Ce parere aveti?
The sovereignty and responsibility issue should really be seen as two opposite poles of the same position. Light, for example, is viewed from some vantage points as particles. From other vantage points it is viewed as waves. Scientists are aware that light could not be both particles and waves, so they have coined a term for it, a kind of a construct, and they call it a “photon.” All they have done is create a word and a category that accommodates both perspectives which are real. I think you should view the sovereignty of God and the responsibility of man as a kind of a precious stone with two facets to it. When it catches the light from one direction, you see one color; when it catches the light from the other direction you see the other color. Our propensity in the Western world to put God into a box and to systematize everything sometimes violates a fundamental precept in philosophy. It is not possible for a finite person to infinitely understand the infinite. If a finite person can fully understand the infinite, the very category of infinity is destroyed. So my proposal to you is to see both of these perspectives and hold them in balance.
Here is a great response from Ravi Zacharias on the question of Soteriology. Pay close attention to how he interprets Romans 9. He sounds like a „Traditionalist” to me. You can listen to his article on the video, or scroll down to read it:
„The question you have raised has to do with an issue that theologians have been wrestling with for centuries. The Calvinistic and the Arminian position highlight their own views in attempting to answer this question. The passage you have referred to in Romans is taken out of Paul’s letter in which he is dealing with the privileged position that Israel has as being the mouthpiece to the nations of the world, and the passage in Peter, of course, is referring to the fact that God is not desiring that anyone should perish. If I may rephrase your question, you are wrestling with the dialectic…
Vezi articolul original 1.675 de cuvinte mai mult
Marius Cruceru 
Mi se pare ca titlul este pus gresit. Probabil asta si-a dorit cel care a publicat articolul initial in limba engleza. 🙂 Ravi Zacharis argumenteaza mai mult ca suveranitatea lui Dumnezeu si responsabilitatea omului sunt tinute in tensiune in Scriptura si ca cele doua merg impreuna, nu se anuleaza una pe cealalta.
Disputa calvinism-arminianism nu e echivalenta cu suveranitatea lui Dumnezeu vs. responsabilitatea omului. Calvinismul le accepta pe amandoua, dar le lasa intr-o tensiune greu de suportat fara credinta. In schimb, arminianismul limiteaza suveranitatea lui Dumnezeu, pretinzand ca Dumnezeu s-ar nega pe sine daca nu si-ar limita suveranitatea in problema liberului arbitru. Mi se pare ca RZ intelege tensiunea dintre suveranitate si responsabilitate, nu vad cum ar respinge calvinismul. Are dreptate insa in ce priveste cutiutele pe care le construim pentru Dumnezeu, de aici si problema cu calvinism vs arminianism, cand ar trebui sa se numeasca „teologie biblica” vs „teologie rationala”
O pozitie similara avea si C. H. Mackintosh: http://biblecentre.org/content.php?mode=7&item=478,
Cine a sters semnul intrebarii din titlu? 🙂
Lasand gluma la o parte, care este de fapt noul Legamant vestit de proroci si implinit in sangele Domnului Isus? Nu este acest nou Legmant ceea ce spune Domnul Dumnezeu ca va face El? Apare in acest nou legamant vestit de proroci (la fel ca in vechiul Legamant) ca Domnul Dumnezeu ne va lua inima de piatra si ne va da da o inima noua de carne numai daca noi vom asculta de cuvantul Lui asa cum este vechiul Legamant facut cu poporul evreu? Daca ar fi asa, noul Legamant n-ar fi cu nimic mai bun ca vechiul Legamant, care, dupa cum spune Pavel, a fost o slujba aducatoare de moarte, atunci si noul Legamant ar fi la fel aducataor de moarte, pe cata vreme Pavel spune ca noul Legamant este aducator de neprihanire.
Suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea umană sunt angrenate împreună într-o mișcare de antinomie, precum două rotițe din mecanismul unui ceas, care deși se mișcă în direcții opuse una alteia, ele sunt perfect sincronizate și armonizate. Ele trebuiesc ținute în tensiune și mărturisite. Problema noastră este încercarea de a le împăca cu logica noastră umană. Aici este problema, pt că noi nu putem lucra cu paradoxuri, nici măcar în teologie, ceea ce se presupune că este o știință a credinței. Logica compatibilismului este fie acuzată de impunerea în teologie a unei gândiri filosofice (de parcă conceptul de „liber arbitru” este patentat de creștinism), fie de „double talk”, ca să folosesc reacția lui Dave Hunt. Am încercat să răspuns, pe cât am avut pricepere, acestei probleme. https://ghitaalex.wixsite.com/alex-ghita/single-post/2017/06/29/Exonerarea-Calvinismului-%E2%80%9EEste-Dumnezeu-autorul-p%C4%83catului%E2%80%9D-partea-1-m%C4%83rturisire-%C8%99i-logic%C4%83
Sa inteleg ca ale mele comentarii nu trec de moderarea dvs ftare Marius? Am vorbit impotriva Domnului? Impotriva Cuvantului? Impotriva oamenilor? Credeti ca adevarul despre Noul Legamant nu zideste? …
stimate Florinst, am fost plecat într-un mic … concediu. De fapt un pelerinaj spiritual, despre care voi scrie azi sau mîine.
Si totusi comentariile mele inca asteapta moderarea. Trece, nu trece…? Inca ma intreb.
ne le văd reținute la spam, florinst.
poate nu le-ai dat drumul de la editare.