Cum am crezut?
Ca un disperat. Evanghelia aceasta ajunge în dreptul meu, cu toată această galerie, cu tot inventarul de fapte și am decis să cred. Dar nu știu cum am decis acest lucru în toate articulațiile intime ale acestui act. Am ajuns la concluzia că sînt silit să cred și în același timp am primit credința drept dar. Am crezut, căutînd să mă îndoiesc, dar toate lucrurile au început să capete sens numai în raport cu credința.
Am crezut despre Cristos, în Cristos, lui Cristos, pentru că la un moment dat nu am mai avut încotro. Toate căile erau închise. Alternativa era moartea. Moartea fizică. Am crezut precum acel mușcat de șarpe, căruia i se spune să facă o prostie cît el de mare, un gest care n-are legătură cu nimic din ceea ce știe, cu nicio informație de care va fi avut parte, cu ceva care nu are loc în paradigm ape care și-a asumat-o. Cum poate fi posibil din punct de vedere chimic, metalurgic, farmacologic, biologic, herpetologic, zoologic, psihologic, oftalmologic cum poate fi posibil ca cineva să se uite la o tablă spînzurată într-un par, fie acea tablă în formă de șarpe, și să fie vindecat de o mușcătură de șarpe?
Trebuie să fii prost și cu totul disperat, trebuie să îți abandonezi violent vechea înțelegere asupra lumii și să accepți o mutație paradigmatică catastrofală, printr-o plonjare în ceea ce pare un haos intelectual, cu o disperare vecină cu cele mai înfiorătoare instincte sălbatice de autoconservare, ca să îți ridici privirea și să se uiți cu speranță la ceva care nu are legătură cu realitatea materială din jurul tău și cu legile care guvernează această lume vizibilă.Acesta este credința mea, ridicarea aceea din sprîncene spre Isus-ca Șarpe atîrnat, singura soluție salvifică la mușcătura de Șarpe, o Persoană pe care n-am văzut-O niciodată, dar pe Care O știu, un muritor, despre Care nu știu dacă existența Îi este cu cea mai mare certitudine confirmată istoric, dar Căruia I-am încredințat viața, pentru că S-a dovedit nemuritor, pentru că a biruit moartea cu moarte.
Credința mea este acel act de nebunie, care se întîmplă să fie fericit doar o singură dată, pentru că alternative este numai dispariția.
Credința este să duci la gură ceva ce n-ai mai văzut în viața ta, să guști, să mănînci, și apoi să strigi Manna, Ce-I asta? Nu știi ce este, dar mănînci. Întrebîndu-te cum lucrează încă soluția oferită de Dumnezeu, ți-o asumi ca soluție.
Credința este să aștepți în fața unei stînci în pustiu ca în mod inexplicabil Stînca să se despice și de acolo să curgă apă proaspătă.
Experiențele anterioare nu promit nimic, informațiile despre apa din zonă lipsesc cu desăvîrșire, precedentele sînt de o cu totul altă natură și totuși stai în fața Stîncii, nu numai pentru că așa este porunca și promisiunea, ci pentru că nu mai este încotro, alternative este moartea de sete.
Credința este să stai în fața apelor, cu egiptenii în spate, nu pentru că există alte alternative, ci pentru că aceea este singura alternativă la moarte.Acum, după ce am înșirat aceste rînduri, cîteva minute m-am aplecat pe balcon și am început să vorbesc singur, de fapt am început să vorbesc spre o Ființă pe care n-am văzut-o niciodată. Am început să mă rog. Am spus cîteva cuvinte în gînd, apoi cu voce tare. M-am auzit și am fost absolut sigur că am fost auzit. În următorul moment mi-am dat seama că tot ce am făcut, am făcut datorită credinței, prin credință, cerînd în același timp siguranța credinței. Credința creștină începe prin aflarea istoriei lui Isus, prima formă a credinței este despre Isus, continuă într-un dialog cu Isus, în rugăciune, pentru a sfîrși în Isus.
Știu că în momentul în care fiul meu va începe să vorbească singur, nu va fi nebun, va începe să creadă.
