeseni, de această dată în capitolul 5, ne îndeamnă ca anumite lucruri nici măcar să nu fie pomenite între noi, cu alte cuvinte să ne igienizăm sonotopul (microuniversul nostru sonor în termenii dr. Dorin Frandeș). Să încercăm să ne facem curat nu numai prin case, pe mese, ci și în mințile noastre, să ne văruim în alb curățitor casa sufletului și apoi să lăsăm vocile copiilor noștri să ne scrie pe pereți Cuvîntul: să se audă mai degrabă rugăciuni și cuvinte de mulțumire, dacă tot nu putem tăcea.

3. Cumpătarea și cumpănirea. Nu la întîmplare în limba română sînt două cuvinte. Unul arată spre atitudine, celălalt spre stilul de viață. Apostolul, tot în Efeseni 5, ne cheamă să umblăm cu mare băgare de seamă, precum un atlet de circ pe sîrmă, la mare înălțime. Alergăm haotic în toate părțile ca oamenii beți. Sîntem măcinați de pofte și de lăcomia, care este o închinare la idoli, sîntem prinși ca într-o menghină a frustrărilor între Vinerea Neagră (Black Friday) și ieftinirile masive din ianuarie. Să adunăm, să facem mîinile greblă. Nu uitați: sîntem pe o cale îngustă. Călătorim pe o creastă de munte de tip ”lamă de cuțit”. Să lăsăm în spate și jos ce ne încurcă în alergarea noastră. Ce-ar fi să punem în practică de acest Crăciun spusa ”e mai ferice să dai decît să primești”? Să nu așteptăm să ni se dăruiască, să dăruim și să ne eliberăm tocmai de lucrurile pe care le prețuim mai mult, la care ținem și care ne pot deveni poveri prea grele pentru o alergare spirituală echilibrată, cumpănită, bine judecată în dreaptă-cumpănire. Ah, da, ispita ieftinirilor de după Sărbători! Iată de ce nu mi-am făcut garaj: orice spațiu disponibil se va umple neapărat cu lucruri inutile, dar care odată au fost la reducere…. Inima omului este nespus de rea și lacomă. Ochiul vede și carnea cere. S-a dus Postul? Atunci să ne dăm drumul? Oare nu pentru aceasta vom fi exersat postul dinaintea Crăciunului, ca să rămînem cu reflexele de trăire ca al nostru Mîntuitor? În simplitate și sobrietate!

Va urma!

Articolul a fost publicat în Revista Creștinul Azi