Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Inseamna ca va place si Isaia 6:5.
Daca suntem sinceri, nu ne recunoastem aici fiecare? Si este bine sa nu uitam niciodata de tot ce suntem in stare sa facem.
Nici pentru mine nu este Ioan 3.16 versetul cel mai important din Biblie. Totusi, imi plac versetele care vorbesc si despre Dumnezeu, nu doar despre om, ca nu vreau sa mor disperat.
Versetele despre Dumnezeu `vorbesc` despre om.
Frate Marius, cand vorbesti de INIMA ” inima rea” este vorba de unuma de carne pe care o avem ( ca in general toti cei care vorbesc despte INIMA pun mina in partea stinga ) sau este vorba de o alta inima la care se face referinta ???
Poate ca Ieremia a trait o experienta terifianta. Poate Pavel, traversand o perioada dificila, descurajanta, si-a lasat in scris dezamagirea (`…nimic bun nu locuieste in mine`). Nu putem generaliza experiente personale. Nici macar nu le putem compara.
„Eu, Domnul, cercetez inima,şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecaruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui” Ieremia 17:10 ” LUCRAREA LUi DUMNEZEU,ÎNCEPE cu Inima Omului”
Daca e sa intelegem ambele versete, cel citat de frate Marius si cel citat de dvs, prin cercetarea inimii oamenilor de catre Dumnezeu toti oamenii sunt condamnati. Nu exista nicio inima care sa asigure unui om un loc in Cer in Imparatia lui Dumnezeu in afara de inima lui Isus. Prin credinta in El ajung in Cer si cei a caror inima i-ar duce la dezastru, fiind deznadajduit de rea. Cele doua versete nu se contrazic ci se completeaza.
Cand spuneti: ” LUCRAREA LUi DUMNEZEU,ÎNCEPE cu Inima Omului” cred ca va referiti la faptul ca lucrarea lui Dumnezeu incepe prin schimbarea inimii lui.
In alta ordine de idei lucrarea lui Dumnezeu incepe cu El, continua cu El si este numai despre El. Nu despre oameni. Tot ce face Dumnezeu face pentru El, pentru gloria Lui.