Pînă la urmă manifestarea climactică a credinței creștine constă în faptul că începi să vorbești AICI ȘI ACUM cu o Persoană despre care crezi că este Eternă, Infinită, Atotprezentă, pe care nu o vezi, care nu are trecut și viitor, Duh, dar care poate vorbi cărnii, adică începi să te rogi. Manifestarea desăvîrșită a credinței creștine constă nu numai într-un dialog, rugăciunea-dialog este doar începutul. Ea se săvîrșește în doxologie, în închinare.De ce cred? Pentru că nu am încotro, pentru că nu există alternativa. Vreau să cred? Da! Pot să cred? Nu! Cel în care cred mi-a dăruit povara și darul, chinul și mîngîierea, crucea și răsplătirea credinței. Pierzînd cele mai scumpe prețuite în ultima vreme, am găsit cea mai mare comoară, o credință mai tare și mai de nezdruncinat, așa că strig împreună cu disperatul din Evanghelie: Cred, Doamne, ajută necredinței mele! Poate că este cel mai fascinant strigăt și cea mai penetrantă rugăciune pe care am învățat-o în văile disperării.
Marius Cruceru 
Daca spuneati ce ati spuss acum, poate era suficient, avand in vedere ca de multe ori ati cam trecuta linia de demarcatie si ati complicat lucrurile, filozofandu0le prea mult, vorbind mai mult din prisma ratiunii!
Ce ati spus acum, suna bine!
Și cine hotărăște că am filozofat prea mult? Inginerii, medicii sau frizerii? Care este linia de demarcație? Cine hotărăște ce este complicat și ce este simplu? Și nu trebuie să vorbim prin prisma rațiunii?
Iată ce se întîmplă cînd nu vorbești prin prisma rațiuni, pe lîngă faptul că naști false probleme, pui și virgulă între subiect și predicat 🙂
Reblogged this on finitul spre infinit and commented:
Nuanta de credinta
Credinta, singura cale prin care putem fi placuti lui Dumnezeu.Daca nici sa credem nu putem, nimic nu putem, decat sa refuzam. A crede este de la Dumnezeu, a nu crede in urma tuturor elementelor prezente, este de la diavolul si va atrage consecintele necredintei si refuzului ofertei lui Dumnezeu, respingerea vesnica de la fata lui Dumnezeu.
A respinge credinta in jertfa lui Cristos, inseama a refuza singura cale de remediere din starea de fiinta corupta, oferita de Dumnezeu creatorul nostru.
Daca prin cuvant au fost facute toate si puterea cuvantului nu este limitata, atunci pot sa cred ca la Dumnezeu, orice lucru este posibil.
Prin credinta: Avraam, Moise,( a refuzat gloria Egiptului, primind avansul pe muntele Tabor (matei 17:3), Pavel, Wurmbrand (a acceptat temnita 14 ani pentru Cristos), John Huss (arderea pe rug) si toti ceilalti.
Lumea spiriuala nu tine de domeniul firescului, cele 5 sau 6 simturi; doar prin credinta, deoarece credinta ne-a fost turnata in inimi, un instrument la indemana tuturor celor ce-l vor accepta.
Pe de alta parte, daca doar sa credem putem, aproape nimic nu putem…
The “audible” spectrum of God’s voice – An illustration for God’s string theory in dealing with humans
Constatand ca Dumnezeu nu imi “canta in struna mea preferata” ma gandii ca o ilustratie a unui instrument musical modificat (un fel de chitara, harpa, etc) ar putea prezenta “vocea” lui Dumnezeu care poate fi gasita in Evanghelia dupa Ioan in general si aceste noua prezentari De ce cred.
Problema e ca roman fiind “stragaluiesc” la capitolul condensare si “just do it”. Si cum Marx spunea “Visualisti din toate tarile uniti-va!” de ce sa nu incercam urmatoarele:
Care ar fi in concluzie cateva din corzile pe care Dumnezeu comunica cu oamenii care vor sa auda? Ma refer in special la cele prezentate in De ce cred.
