Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Salut.
Eu nu sunt si nu fac parte din sistemul bancar, dar ca inginer sunt obisnuit cu numerele si calculele.
Facand un calcul simplu, pe o perioada de 5 ani asa cum este descris in clip, pentru o familie cu 2 persoane din Cluj-Napoca cu un venit modest de 2500 RON pe luna ajung la urmatoarele cifre. Castigul lor total pe 5 ani de zile va fi 150000 RON, scazand din suma asta cea mai ieftina chirile la ora actuala din Cluj-Napoca, de 600 RON/ Luna, vom ramane cu 114000 RON. Apoi vom scadea si cheltuielile pentru utilitati, am considerat suma de 200 RON/ Luna, ramanem cu 102000 RON. Fara a scadea din aceasta suma necesarul de hrana si imbracaminte si transformand suma aceasta in euro vom avea 23.000 Euro. In conditiile in care in Cluj o garsoniera incepe de la 35.000 euro este imposibil sa strangi pentru o garsoniera sau un apartament.
Apoi mai intra in calcul si idea de a plati suma de 36.000 RON chiriasului, fara posibilitatea de a investi in apartament. Orice investitie intr-un apartament inchiriat este o pierdere.
Asa ca intrebarea mea este: In conditiile descrise mai sus, nu este mai bine sa iei un credit in banca?
Eu am stat in chirie, orice modificare care doresti sa o faci este legata de dorintele proprietarului, apoi te simti strain, intr-o casa straina, in care nu ai siguranta zilei de maine, mai ales daca faci un contract pe o perioada nedeterminata.
Expun aceasta situatie, ca unul care am stat in chirie si sunt foarte intreptat sa imi cumpar un apartament cu imprumut bancar.
Draga Efraim,
îți înțeleg punctul de vedere. Sigur fiecare situație trebiue discutată separat.
Ideea unei chirii imense cum este în orașele mari din România sau din Europa versus o rată decentă, stabilă, daca este posibil așa ceva, la bancă este o chsetiune de luat în calcul.
Pararea mea este să te consulți totuși cu un agent bancar onest, iartă-mi oximoronul. Ai calculat foarte simplist totul.
Ai uitat taxele, dobînzile, ce plătești mai întîi (dobînda), apoi intri în datoria propriu-zisă et c.
Zic să faci o simulare înainte de a face orice împrumut, o simulare cu toate situațiile posibile.
Apoi… ai mai uitat o chestiune.
forța de muncă eset foarte ombilă în zilele noastre. mai alse la voi tinerii.
Îți faci o casă în Cluj, Brașov sau București sau îți cumperi un apartament acolo și ești detașat eptnru 10 ani la Bruxelles ,New York sau Londra.
Ce faci?
ești legat de glie.
dacă stai în chirie la tinerețe, te miști mult mai ușor, mergi în locuri în care vei avea salariu mai mare etc.
Depinde cît de mobil sau imobil te vezi.
CA unul care le-am încercat pe toate, inclusiv chirii, ca unul care m-am mutat de 11 ori în viață, ca unul care am schimbat vreo trei slujbe pînă am ajuns la ce îmi place… aș fi ma i prudent.