Disclaimer: text dur, dar dacă cineva se simte cu musca pe căciulă… de fapt asta a fost intenția!
Spicării! Ei conferențiază, nu vorbesc! Impactează, nu influențează! Ei nu-și dau cu părerea, ei fac ”consultanță”! Ba au și cluburi în care acum se ascultă unii pe alții și își dau diplome unii altora! Bravo!
Oh, sigur, sînt oameni care se pricep, sînt oameni care își merită numele de consultanți, nu atac deloc această poziție absolut legitimă și locul acestei meserii în nomenclatorul meseriilor legitime, mai ales cînd eticheta stă pe costumul unei persoane care a trecut de 40-50 de ani și care chiar a dovedit că a făcut ceva în viață, dar …
o nouă specie de specialiști, suspect de tineri pentru pretențiile lor, a apărut de cîțiva ani încoace. Ei nu se pricep la altceva decît la vorbit despre … Ei sînt SPICĂRI! Nu consultanți, spicări!
Am stat, i-am urmărit! Unii sînt chiar simpatici în ignoranța și incompetența lor! Chiar nu știu că nu știu și, din pricina aceasta, nu sînt vinovați. Pe aceștia îi voi lăsa în pace. Viața îi va buși destul de tare în următorii ani!
Mă irit însă cînd acești băieți și fete de gașcă devin cerșetori de bani, te taxează, au pretenții financiare pentru sfaturile lor inutile. Ei înșiși ratați lucrează din greu la ratarea altora. Propriul insucces nu îi deranjează în a preda noțiunea de succes altora.
Nedovediți în nimic, se prefac că îi pot face pe alții să facă ceea ce ei înșiși nu au reușit, adicătealea să ajungă la realizare financiară sau spirituală. Pun poveri pe umerii altora, poveri pe care ei înșiși nu le ridică nici măcar cu degetele. Sînt ca predicatorii care predică enoriașilor să meargă să cîștige suflete pentru Domnul, dar ei înșiși nu vor fi suferit durerile nașterii spirituale pentru nimeni niciodată. Profesori de pastorală care n-au păstorit în viața lor nici măcar un cîrd de gîște!
Sînt niște neica-nimen-drum, n-au realizat în viața lor nimic, nu i-ar alege nimeni nici măcar șefi de scară la bloc sau președinte de asociație de locatari (acolo chiar e responsabilitate mare, că se lucrează cu bani, finanțe, licitații), dar ei fac pe grozavii.
Niște băietani de 25-30 de ani, care își pun niște ochelari fără dioptrii pe ochi numai ca să pară mai ”intelectuali”, îmbrăcați impecabil, dar cu totul ratați. Cu afaceri ”pe burtă”, aproape de faliment, dar care afaceri au marele beneficiu că au niște site-uri bine făcute. Te duc din vorbe, imagini și power-pointuri. Ca ghicitoarele de prin piețe. Îți scuipă în palmă și îți spun viitorul. Dacă le dai buletinul, îți ghicesc și numele.
Sînt spicări (speakeri)! Invitați de profesie! Spune-le despre ce să vorbească și vorbesc! N-ai treabă cu ei. Clientul nostru, victima noastră! Problema este că unii chiar devin convingători, pînă îți dai seama cu cine stai de vorbă.
Vorbesc despre familie, creșterea copiilor, relații, dar ei n-au schimbat nici măcar primul pampers din viața lor. Își amînă copiii, ca să se realizeze PROFESIONAL! Care profesie, băieți, profesia de palavragiu, de vînzători de vorbe, de colportor de idei expirate, de negociator de lozinci gonflate (fii lider în locul und ești!!!)?
Dau consultanță în afaceri, dar ei nu-și pot plăti angajații și sînt plini de datorii, instituționale și personale! Chiar: îi întreabă cineva pe aceștia ce CV profesional au, îi verifică cineva? Le verifică firmele în registrele on-line? Că acum putem verifica și dincolo de ce declară oamenii pe site-urile lor fermecătoare.
Nu vă mai lăsați păcăliți, fraților! Uitați-vă bine la cine vă vorbește! Gugăliți-i bine! Verificați-le faptele, dacă sînt potrivite cu vorbele! Dacă el într-un an n-a făcut bani nici cît faci tu cu firma ta într-o săptămînă, atunci ce sfaturi aștepți de la el? Ce să te învețe? Să ajungi la nivelul lui numai pentru că este mai bine îmbrăcat decît tine?
Toți mușcă și mestecă cu gura plină chestia asta cu LEADERSHIPU! Dom-le, nu știu cum se face că toți sînt specialiști în leadership, ne învață cum se face chestia asta, dar te uiți în urma lor și nu îi urmează nimeni. Vezi doar o urmă slinoasă de melc, lucioasă și alunecoasă, pe care ți-e greață să calci. Nici măcar click-uri pe paginile alea faine ale lor nu prea vezi! Ce mari oameni de impact și influență, mari leaderi mai sînteți, dacă nu vă bate nimeni la ușă, simpaticilor! Celebrități în ochii voștri, nume mari de care n-a auzit nimeni, autori extraordinari, necitiți și necitați de nimeni.
