În aceste zile de șoc, întristare, dezamăgire, plîns, post, zguiduire și nu toate din cauza celor morți de curînd … am ascultat din nou Liturghia în Si minor. Nu cred că s-a scris ceva mai frumos. Da, știu, de gustibus … subiectivisme … și totuși … încercați să aveți răbdare două ore și ascultați cu atenție. Priviți la instrumentele de epocă. Cei care știu cînta la vreun instrument muzical vor aprecia cu siguranță precizia instrumentiștilor, în special a alămiștilor, care cîntă fără pistoane. Vedeți poziția arcușului la coardele frecate, impostația vocilor, pronunția …

Este o rană dulce, o grimasă între zîmbet și bocet, o înțepătură între inimă și stomac, aceasta lasă Missa bachiană în Si Minor în cine se cucereșet cu răbdare să asculte.