Astăzi se pare că a fost cea mai lungă zi a anului! Pentru mine este foarte deprimantă! Sînt o fire solară. Pînă acum am tot văzut cum se mărește ziua, lucru care mă umplea de energie. De astăzi începem să ne apropiem iar de întunericul iernii, ziua este în scădere. Am profitat astăzi de ziua cea mai lungă. Am pedalat cu mînie și nostalgie. Știu că vor veni zilele în care voi sta în casă de frig și zi scurtă.
Am pîndit ploaia. Ploaia m-a pîndit pe mine. Am reușit să o păcălesc. Pe cînd a apucat-o spre Vest, eu am luat-o spre Est.
Am plecat ca să fac ce fac de obicei pe bicicletă. Mă așez în șa și stau pe gînduri! Mă bîntuie frustrările, amintirile, regretele, nostalgiile, îngrijorările și pe toate le împing în pedale. Uneori îmi amintesc lucruri plăcute și o las mai moale. Alteori îmi amintesc lucruri rele și grele și pedalez cu mînie.
Astăzi mi-am amintit de unul dintre proiectele din trecut, unul dintre cele mai reușite: Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!
Un proiect Hospice foarte reușit din care s-au adunat foarte multe fonduri pentru îngrijirea paliativă a copiilor care mor de cancer. M-am gîndit la Iasmina. M-am gîndit la Ianko. M-am gîndit la Robert, cel care mi-a dat tricoul ATUNCI, dar anul trecut a murit. Am fost lîngă el cu ore înainte și ne-am rugat și i-am citit Psalmul 23. În fotografie avea 16 ani. A murit la 18 ani.
În cele aproape două ore de pedalat m-am gîndit la multe lucruri. La bucuria vieții, la bucuria mișcării. Sînt totuși un cardiac (fibrilant cu acte în regulă și ritmonorm în buzunar!) de aproape 50 de ani care mă mișc destul de bine și îmi țin inima pentru două ore la mai mult de 140 de bătăi pe minut cu maxime pînă la 173. Endorfine în cascadă. N-am meritat nimic mai mult decît Jasmina, Ianko și Robert.
Ce bucurie este să privești apusul, îndreptîndu-te tu însuți spre apusul vieții!
Ce bucurie este să miroși cîmpurile, știind că te îndrepți spre vremea în care pămîntul îți va fi plapumă și acoperiș!
Ce bucurie este să auzi greierii, să te izbească în față muștele, aerul rece, știind că într-o bună zi viermii se vor înfrupta din hoitul tău!
Ce bucurie este durerea de mușchi, știind că va veni ziua înțepenirilor și cîrjelor!
Ce bucurie este durerea de articulații, știind că va veni ziua scaunului pe role, a cadrului și tărgii!
Ce bucurie este să îți umpli plămînii, cicatrizați după două infecții TBC, cu aer mult și apoi să expiri scuipînd în iarba de lîngă șosea!
Ce bucurie este să îți simți inima zbătîndu-se în piept precum o pasăre strînsă de un copil în pumn, știind că într-o bună zi se va opri, strînsă în pumnul lui Dumnezeu!
Ce bucurie este să știi că te întorci la cei dragi, care sînt încă acasă, știind că va veni o vreme cînd ei nu vor fi sau te vor aștepta fără să te mai întorci!
Ce bucurie este viața așa cum este!
Tot astăzi am urmărit doi copii, cîntînd despre o dragoste pierdută, despre sentimente pe care, probabil, le vor experimenta, dar acum cîntă cu voioșie, ludic, cu o naturalețe extraordinară, cu o puritate și nevinovăție care crește numai pînă la 10-12 ani, și pe care o pierdem apoi cu totul. Ce păcat că ne facem mari!
Nimic mai potrivit cu nostalgiile mele, cu amintirea copiilor care mor, fără să fi cunoscut viața, dragostea, bucuria de a fi tați, mame și nici măcar durerea de a fi părăsiți de iubite și iubiți. Nimic mai potrivit decît această melodie latino, cu trecerea în majoră și ritm sacadat potrivit cu ritmul pedalelor mele.
Îi mulțumesc lui Dani I. pentru versurile în engleză.
Viente Anos
Why does it matter to you that I love you
If you don’t want me now?
Love that is already passed
One doesn’t have to remember.I was your life’s daydream
A day far away
Today I am the past
I can’t change.If the things one wants
One could have
You would want me the same way
As twenty years ago.We look with such sadness
At a love that has left us
It is a piece of the soul
That one rips out, pitiless.
Vezi Tura de Strava AICI.
| 0.91 Move Ratio |
29.6 km/h Best 20min Speed |
| 83 (48.6 / hour) Heart Rate Stress Score |
139 (81.2 / hour) TRaining IMPulse |
| 150 bpm Best 20min Heart Rate |
62 % (Max: 78% @ 163bpm) Heart Rate Reserve Avg |
| 00:04:21 (4% of time) Time climbing |
18.7 km/h Avg climbing speed |
| – Median Cadence |
– Pedaling Time |
| ~226 w (Dr. A. Coggan formula) Estimated Weighted Avg Power |
~2.77 w/kg Estimated Watts Per Kilograms |
| ~236 w Estimated Best 20min Power |
– No cycling FTP found in athlete settings for this activity date |
- 201W
Estimated Avg Power
- 1,215kJ
Energy Output
| Avg | Max | |
|---|---|---|
| Speed | 26.2km/h | 43.6km/h |
| Elapsed Time | 1:53:00 | |
Dacă doriți să donați pentru noul nostru proiect din acest an, Mai dăruiește-mi o oră!
Iată aici datele financiare.
Marius Cruceru 
Deosebit articol. Am și eu de multe ori aceleași gânduri… Ce frumoasa e viata ci simplitățiile ei, cu „normalul” de zi cu zi care nu „costa”, nu are a face cu banii. Nu putem cumpara un cântec de greier, nu putem cumpăra nici măcar un apus, nu putem cumpăra rasarituri de soare și totuși nu ne știm bucura de ele pentru simplul fapt CA NU COSTA. Cautam sa alimentam bucuria cumpărând, plătind, când ea e asa de aproape de noi și ne este făcută CADOU de Cel ce știe cum sa ne alimenteze bucuria. Doar ca noi alergam la izvoare false. Iubesc și eu bicicleta și ca dumneavoastră o folosesc, mai rar în ultimul timp ce e drep, dar e un prieten de nădejde. Îmi face placere sa va citesc și sa ascult predicile. Domnul sa va Întărească în lucrare și sa va împlinească toate planurile după voia Lui pana când inima dumneavoastră „se va opri strânsă în palma LUI” 🙂
Mulțumesc pentru încurajări, Emanuela. Da, așa este. Viața este o bucurie zi cu zi, indifirent dacă sîntem în veselie, concediu sau la muncă. Este minune că trăim și că El ne permite să trăim, cînd plata păcatului este moartea.