Apucați-vă de treabă, domnilor!
Puneți mîna la lucru!
Deveniți credibili!
Faceți un copil! Creșteți-l! Infiați-l, dacă nu vine natural! Faceți ceva bun, concret, pipăibil, nu mai vindeți vorbe fără acoperire, fără experiențe și fără expertiză! Specialiști nepricepuți la nimic! Lăsați-i pe oameni să dea faliment și fără ajutorul vostru! Să nu mai plătească și ”serviciile” voastre de consultanță dezastruoasă! Niște orbi care călăuzesc alți orbi și vor ajunge în aceeași groapă!
Lăsați-o baltă, băieți!
Plantați o grădină! Vizitați un orfan, văduve, un bolnav, faceți cîteva chestii din astea esențiale, nu mai luați banii celor ușor de fraierit cu o imagine falsă!
5000 de ore de public speaking? Bravo! Bun!
A propos… despre ce?
Marius Cruceru 
A republicat asta pe Depozitarul lui Dumnezeu și a comentat:
Ma mâncau degetele sa scriu despre asta..dar a facut-o cineva mai „avizat”!
Bisericile noastre sunt pline de astfel de vorbitori!
eh, n=aș spune pline. Depinde despre ce biserici vorbim. Ale noastre încă nu. Ale voastre, nu știu …
Ce parere aveti de cei din biserici care vorbesc pe bani?
Pe bani? Cum e aia. Serios?
Și nu se dezechilibrează?
Eu întotdeauna am vorbit de pe un podeț pus în spatele amvonului.
Pe când si despre leaderii care nu construiesc nimic ci doar demolează ceea ce au construit cei care au fost înaintea lor?
vine! Stați pe fază!
Oh, dur, dur!
Nu e dur! Este un fel de pioneză. N-am scos nici măcar săgețile, ce să mai spun de sulițe sau halebarda.
Mie mi se pare grav si periculos si masa de „pocaiti” care pleaca urechea la gogosile, galustile si iluziile lor ..care le livreaza si le vand. -mai mult decat acesti impostori. (nori fara apa)
„Le fagaduiesc slobozenia in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii”. 2 petru 2:19
„Viața îi va buși destul de tare în următorii ani!” 🙂 – de chestia asta nu vom trece neatinsi nici unul din cei tineri..si in final, chiar avem nevoie de aceste „busiri” ca sa ne recunoastem limitele.. semnat, un tanar in constructie.
Așa este! Credeți-mă, este fără milă!
Ce bine!
nu-i mai hranii egoul la Marius
Corect, mai ales nu-l mai hrăni cu gramatică proastă, că îi vine să vomite!
Ca în discuția aia:
– Și investiția când mi-o scot?
Spicărul: – Nu gândi așa.
Nici eu nu-i iubesc. Nu pentru ca se cred mai destepti decât majoritatea, ci pentru ca gasesc mereu victime care vor sa ajunga undeva departe fara nici o munca. Nu m-ar deranja sa ajunga cineva departe fara munca, ma deranjeaza ca nu ajung decât la disperare, cu multa munca inutila.
Totul a inceput prin cartile de Network Marketing.
Personal, am o „afacere” virtuala, am ajutat la dezvoltarea unui lant de magazine virtuale in Romania si peste hotare, cu ajutorul unui sistem foarte bine pus la punct, numit Network TwentyOne. Am ajuns la un nivel de Executive Leaders Club, fiind abonat la acest sistem de educare personala si primind (contra cost, binenteles) lunar cate 5 CD-uri si o carte de dezvoltare personala.
Va rog, nu (ma) judecati gresit, cartile sunt exceptionale si CD-urile foarte motivationale… sunt bune pentru afaceri si, cele venite din State – mai ales – sunt majoritatea vorbite/scrise de Crestini.
John Maxwell, de exemplu, a aparut (a ajuns sa fie tradus in Romana) in Romania, prin Network TwentyOne… stim bine ca este nevoie de un anumit numar de carti, ca sa poata sa fie rentabila tiparirea lor intr-o limba straina, si noi eram numarul necesar (deci, n-au aparut prin librarii ci la noi, in sistem in primii 5-6 ani)…
Doar ganditi-va – oricare dintre voi – ca ati scrie o carte de marketing, si fiind un om de afaceri, care deja a atins un anumit nivel recunoscut de o echipa de parteneri, aceasta carte s-ar cere si in alte tari/limbi… Acum, va spun ca afacerea in care am aderat de mai bin de 10 ani se dezvolta in peste 90 de tari si teritorii… deci… sa scrii o carte despre aceasta afacere, sa ai o biografie de success, pe un CD audio, este deja o alta afacere (in afacere) banoasa…
Oricum, afacerile’s afaceri… dar Dumnezeu, si raspandirea Evangheliei pacii, nu are nimic in comun cu asa ceva.