1) Aratarea Dragostei, versete:
2) Incomoditatea interactiei personale, Femeia la fantana, versete:
3)
Ai crezut pentru ca esti lenes, pentru ca ai refuzat sa cauti raspunsuri si sa mori cu indoieli. Ai preferat sa mori cu raspunsuri ieftine si cu ascultatori imbecili, Ai crezut pentru ca esti egoist si dornic de adoratori.
Se poate crede totusi si altfel: fara a lenevi in baza unor certitudini luate de-a gata, infruntand inteligent provocarile, riscand sa mori cu indoieli, sfidand raspunsurile ieftine, fara a fi egoist si dornic de admiratori.
CCC,
Si daca te inseli ???
Abia astept sa ma insel, daca exista un astfel de zeu atunci lumea asta chiar s-a indreptat si merita sa lupte impotriva lui cu toata forta pentru ca morala umana este infinit mai justa.
Zeii sunt produsul nazuintelor, frustrarilor, inchipuirilor umane. Nu putem vorbi despre Dumnezeu In aceeasi maniera. De fapt, vorbirea despre Dumnezeu e din start o initiativa esuata. Nu ne putem pronunta fara rest cu privire la ceea ce conventional numim Dumnezeu, fara a fi suspectati de naivitate. Omul care a vorbit despre Dumnezeu cu familiaritatea dezarmanta proprie fiului ce-si descrie tatal, ar putea fi cel ce are ceva relevant de spus cu privire la ceea ce numim Dumnezeu.
Draga CCC, din pacate, spui numai prostii si habar nu ai despre ce vorbesti! Ce stii tu despre morala Lui vis-a-vis de a noastra? Oare a noastra o avem noi sau ni s-a dat? O capatam cand? Ne nastem cu ea? Ma uit in jur si ma crucesc de cat de juste sunt moralele noastre! Morali? Ma ia cu rau de la stomac!
Cum ai stabilit, in cazul in care exista, ca moralele noastre sunt mai bune? De ce bagi morala umana in aceeasi oala? Ce este morala? Toti o au pe aceeasi?
Pentru canibali o fi foarte moral, moral, sau deloc moral, amoral, ori in nici un fel moral sa manance omusori, iar pentru alti oameni sa faca alte oribilitati inimaginabile sau deloc de dorit pe propria piele?
Despre pornografie, pedofilie, incest, homosexualitate, avort etc ce mai spunem, o fi cat de cat moral in aceste treburi? Cine si cum stabileste morala? Si unde vezi indreptarea asta de care amintesti, uitandu-te la jalnica Lui morala?
Vorbesti despre spiritualitate fiind in afara ei, o critici fara sa stii cu ce se mananca, o lovesti fara sa o cunosti, esti in afara ei si pretinzi ca judeci drept.
Just! Gresit just!
Ca si cum as discuta eu despre proiectarea de nave fara cu un inginer sa fi tinut in mana vreun raportor in viata mea… si sa ma mai si contrazic cu el, asa, din auzite! 🙂
Tine-o tot asa! Sigur o sa ajungi sa stii mai multe decat unul care e in domeniu, pe felie, cum s-ar zice in alt limbaj! Nu ai cum sa ratezi! 🙂
Take care,
Ovidiu
Ovidiu, tu stii ce este aceea o tinta in miscare? Ceea ce spui tu echivaleaza cu un „la ce bun sa cauti?”. Diferenta dintre ceea ce noi spunem e simpla: mie nu imi este teama de ceea ce voi afla, dar imi este rusine sa nu caut. Tu refuzi cautarea, mai mult: o condamni. Chiar cand este impotriva bunului simt. Morala este un produs social, altfel ar trebui sa demonstrezi ca cei ce nu sunt conformi moralei tale crestine la nivel de detaliu sunt garantat rai, in afara legii. Poti proba? Poti proba ca tu te afli pe calea cea dreapta? Ori ca exista o cale dreapta?
Cum ii explici unui orb din naștere ce e lumina si cum sunt culorile? Poate doar spunându-i ca e opusul a tot cd crede el despre vedere. Cum isi poate forma o părere obiectiva despre vedere un astfel de om?
