Nu toți bicicliștii sînt hipsteri … sau despre cîini, Roșia și alte subiecte la modă

Am fost întrebat de ce nu scriu ceva despre Roșia Montana, despre cîini și despre alte subiecte la curent azi. Pentru că nu este necesar și pentru că nu știu și pentru că nu cred că în România rezolvarea problemelor se face cu strada și cu rebeliuția.

Nu scriu și nu am a mă băga:

1. Pentru că s-a scris deja. Prea mult. Și pro și contra. Cine vrea să se decidă de o parte sau alta are multe informații deja. Senzația mea este că românii se decid de care parte sînt înainte de a se informa corect.

2. Legat de asta… nu scriu pentru că nu am toate informațiile, iar cele pe care le am sînt generale și simplificate. Azi încă se răspîndea știrea cum că nu cîinii maidanezi au sfîșiat un biet copil, ci un cîine de luptă. Va trece și asta. Durerea părinților nu va trece.

3. Pentru că nu am timp să mă documentez, ca să am informațiile și, avînd informațiile, să îmi dau cu părerile.

Am fost întrebat dacă, fiind atît de entuziast cu bicicletele, am vreo legătură cu bicicliștii hipsterizați din București. Da, am vreo doi prieteni care biciclesc și ei prin București. Nu sînt la manisfestări. Oamenii au de pedalat, nu de băut bere din doze de aluminiu (poluante) strigînd în același timp că iubesc natura. Habar nu au cît s-a poluat natura pe care o iubesc pentru producerea dozei lor de bere.

L-am informat pe interlocutorul meu că nu toți bicicliștii sînt hipsteri, nu toți cei din Piața Universității sînt hipsteri, nu toți hipsterii sînt militanți și l-am avertizat asupra generalizărilor de proastă calitate. În general n-ar trebui să generalizăm și cel mai simplu ar fi să nu simplificăm subiectele de gîndire.

Merg cu bicicleta destul de mult, dar din cu totul alte motive decît ecologia. Vreau piste de bicicletă în Oradea, dar nu voi participa la deschiderea Toamnei Orădene cu masa critică și alte lozinci de genul asta, nici nu voi vîntura bicla deasupra capului alături de alți bicicliști din Oradea. Nu-mi place cîte chestii s-au amestecat la astfel de evenimente.

Am (și) bicicletă single speed (nu fixie, aia este o alternativă la tăierea venelor), dar nu militez și pentru nici pentru-contra Roșia Montana, nici pentru alte teme și teze și numai din cauză că sînt supraventilate pe sticlă și în presa scrisă sau electronică acum.

Despre hipstereală (ce va fi aia? Sînt curios dacă îmi va oferi cineva vreo definiție deșteaptă!): Sînt prea bătrîn, m-am născut într-un an greșit și prea de dreapta pentru asemenea mofturi, n-am pălărioare simpatice, perciuni, fulare, blugi tîrșiți sau ochelari fără lentile, sînt căsătorit, am copii și m-am trezit de multă vreme la realitate.

În fond, cum spunea ieri un prieten, majoritatea nici nu știe ce înseamnă „hipster”, dar amestecă imediat cuvîntul cu ghidoane și spițe. Vă voi spune în următoarele zile de ce am biciclit cîteva mii de kilometri vara aceasta.

Nu, nu voi ieși la demonstrațiile legate de Roșia sau de cîini. Mă doare mai tare de cele circa 400 de avorturi zilnice din Romania (or fi mai multe, mai puține? cine ne poate da o statistică exactă?), împotriva cărora nimeni nu face nicio demonstrație, nici nu mișcă nimeni măcar geana. A un copil sfîșiat de cîini. 400 sau chiar mai mulți mor în fiecare zi sfîșiați de om.  E rușinos că în Oradea se adună mai mulți bicicliști pentru o nenorocită de pistă de bicicletă, unii dintre aceștia creștini declarați și puși pe militantism, dar la marșul anti-avort, m-am trezit singur pe două roți.

Roșia Montana se îndreaptă spre pustiire oricum. Nu o vor pustii cu cianuri, se va pustii singură de oameni. Mă doare zilele astea mai mult de adolescenții care se tem să meargă la toaleta școlii de teama că vor fi batjocoriți de colegii mai mari, mă doare mai mult de ce se întîmplă în aceste temple ale lui Moloh, școlile românești, adevărate altare ale ignoranței și nesimțirii. N-ar fi necesar un marș, o demonstrație împotriva abuzurilor din școlile de cartier din orașele românești?

