Vă mai amintiți plăcuțele acestea din vagoanele vechi de cale ferată?

sursa

Mă fascina textul în italiană. Îl repetam de cîteva ori cu voce tare. Dacă aș găsi o plăcuță din aceasta pe undeva, aș cumpăra-o să mi-o pun în birou. Aș purta-o cu mine apoi la fiecare predicare!

Este o bună avertizare împotriva oricărei cocoșeli, oricărei aburcări dincolo de spațiile de siguranță, împotriva oricărei inconștiențe copilărești și grozăveli adolescentine, este o avertizare împotriva prostiei și mîndriei, surori siameze!

Aș pune undeva o plăcuță din aceasta în orice bibliotecă teologică, la orice amvon. Este periculos să vă aplecați în afară. Stîlpul următor vă împrăștie creierii pe vagon.

S-a întîmplat! O vedem sub ochii noștri în aceste zile! Acesta este strigătul meu de alarmă!

În 1989, în una dintre serile de după 22 decembrie, în depozitul de muniție de la Topraisar am dat alarma și am tras. Am început să tragem toți ca la nuntă. Era să ne împușcăm unii pe ceilalți. Noaptea am fost chemat la raport la camera de gardă. Nici eu nu mai știam sigur dacă ce văzusem era adevărat sau nu. Am tremurat de frica batalionului disciplinar pînă a doua zi. Dimineața s-a dovedit că am avut dreptate! Strig și acum!

Better safe than sorry … 

Spre marea mea mirare, spre șocul chiar al coreligionarilor lor, lideri de opinie, predicatori cu vază și experiență, ignoranți fiind și cu totul inculți teologic, cu lecturi de-a valma, fapt care le dă o oarecare spoială de pseudo-știință, încearcă marea neagră a ereziilor vechi cu degetul.

Faptul că un măscărici ca Rob Bell se întoarce la origenism este odihnă și tratament. Nimeni nu îl mai ia prea mult în seamă. Problema apare atunci cînd oameni cu vechime, așezare și respectabilitate (vă mai amintiți de cazul Iosif Țon și scandalul creat de acesta prin trecerea sa spre carismatism extrem?) o iau razna și nu numai că o iau razna, dar smintesc și pe alții, învățîndu-i apoi să pună batista pe țambal. Măcar Iosif Țon s-a dezbrăcat în public. Am știut toți să ni-l însemnăm, așa cum a făcut Apostolul cu Dima și Alexandru Căldărarul și gata. S-a încheiat. Este bine cînd omul se identifică și știi măcar pe ce raft teologic să îl pui, fie își pune eticheta singur, fie ne ajută să i-o punem noi, este cel puțin mai transparent, mai onest. Acum văd că a lăsat-o și dînsul mai moale cu credința că Dumnezeu îți poate crește înapoi dinți de aur în locul celor pierduți sau cum că ar exista un duh de cancer. Poate că senectutatea este totuși o sursă a înțelepciunii. Mă bucur! Sper totuși să sfîrșească bine pînă la urmă, lepădîndu-se de Chris din Africa și de străjeri, alipindu-se de Cristos și de învățătura adevărată cu totul.

Ei, de această dată problema este un pic mai complicată. Vînt de învățătură falsă, antitrinitariană, neo-unitarianism cu moft și ștaif, totul îmbinat cu un elitism de prost gust, în dispreț față de prostimea care crede bazaconii ”ortodoxe”, începe să circule în mediul evanghelic. Toate acestea asezonate cu reîntoarcerea la Lege prin păstrarea Sabatului (fără onestitatea de a trece la adventiști).

Îi întrebi? Sînt gata să își facă cruce și să jure cu mîna pe cravată că sînt ”de-ai noștri”, dar în întîlniri de taină, cu iz inițiatic (ah, ce-i prinde pe tinerii naivi chestia asta!) le spun ei cum stau lucrurile, cum că nu, Treimea nu este biblică, cum că Isus a fost doar un om, dar că Iahve este singurul Dumnezeu cu adevărat, iar Duhul este putere.

În secret, făcîndu-și ucenici pe ascuns, învățîndu-i cu un fel de elitism călăuzit de spusa ”cel care gîndește nu spune tot ce gîndește, dar gîndește tot ce spune!” dau învățătură împotriva dumnezeirii Fiului, împotriva Duhului. Confruntarea? Este evitată cu prețul minciunii!

Vînturi de învățătură falsă clocite îndelung și puse la adăpost cu bună știință de oameni care stau mai bine la căldurica unei părtășii zîmbărețe decît să își facă curajul de a ataca ereziile nimicitoare cu riscul pierderii unor prietenii de decade.

Iar scandal, frate! Ce-o să zică lumea că iar ne certăm între noi? Mărturie proastă! Lasă, că poate intervine Dumnezeu cumva … et c.

Dacă Atanasie cel Mare, Tertullian și Augustin ar fi gîndit ca aceștia, astăzi Biserica ar fi fost o amintire în cărțile de istorie, iar noi niște triști idolatri. Mărturie proastă? Ce mărturie este mai proastă decît niște creștini care refuză să își apere credința, duși de orice vînt de emoție sau de o retorică de doi bani? Dumnezeu vrea să intervină prin voi, n-a ales altă soluție!

Ce-o să zică lumea? Acum rîde de noi! Cînd au fost marile dezbateri trinitare, cristologice și pneumatologice lumea a îngenuncheat în fața Bisericii și Templul viu a crescut ca niciodată, ca în nicio altă perioadă a istoriei. Clarificările dogmatice au adus cea mai productivă perioadă pentru creșterea numerică, dar și spirituală și intelectuală a bisericii.

Nimic nou sub soare, ce-a fost va mai fi! Acestea sînt parte din roadele Reformei: fiecare vagabond al ideilor, cu o biblie în mînă, poate deveni ereziarh.

Cine se va ridica? Cine va înfrunta noile apucături ale acestor evanghelici ”luminați”? Cine va înfrunta întoarcerea la Sabat și la Lege? Oameni care se rătăcesc pentru că nu cunosc Scripturile, ignoranți, dar plini de mîndrie! Cu aparentă știință, dar fără cunoașterea istoriei interpretărilor și a gîndirii creștine de pînă la ei, în superbia lor cred că ei au descoperit credința adevărată și pînă la dînșii nimeni n-a mai cugetat la modul în care ființează Dumnezeirea.

În sesiunile de la Iris, începînd cu mîine seara, vom încerca să ne uităm în trecut ca să înțelegem ce au făcut bine înaintașii noștri, ce au cîștigat pentru noi și ce nu merită nicicum să pierdem, chiar cu prețul pierderii unor prietenii.

Socrate păgînul era înțelept: mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul! 

Dați cinste Fiului ca să nu se mînie și să nu pieriți pe calea voastră! ne spune Psalmistul în Psalmul 2

Curaj! Dincolo de vagonul istoriei în care ne aflăm, pe fereastra Bibliei se vede pășunea verde a libertății totale a contemplării lui Dumnezeu pe plaiurile și în Casa Cerului…

sursa ÉTIENNE BUYSE – PHOTOGRAPHIES

Pînă atunci? Nu vă aplecați în afară! Sîntem și trebuie să fim restrînși dogmatic în istorie și în tradiție. Acestea sînt ferestrele pe care scrie mare și clar:

E pericoloso sporgersi!