Nevazand, sa creadă măcar (asta bun simt, nu credeți?) pe cel care vede, in ciuda si in nebunia irationalitatii (pentru el) existenței unei lumi a vederii, compusă din alte lumini străine lui.
Sunteți doar încăpățânat, poate chiar atât cât se poate incapatana un orb in a nu crede ca alții vad ceva ce el nu. Aberația asta poate fi comparatia dintre dumneavoastră si nevazatorul.
Fie si așa! Eu știu ca sunteți doar un orb care din naștere nu poate vedea lumina Lui, așa cum si eu am fost unul. Acum, daca vad, îmi cereti sa ma incapatanez sa spun si sa susțin prostește, chiar nebunește ca, deși acum vad lumina, nu vad? Doar de dragul unora care sunt încă in grosul întuneric, crezând ca rationand exista si ca prin căutarea pana la epuizarea crezuta suficientă de ei pot ajunge la mântuirea lor ca rasa umană?
Unii obosesc mai repede in căutarea lor, sau doar găsesc mai repede! 😉 nu vi s-a întâmplat niciodată in alte domenii?
De ce credeți ca un balet intelectual mai articulat sau mai puțin elevat, începător adică, de durata, in varii domenii, este direct proporțional cu intensitatea căutării, cu proximitatea sau îndepărtarea de ținta, ori cu un final implinitor, cu deschiderea ochilor orbiți din naștere?
Dumneavoastră chiar credeți ca aveți de-a face cu unii prosti, lenesi, ignoranti, ne-cautatori dupa standardul propriu domniei sale CCC! Considerati-va, va rog, unul care încă nu a găsit, care poate nici nu vrea sa găsească pentru ca nu corespunde gândirii sale ce spun alții ca au văzut/crezut deja- unul între orbi Deveniți vazatori, unul între Cautatorii care au avut nemeritul sa gaseasca, văzând, Înțelegând, crezând!
Cu cât va ridicati in mintea dumneavoastră si va gadilati eu-l, cu atât coborâți mai mult in întuneric! E vorba de ceva smerenie a mintii si a inimii. Imposibil pentru unii, ce spuneti?
Oricum, eu sunt sigur ca intelepciunea lui Dumnezeu e nebunie pentru lume!
Ovidiu, esti doar drogat de ipoteza unei inaltari personale dincolo de cotidianul murdar.
Care detaliu il aveți in minte? Adică finețuri are moralității si ale imoralitatii?
Moralitatea- produs social?! Confundați si scufundați termenii! Cred ca aici MC poate sa ne dea un ajutor pe care il solicit!
Societatea nu cred ca produce moralitate, ci doar o schimba, transforma, perverteste, ori se îndreaptă înspre Datatorul ei. Aici cred ca se intra in metafizica si transculturalitate istorica a moralității.
Nu credeți ca cele 10 porunci sunt cheia unei societăți morale?
Decisiv NU! Poti proba riguros ca orice societate ce nu a trait cele 10 porunci asumate formal este amorala?
Este absolut imorala, nu amorala! Cele 10 porunci sunt Esența caracterului Creatorului, inexistenta lor în noi, sau pervertirea lor dau naștere si conduc (au dus demult!) omenirea unde o vedem, simtim si experimentam zilnic (unii mai mult decât alții), ba chiar din rău in mai rău!
De legi nu scapă nici o tara, de ce sa nu recunoaștem ca the best of sunt cele 10? Care sunt chiar izvorul celorlalte 😉
Scoateti din orice societate acele porunci si va rog sa fiti primul care sa trăiti in ea! Unde s-a încercat, rezultatele au fost extrem de rele! Vreți exemple? Istoria vorbește si nu tace.
Atunci voi vedea cum si cât de amorala e orânduirea acelei societăți si daca veți mai spune alte prostii cum faceți acum. Știți ce va fi? Cum vreți sa si fie, un fel de legea junglei, spiritul animalic de cine e mai bun si care pe care! Asta vreți sa formam cu opinii pe care le susțineți? Dar unde credeți ca duc astfel de idei daca nu la a scoate toată mizeria din om?