Da, sunt technici de manipulare a maselor, si citind mult, ascultand zilnic cateva CD-uri motivationale, omul devine profesionist in a sta in picioare ca vorbitor. Mai mult chiar, incepe si sa-i placa. E vorba si de recunoastere (un limbaj al iubiriisemanifesta asa) Omului ii place chiar si mai mult, cand vin si bani de-acolo.
Inca sunt in afacere (sunt consumator al produselor puse la vanzare prin acest lant de magazine virtuale, deoarece sunt produse extraordinar de bune, bioquest), dar nu mai sunt activ in dezvltarea retelei, de multa vreme, stiind ca am o alta Evanghelie „de vandut”.
Asadar, eu zic ca e grav si nu e… pana la urma…
De ce..?
Deoarece : „cine-i sfant, sa se sfinteasca” si mai departe, si daca cineva din familia ta nu e… atunci, omule, ai de stat pe genunchi si de facut greva foamei…daca chiar iubesti acea persoana…
Restul e vrajeala, dupa mine… toate bisericile si adunarile’s mai mult sau mai putin manipulate de „oameni religiosi” care isi vor primi rasplata… unii pentru bancurile lor, altii pentru ceea ce au vandut, dar toti, vor sta in picioare intr-o zi, pentru ceea ce au facut.
Daca acum stai in genunchi, va veni vremea sa stai drept si sa ridici fructea sus… pana atunci, va doresc SUCCES!
Romania – tara tuturor posibilitatilor, iar biserica nu face exceptie. Avem specialisti in leadership fara sa fi condus nimic, avem persoane pana in 30 de ani cu doctorate unele la „fara frecventa” pana si la teologie, avem pastori celebri „de tineri ce sunt” fara timpul de ucenicie absolut necesar. Trist este ca acesti oameni au audienta, au „cautare”. Ma intreb insa daca „vinovatia” este a audientei sau a acestor „specialisti” care stiu intotdeauna sa iasa in fata… Si o intrebare pentru moderator: oare „sumitul global de conducere” se incadreaza in acelasi tipar? Apreciez modul in care abordati subiectul, chiar daca doare…
este și vina audienței, Gavi, vorba unui guvernant de-al nostru: n-am avea hoți, dacă n-am avea fraieri.
Ce învățăm din Iov 32?
Eu cred ca sunt oameni inspirati si sunt teologi inspirati…
Nu cred ca e vremea sa judecam ci sa BE bucuram (ca Ap.Pavel) ca si-ntr-un fel si’ntraltul… Evanghelia este vestita.
La final vom știi cine sunt binecuvântații Tatălui si cui i se va spune „plecați de la Mine”.
Caci toți au păcătuit, toți înfăptuiesc fărădelegea…
Corect, dar pe unii îi mai amușinăm și noi, de aceea ne spune PAvel: însemnați-i și să nu aveți legături cu ei.
Iar 2 Timotei 3 n-a fost scris degeaba în scripturi, să nu ne facem că nu știm care este calea dreaptă!
Pavel spune multe lui Timotei și lui Tit…
Mai ales pentru lideri (cum să fie, cât sa bea, câte soții să aibe, cum să-si crească copiii în funcție de asta, cum să slujească bisericilor, dacă mai pot de copiii…)
Noi, în teologia noastră – de azi – am modificat „jugul” și poverile pe care nu le putem purta, le pasăm celor ce „ne beau” laptele…
Vindem ce trece și ne adaptăm cerințelor mondiale…
După mine, și asta tot Marketing se numește… poate chiar franciză.(„Think global, act local!”)
Mamona are și el treaba lui, și în lume, și unde n-ar trebui…
Ce vă spuneam, dragi copii? Iată, nu există hoți, dacă nu există fraieri!
https://razvanpascu.ro/2019/04/15/ce-mi-a-placut-si-ce-nu-mi-a-placut-la-conferinta-lui-tony-robbins-de-la-londra/?fbclid=IwAR0CmCsdFG8psogA9doc2jmzp2MwQp3gpd24wyGS7-jn1Wi6n4KP-eE7PfI
Pingback: Biserici-breloc – Blog Creștin Ardelean Viorel
“ Vorbesc despre familie, creșterea copiilor, relații, dar ei n-au schimbat nici măcar primul pampers din viața lor. Își amînă copiii, ca să se realizeze PROFESIONAL! Care profesie, băieți, profesia de palavragiu, de vînzători de vorbe, de colportor de idei expirate, de negociator de lozinci gonflate (fii lider în locul und ești!!!)?”
Din păcate eu fix în mijlocul lor am stat pentru doi ani, n-am știut mai bine(sunt tânăr și…nu e o scuză), dar am învățat multe, acum urmează să mă rup de ei(am crezut că pot face ceva, să-i ajut).
Asta e realitate, poate în România nu e așa grav, dar urmează și la voi. Eu când îi văd, mă gândesc la Arian.
Bine că te-ai trezit!