„Demoni” – cuvântul care trezește reacții care mai de care mai diverse. Unora le stârnește râsul. Adică, cât de jos pe scara infantilității poți coborî ca să te sperii de „michiduță” , ”nichipercea” , „sarsailă” , ”hâdache” , ”împielițatul” sau „ucigă-l-toaca”? În inima altora cuvântul nu stârnește nici un sentiment. Pentru că ei nici nu se simt comfortabil în postura de nihiliști, dar nici nu iau în serios existența lumii demonice. Pe alții, însă, gândul că se pot întâlni cu Satan îi străpunge ca un fior! De la ei afli noutăți din lumea fenomenelor stranii. Despre vânătorii de fantome și preoții sau pastorii care exorcizează legiuni întregi! În Pilda Neghinei și a Grâului, Evanghelistul Matei afirmă că spicul de grâu trăiește periculos de aproape de spicul de neghină. Că fiii întunericului stau în aceeași bancă cu fiii luminii. Tu ce crezi? Râzi, rămâi indiferent, te infiori?
La finalul pelerinajului de la Mecca, milioane de musulmani aruncă cu pietre în stâlpii care îl simbolizează pe Diavolul, pentru a-l alunga sau a-și manifesta sfidarea față de acesta. În Statele Unite, doar 40% dintre adulții care se definesc ca „născuți din nou” cred că Satan este o ființă reală. În timp ce procurorii DNA băteau la ușă judecătoarei Antonela Costache, cu mandat de arest pentru corupție, ea și-a sunat vrăjitoarea pentru a-i cere socoteală fiindcă nu i-a prezis corect viitorul. „Deschideţi, Poliţia DNA!”, au fost strigătele care au înfiorat-o pe judecătoarea de la Tribunalul Bucureşti. În timp ce ofițerii anti-corupție așteptau la ușă, Antonela Costache a format numărul de mobil al ghicitoarei: „De ce nu mi-ai spus că or să vină ăştia peste mine?”, a urlat judecătoarea la vrăjitoare. O femeie pe care Costache o folosea frecvent pentru a-i desluşi tainele viitorului. „De ce, de ce m-ai minţit?” Satan încurajează în egală măsură aroganța biochimistului ateu care predă la Harvard și frica vrăjitorului care trăiește în adâncul pădurii amazoniene. Sau superstiția judecătoarei de la Tribunalul București.
Trăim azi ca în Pilda Neghinei și a Grâului. O lume în care „fiii luminii” conviețuiesc alături de „fiii întunericului.” Când lucrătorii ogorului au dorit să smulgă neghina, stăpânul i-a oprit! „E periculos!”, a recunoscut el. „Rădăcinile grâului și rădăcinele neghinei au crescut mult, mult prea aproape unele de celelalte. Vom aștepta până la seceriș!” Adevărul este că pentru spicele de grâu așteptarea nu a fost niciodată comfortabilă. Mai trist este faptul că uneori nu poți discerne clar între spicele de grâu și cele de neghină. Satan, el însuși un „luceafăr strălucitor,” se poate transforma oricând într-un înger de lumină. Stăpânul, însă, își cunoaște spicele de grâu. El știe că nimeni nu le va smulge din mâna lui înainte de seceriș. Povestea Neghinei și a Grâului este o pildă. În lumea cerealelor, grâul nu se transformă niciodată în neghină. În lumea spirituală, însă, Stăpânul continuă să semene „semințe bune.” Stăpânul are încă răbdare. Dar tu? Știi cine ești? Cum arată boabele din vârful spicului? Galben-aurii sau negre?
Pentru că a venit deja gerul, astă seara, începând cu orele 18.00, vă vom întâmpina la Tineret Emanuel cu fursecuri și ceai fierbinte. Cu închinare prin muzică și Cuvântul lui Dumnezeu despre grâu, neghină, fiii luminii și fiii întunericului. Despre așteptare și seceriș.
Dan Botica
Pagini
Meta
Calendar
Arhive
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
Marius Cruceru
http://vorbesc.ro/6286/
Adevarul e ca lumea in care traim este influentata nu in mare masura ci in totalitate de diavolul ( Cf. Cuvantului Scripturii ” Toata lumea zace in cel rau ” ( 1 Ioan 5, 19 )
In ceea ce priveste gradul de influenta al demonilor asupra oamenilor se disting mai multe etape
Prima dintre ele este posesia subtila manifestata asupra oricarui om nenascut din nou prin diferite forme ale pacatului caci „cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput”
Referitor la celelalte grade de posesie demonica Dr. Mihnea Dragomir afirma:
Posesia demonică e una, schizofrenia e alta. Nu au mare legătură, deşi se pot manifesta, până la un punct, asemănător.
Demonizarea este suferinţă spirituală, schizofrenia este suferinţă psihică.
Rareori un demonizat ajunge astfel dintr-o dată. Este o boală spirituală cronică, ce are gradele sau stadiile ei.
Clasic, se descriu trei grade:
1-tentaţia demonică. Este puţin mai mult decât simpla tentaţie sau ispită. Simpla ispită este atunci când ţi-e foame şi atunci îţi vine în cap gândul să furi o pâine. Este ceva care ţine de natura umană. Dar tentaţia celui care începe să se pună sub influenţă demonică este: mai complexă de atât; mai perversă de atât; subiectul întârzie mai mult de atât. Ea tinde să devină tot mai monocordă: mereu aceeaşi specie de păcat îmi vine în minte.
2-obsesia demonică. Este etapa în care viaţa subiectului începe să graviteze în jurul păcatului. Nu mai este păcatul cel care îmi dă mie târcoale şi mă atacă din când în când cu ispita lui. Rolurile s-au schimbat deja şi eu sunt cel ce dau târcoale păcatului. Şi o fac, dacă nu în mod continuu, cel puţin suficient de des încât comportamentul meu să aibă de suferit şi semnele bolii să fie deja vizibile pentru un ochi iniţiat şi atent. De multe ori apar compulsii de tip magic, încă şi mai des apare ceea ce poate fi uşor luat drept depresie psihogenă, mergând până la un risc suicidar.
3-posesia demonică este stadiul cel mai serios, mai spectacular şi, de regulă, exorcismele se adresează subiecţilor aflaţi în acest stadiu. Demonul (sau demonii, că pot fi mai mulţi) este deja internalizat şi pune stăpânire pe majoritatea funcţiilor psihice, mai puţin asupra voinţei, care, totuşi, poate şi ea suferi de un anumit grad de paralizie. Boala este evidentă chiar pentru un ochi neexpert, dar deosebirea dintre posesia demonică şi psihozele care se pot manifesta asemănător necesită expertiză. În orice caz, în acest stadiu, posedatul (în tradiţia răsăriteană numit energumen) nu se mai poate ajuta singur spre a ieşi din această stare şi are nevoie de ajutor.
Mulţi autori vorbesc despre un al patrulea grad:
posesia perfectă.
Aici, toate semnele oribile din stadiul precedent se remit aparent şi cei din jur pot crede că persoana a redevenit „normală”. Ceea ce s-a întâmplat, de fapt, a că demonul a preluat adevărata posesie, a trecut de domeniul psihic şi se ascunde, acum, în nucleul cel mai profund al persoanei respective. O asemenea persoană profund posedată nu va mai arăta în exterior nimic spectacular, afară de împrejurări rare când este provocată: dar va trăi mereu pentru diavol, ducând întreaga viaţă în păcat, fără nici cel mai mic semn de remuşcare sau de ruşine. Adeseori asemenea persoane pot fi plăcute la înfăţişare şi, surprinzător, pot avea un comportament plăcut.