Cât despre drogare, va doresc trezire grabnica!
Sunt gata sa citesc un probatoriu coerent si complet. Doar asa putem sa incercam sa ne apropiem de obiectivitate. Orice este in afara acestei practici se numeste marketing.
Dacă nu ești de acord cu cineva, poți polemiza respectuos, aducând argumente pentru poziția ta, sau poți arunca insulte și batjocuri. Fiecare cum poate și cum știe. ccc cu modul lui de a dialoga nici nu merită băgat în seamă.
Exact!
Mimozelor, ce anume nu intelegeti din ceea ce scriu? Chiar nu scriu cu rautate.
trandafirașule, și dacă te-ai exprima mai clar și mai politicos, arbust de stepă, cactus de apartament :), cum ar fi? 🙂
Domnule Marius, dar sunt perfect respectuos fata de oameni, imi permit doar sa fiu macelar cu ideile lor 🙂 Am incercat (poate putin prea plastic) sa comunic faptul ca, ceea ce domniile voastre numiti credinta, nu poate fi produsul lenevirii. Pentru mine credinta trebuie sa vina doar dupa ce ai istovit sa cauti rational. Chiar ati obosit? Chiar ati raspuns la tot ce se putea raspunde rational?
am urmarit toate conferintele… asteptam ca paine calda fiecare inregistrare…
Unii au lasat credinta constatatoare, dar eu m-am intarit nespus de mult…
Slava Tatalui pentru acest mesaj, si multumesc fr Marius …
SI, da CRED, din toata inima !
Mulțumim de încurajări!
Fiecare opinie poate fi `bagata in seama`, altfel spus, luata in considerare. Ce inseamna a `polemiza respectuaos` in opinia dumneavoastra?
Am vrut sa spun: fiecare opinie ar trebui luata in considerare. Altfel spus, `bagata in seama`.
Nu cred ca toți merită băgați în seamă, comentarii de genul lui ccc sunt doar risipă de biți pe serverele de la WordPress. Ar merita un răspuns poate dacă ar aduce și ceva ce poate fi numit argument, nu doar înjurii, dar asta nu prea face din sfera lui de cunoștințe. A demontat asta și cu alte ocazii.
Opinia manifesta nu trebuie confundata cu injuria. Comentariile celor ce gandesc altfel, nu ar trebui sa ofenseze pe nimeni. Dimpotriva…
Nu sunt de acord cu argumentul tau, foolfield. Diplomatia si respectul reciproc indica, in cele mai multe cazuri, nivelul de cultura si mediul pe care il frecventezi. Pe de alta parte tine de respectul de sine. Nu iti injosesti imaginea de sine netinand cont de o conduita anume, de o etica bine conturata. Argumentul ad hominem, practicat in presa si in televiziune(si pe care oamenii cu un iq mai precar il considera cool) , vizeaza alte interese decat o argumentare. Presa si show-urile de scandal nu vizeaza decat audienta unor categorii sociale periferice. In mediul online, cei care se preteaza la o anumita conduita isi exprima gradul de (in)cultura si informare. Nu ma astept la argumente geniale de la cineva care nu a parcurs un manualul bunelor maniere.
`Argumente geniale`, `etica bine conturata`… Argumentul `genial`, poate fi doar considerat astfel. Nu avem nici un indiciu cu privire la genialitatea in sine. Etica `bine conturata`, e de fapt conturata cultural, circumstantial, cultic, fiind sub acest aspect cel mult discutabila (de discutat). Cat priveste `manualul bunelor maniere`, mai avem de invatat…
Din modul in care dialogheaza cineva iti poti da seama de mediu pe care il frecventeaza si de pregatirea lui. Argumentul ad hominem, este, in speta, o lipsa de argument. Am dialogat nu de putine ori cu oameni cu alte puncte de vedere, dar diferenta de punct de vedere nu este un argument pt lipsa de diplomatie, ci este un argument al „pregatirii” si o reflexie a anturajului….
Domnule Romulus, ai dori sa am o izbucnire de orgoliu in care sa imi listez aici „pregatirea”? Daca ne-am alinia la modul „peer reviewed” ar trebui sa taci pe veci. Si asta din cauza anturajulul. Atat cat poate indicele meu Hirsch…..
de cand,`pregatirea` si `anturajul` conditioneaza cadrul discutiilor inteligente? (sometimes upside down). ce inseamna `lipsa de diplomatie` in contextul exprimarii libere, neofensatoare? `mediu pe care il frecventeaza` nu are nici o legatura cu ceea ce omul (fiecare om) gandeste privitor la realitatea frusta, deloc confortabila.
Draga foolfield – e o regula simpla de joc, care se invata, de obicei, in primii 7 ani de viata. Daca tu vrei sa „joci” intr-un mediu in care faulturile si ofensele sunt argumentele de baza ale demonstratiei nu am nimic impotriva. Eu nu vad cum poate cineva demonstra ceva folosindu-te de ofense si faulturi. Daca tu vezi in asta o demonstratie teoretica de clasa….Dintre toti ateii, care i-am vazut pe acest site, doar unul aducea argumente provocatoare ale discutiei. In rest au creat doar o furtuna de faulturi si considerau acest tip de manifestare o demonstratie robusta 🙂
De regula, regulile se executa nu se invata. Eventual regula ne poate ajuta (constrange?) sa coabitam intre limite clar delimitate, nimic mai mult. Pe de alta parte, in cadrul dezbaterilor inteligente se are in vedere `mai mult`-ul debordant, nerestrictionat `regulamentar`, exprimat `de regula` sub forma dialogului liber, neinhibat.
In anii trecuti erau cativa atei care veneau cu argumente, tot pe acest site. Asta e categorie ateilor care, pe langa faptul ca sunt atei, au citit multe materiale in domeniu, isi pot construi o argumentatie apologetica bazata pe bibliografie, etc. In schimb, categoria ateilor care nu pot dezvolta o argumentatie calibrata, au un discurs plictisitor in care se erijeaza in autoritati in domeniu a caror singur rol este sa spuna „da si nu” oricarui argument adus de interlocutor, dupa care face apel la argumentul ad hominem. Urmeresc un singur lucru, sa incurce argumentatia interlocutorului dupa care, imediat, fac apel jigniri. Este un pattern bine cunoscut de bruiere. Argumentul ad hominem, in cele mai multe cazuri, este sinonim cu lipsa de argument. Din punctul meu de vedere acest tip de ateism este un fel de ateism maidanez, in care, adeptii, nu pot sa se angajeze in dezbateri elaborate.
Domnule Paul, din adancul bitilor procesorului RISC ce probabil iti echipeaza unealta de scris, sunt convins ca poate iesi o demonstratie imaculata a regresiei probabil liniare cu care imi demolezi injuriile de pitecantrop. Te astept cu osciloscopul aproape sa netezim functia de amortizare a semnalului de prag din portile logice ale bitilor mintii meie umile. Nu putem fi toti impuls Dirac, asa ca domnia ta. Respect! Vezi ca ai cam multe stall-uri per core. Treci la un compilator mai bun.
Felicitări pentru cunoștințele de comp-sci. I’d like to bestow upon you the First Annual Award for Excellence in Being Very Smart. May you continue to grace our internet with your wisdom (sursa xkcd). Nu îți trebuie doar netezit semnalul, îți trebuie un filtru să taie o gamă mare de frecvențe care nu au nici o utilitate, dar tot ajung la output.
Domnule Paul, nu am ce face cu felicitarile dumitale ori ale oricui altcuiva. Cunostintele tehnice sunt strict instrumente perisabile, hai sa le tratam ca atare. Referitor la toate armonicile din mintea mea nu dumneata le decizi utilitatea. Ai vreo idee de natura lor? Te temi de ea? Daca ar fi existat un filtru consistent an acestor armonici, daca am fi un artefact limitat atunci un astfel de blog nu ar fi existat. Banui de ce?
Pingback: Tăcerea n-ajută steaua căzătoare | Convieţuire