O tînără îmi spunea anul trecut că era să facă blocaj renal. Îi era frică să se ducă la toaleta de la școală de teama de a nu fi violată. WC-urile au devenit locuri de fumat mixte. A fost agresată în prezența colegelor de clasă, care făceau galerie băieților pregătiți deja să o sacrifice pe altarul instinctelor. Cine spune ceva despre „botezul” țîncilor de clasa a V-a, care sînt umiliți, batjocoriți, abuzați de colegii lor de clasa a IX-a, odată cu intrarea în gimnaziu?

Da, m-am săturat și eu de ce v-ați săturat și voi, stimați prieteni, dar nu cred că circul, strigăturile, șezătorile, nu acestea sînt calea, nici declarațiile sforăitoare la talk-showuri.

Eu cred că o geană de speranță ar putea răsări peste colțul acesta de lume atunci cînd ne vom îndrepta spre adevăratele crize ale națiunii: deși ne numim neam drept-credincios, sîntem în plin proces de păgînizare, pruncuciderea, problema demografică, problema educației, rezolvarea trecutului …

Ne-a scos în stradă un filon de aur, patru munți și 10 biserici care dispar? Adică niște pietre? Nu ne scot în stradă niște ființe care sînt ucise fără milă!

Nu știu cum arată eutanasierea unui cîine, nu discut motivele acum, dar iată cum arată pruncuciderea. Nu știu cît costă o lună în adăpost pentru un cîine, dar știu cît am primit azi alocația pentru fiul meu: 40 de roni pentru o lună. Rechizitele au costat 350 de roni.

Ne-au învrăjbit cîinii? Asta în timp ce taximetriștii acestei nații, toți dotați cu macete și bîte de baseball, stau și se uită pasiv-pervers cum este dusă spre viol o tînără în miezul zilei?

Îmi este rușine!

Nu, n-ar trebui să sacrificăm teme importante și să dormim în continuare în papuci. Bine că cineva strigă ceva în sfîrșit, bine că mămăliga face doi trei bulbuci, dar m-aș aștepta să explodeze totuși pentru teme care dor mai abitir. Roșia este moartă. Copilul este mort. Sînt însă vieți care se pot salva. Întrebarea nu stă în dreptul canicidului sau cianurii, întrebarea corectă stă astfel: cum putem salva totuși mai mult din VIAȚĂ? Din viața celor din Roșia Montană, din viața altor copii, din viața bisericilor propuse spre demolare, a munților, propuși spre explozie. Dacă salvăm mai multă viață săpîndu-i pe aceia, atunci să exploatăm Roșia! Fără milă! Dacă salvăm mai multă viață adoptînd cîinii, sterilizîndu-i, atunci să facem asta! Să găsim bani pentru salvarea cîinilor, dar și pentru alocațiile copiilor!

Iar cei din generația mea mai ales sînt datori să identifice acel lucru la care se pricep cel mai bine, iar pe acela să îl facă bine și cu sîrg. În dicționarul meu acest fapt este antonimul hipsterelii. Printre demonstrații, mergînd cu bicicleta sau mașina la lucru, cineva trebuie să se apuce totuși să și muncească în țara asta. Nu credeți? Așa … în general, dacă tot am vorbit de generalizări. Să vorbim și despre simplificări nocive. Ori aur, ori natură, ori copii întregi, ori cîini? Sau … nici, nici? Se pare că spre asta ne îndreptăm!

PS.

Am aflat că ieri s-a scandat ceva de genul: Tangoul este în patrimoniul UNESCO, vrem și Roșia Montana în UNESCO.

Sînt eu defect sau oamenii aceștia au încurcat categoriile? Ieri am avut o discuție intensă cu fiica mea despre utilitatea filozofiei. Filozofia este extrem de utilă. Cel puțin ne învață să dăm definiții corecte, să nu ne lenevim generalizînd și simplificind, dar ne mai învață ceva: să grupăm obiectele mentale corect.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Nu toți bicicliștii sînt hipsteri … sau despre cîini, Roșia și alte subiecte la modă

  1. Calin Valean zice:

    La Baia Mare se exploateaza tot cu cianuri, daca e sa fie consecventa ar trebui sa se protesteze si pentru acea exploatare, nu?

    • fotostefani zice:

      Ar protesta niste oameni invatati cu ideea protestului si pentru o cauza si pentru cealalta, atata vreme cat cred in rostul protestului. In Romania se refuza sau este putin impartasita ideea de protest pentru ca nu se crede in ea. ”Pentru că nu este necesar și pentru că nu știu și pentru că nu cred că în România rezolvarea problemelor se face cu strada și cu rebeliuția.” Ajungem cu multe zeci de ani intarziere sa aflam a protesta sub nivelul de baza. ”Sa salvam cat mai mult din VIATA” da, dar cum nu se poate salva TOATA VIATA dintr-odata, ma bate gandul ca n-ar fi rau sa o salvam in punctele in care este ea amenintata mai mult, prevenind o catastrofa ecologica, stapanind peste animale si nu lasand animalele sa stapaneasca peste noi… Dar unde e vivacitatea aceea care sa ne oblige? Profesorul spune ca nu protesteaza pentru ca e dezamagit, la marsul anti-avort nu a venit nimeni. Oamenii au nevoie de un lider, de organizare. Nu s-ar da inapoi de la protest, dar le lipseste indemnul liderului la care s-ar alinia. Numai de n-ar refuza si liderii a iesi in strada!

      • Marius David zice:

        Problema cea mai mare cu protestele din România și probabil că nu numai … este amestecătura de agende și posiblitatea de a fi rapid confiscate politic ba de unu, ba de altul.
        Am fost la trei proteste-manifestări.
        Primele la care am participat vioi au fost primele Piețe ale universității.
        Am văzut și una din mineriade.
        Mi-aduc aminte de ce spunea un capitan din armata de la Topraisar, acolo unde este multă lume este și aglomerație și neamul prost se cunoaște la întuneric și la înghesuială.

        Înghesuiala și aglomerația nasc monstruleți. Am fost alături de MArian Munteanu pe vremea cînd era persecutat, am marșat pentru el,
        Din mijlocul acestui fel de manifestări am văzut lucruri pe care nu cred că vreau să mi le mai asum.
        Am văzut fețe cu ochi bulbucați strigînd cu ură și nerozie lucruri pe care le susținusem în parte sau total.
        MODUL mi-a displăcut, nu agenda, apoi amestecătura de oameni de tot felul și de profitori de tot felul.
        Mulțumesc, așa ceva nu servesc.

        • fotostefani zice:

          Inghesuiala si aglomeratia nasc monstruleti cat si somnul ratiunii, am incheiat citatul. Dar nu mergem la un protest pe considerente estetice, nu e asa? Atat oamenii de bun simt cat si cei care nici morti nu scapa de nesimtire refuza a participa la proteste, sunt asezatii de profesie. Cand se ingroasa gluma, pleaca. Oare nu stiu guvernantii cu cine au de a face? Pe aceasta atitudine de moleseala sau de stat pe marginuta se si mizeaza, de altfel. Nu avem noi chef sa ne confruntam nici cu sinele nici cu sinele altora, e prea urat! Si oricum confortul propriu ne intereseaza mai imediat decat binele comun, micul e mai important decat marele si infinit mai complicat, si tot asa… Nu stiu daca merge cineva la un protest ca sa se relaxeze de vreo tensiune. Din contra. Ni se potriveste sa fim dominati, pentru ca realitatea e, ne manifestam foarte animalic. Dar cum sa faci, pentru ca altfel nu vezi transfigurare in nicio directie.

          • Marius David zice:

            Stimate fotostefani, unul dintre motivele pentru care nu merg la asemenea proteste este tocmai ce s-a intimplat zilele trecute cind bicilistii, pe buna dreptate enervati, au facut un lucru care n-a fost pe buna dreptate. Nu vreau sa fiu in acelasi grup asezat cu vandalii. Daca esti acolo, esti etichetat imediat in grup cu o haita de descreierati, minoritari, adevarat, dar guralivi si activi. Ei fac legea. Degeaba le spui sa se potoleasca.

            Nu sint un simpatizant al domnului Neamtu ca politician. Impartasim vederi de dreapta. Ca politician mi se pare cel putin naiv, adolescentin, ca sa ma exprim eufemistic, dar nu merita primirea din Piata, cu strigate de genul Noua Republica-o latrina publica si alte agresiuni verbale in genul.
            Mi-ar fi fost rusine sa fiu prin preajma acelui grup.

            Cam acesta este motivul practic.

            Pe de alta parte n-am fugit cind a fost de fugit si nu m-am dat inapoi cind a fost de lasitate. Am facut arest pentru o tentativa de rebeliune in armata in 1989, in decembrie,
            apoi am fost in Rebeliutie ca soldat, refuzind sa ascultam ordinele maiorului pe atunci Cornila, secretarul de partid pe unitate la Topraisar.
            Acestea pot fi verificate. Exista registre, date, arhive.
            Pot fi acuzat de multe lucruri, numai de lasitate publica nu sau de fuga de confruntare cu sinele altora sau de fuga de alergare pentru binele comun.

            • fotostefani zice:

              Pai asa, sa citim despre acte de curaj si vitejie, nu despre refuzuri si scoatere in evidenta a unor aspecte negative inerente luptelor (bune) ca se influenteaza lumea.
              (Nu, nu mi s-a urcat la cap ca mi-ai spus: ”Stimate Fotostefani…” Eu cand vad o luna, si inca plina, la gravatar, ma duc cu gandul la ceva feminin.)

              • Marius David zice:

                Sigur, putem scrie despre curaj si vitejie, despre bărbăție, dar uneori curajul poate fi confundat cu tupeul, bărbăția poate fi confundată cu lipsa de simțire și altele.Bicicliștii care au vandalizat mașina nevroticului n-au fost nici viteji și nici bărbați.
                Românul este viteaz în grupuri. Minerizarea mașinii face de rușine ideea și compromite, dacă nu o luptă bună, ideea asocierii în vederea susținerii unor astfel de idei.
                Nu mi-ar fi plăcut să mă tragă în poză presa lîngă bicicletă, la vreo 20-30 de metri de mașina vandalizată și apoi alde Libertatea și Can Can să strige… a participat și Decanul unei facultăți de teologie. Mulțumesc mult, nu servesc așa ceva.
                Cît despre Avatar, v-am văzut adresa de mail. Am văzut că este vorba de o persoană feminină, dar n-am știut dacă doriți să desconspirați acest lucru. Uneori există conlocutori care nu doresc acest lucru, tocmai pentru a evita atitudinile de discriminare de genul: bă, asta-i femeie, ce știe ea….
                Dar, dacă nu este o problemă, stimată fotostefani,,,

              • fotostefani zice:

                La fiecare greva, mars, demonstratie, oricat de pasnice s-ar dori ele, isi fac aparitia niste personaje foarte agresive si suspecte care se infiltreaza printre demonstranti si prin actele lor de vandalism devasteaza si distrug tot ce intalnesc in cale: cladiri, magazine, cinemauri, banci… Prin aceste acte se distruge totodata si imaginea demonstratiei pasnice si odata cu ea este afectata, in particular, si imaginea participantilor. Aceste elemente huliganice sunt prelungiri ale unor maini bine ascunse dar care pot manipula si trage sfori din culise in asa fel incat sa se creeze o stare de confuzie si anarhie totala. Mai apoi oamenii, privitorii vor avea de inteles ca demonstratia asta inseamna: distrugere a bunurilor comune sau ne. Si demonstrantii cinstiti si increzatori vor incerca de acum sa isi amuteasca un crescendo al revoltei nestiind cine sunt acei agresori si nici de ce sunt. Asta din ce am vazut eu si din constatarile mele.
                (daca mai veniti pe la greci sa scrieti un pre-anunt pe blog ca sa stim si noi. Atena iubeste Marius Cruceru)

              • Marius David zice:

                asa este, am vazut-o pe pielea mea cu prima Piata a Universitatii,
                pe vremea aceea aveam simturile foarte ascutite la detectarea securistilor.
                Da, multumesc de invitatie.

    • Marius David zice:

      Corect! ESte curată ipocrizie. Să dispară vreo patru munți, nu mă supăr, dar să se facă autostrăzi.
      Moare Delta, dar nu se supără așa de tare nimeni.l
      Roșia nu este mai presus de alte locuri în care omul a intervenit și intervine.

  2. Bun articol, insa am o obiectie legata de pasajul asta:

    „Ne-au învrăjbit cîinii? Asta în timp ce taximetriștii acestei nații, toți dotați cu macete și bîte de baseball, stau și se uită pasiv-pervers cum este dusă spre viol o tînără în miezul zilei?”

    Eu cred ca e foarte bine ca n-au intervenit. Daca intervine cineva care nu se pricepe, cu maceta, cu orice ar fi, daca dementul ala tine cutitul la gat femeii nu cred ca-i trebuie mai mult de o fractiune de secunda sa-i ia gatul. Astfel, privind lucrurile in modul, foarte cinic, mai bine violata decat moarta.
    De asta cred ca cel mai bun lucru pe care cineva il poate face e sa sune in disperare la 112 si sa intervina cine se pricepe.

    • Marius David zice:

      Probabilitatea ca violatorul să săvîrșească crima în momentul în care publicul ar fi intervenit era mai mică.
      Probabil tocmai pe asta a mizat omul.
      Asta trebuie sa ne dea tuturor de gîndit.
      Bărbații, dacă ați mai rămas cîțiva, se aude?

  3. Darius zice:

    Da, dar n-au sunat la 112, asta-i problema.

  4. Claudiu Lupu zice:

    @ Cezar Derevlean: „Mai bine violată decât moartă”?! Cere-i părerea unei femei cu privire la o astfel de afirmaţie. S-ar putea să ai o surpriză când vei primi răspunsul. Uneori e mai bine să păstrăm tăcerea în legătură anumite subiecte despre care doar ne închipuim că le înţelegem. