Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pingback: De Buna Vestire, marșurile pentru viață |
Pace
Sunt membru al unei biserici Baptiste si as dori sa imi raspundeti la urmatoarea intrebare: De ce trebuie noi sa fim atat de interesati de ceea ce fac alti oameni? Ma refer aici la avort si homosexualitate. Nici eu nu sunt de acord cu aceste lucruri, dar nici nu ma intereseaza atata timp cat ele nu sunt practicate de catre membrii bisericii. De ce trebuie mie sa imi pese daca Vasile si Gheorghe sunt gay sau daca „X” face un avort? Ok, sunt pacatosi, vor merge in iad. Ce atata bataie de cap?
ABCD, da, cred că voi încerca să îți răspund la această întrebare duminica următoare. Voi avea o conferință legată de tema creștinul și cultura. De ce trebuie să ne implicăm în cultură, în cetatea în care trăim. De ce trebuie să ne pese?
Ai familie? ai copii?
Dacă cei care fac parte din biserica ta nu sînt pedofili, dar Coco și Boco (că Vasile și Gheorghe sînt nume prea încreștinate ca să le întinăm) sînt pedofili sau vînd droguri și se leagă pe stradă de copiii tăi, recrutează, fac lobby, sînt agresivi, încearcă să corupă, se bagă în viața ta, se agață de soția sau fiica ta pe stradă, încercînd să le violeze, precum acum un an în Koln? Tu ce o să faci? Nu mă bag, nu este viața mea, nu am treabă.
Ei, există o majoritate care tocmai încearcă să ucidă copii. Nu pe stradă, ci în spitale.
Voi lupta pentru apărarea acestor copii. Orice drept al unei ființe umane, create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, orice drept fundamental, la viață, la libertate, dacă este încălcat, atunci este și treaba mea.
IAr atunci cînd două drepturi intră în coliziune, dreptul la libera alegere cu dreptul la viață, avem priorități clare, care ne ajută să facem alegerea cea mai bună.
Deci, ce atîta bătaie de cap, pînă în iad, vorba lui Sartre, ”iadul sînt ceilalți”
Personal nu cred ca e datoria crestinilor sa ii schimbe pe altii. De ce nu se implica biserica in reducerea avorturilor prin reducerea nr de prostituate sau a contactelor sexuale extraconjugale, in loc sa tot organizam marsuri pentru viata? Nu neg ca acei copii au dreptul la viata, dar ce poti face daca mama nu ii vrea? Avorturile, curvele si medicii dispusi sa faca asa ceva au fost si vor exista mereu.
nu, creștinii nici nu pot să îi schimbe pe alții, dar pot vesti Evanghelia, care poate aduce schimbarea. Duhul lui Dumnezeu aduce schimbarea, după convertire.
Biserica se implică în proiecte de educație, sînt fundații și organizații, am prieteni, profesori, reprezentanți ai unor ong-uri, voluntari, organizații private, toți se implică în cadrul orelor de dirigenție în școli, în stradă, vedeți ce fac Iulia și Dan Călinescu în Cluj, spre exemplu, familia Chiș din Oradea, familia Vișan, tot din Oradea.
Trebuie educație, informare, prezență în spațiul public.
Pingback: Creștinul secolului XXI și Cetatea/cultura – Serile Iris | Marius Cruceru
As a former fetus i oppose abortion.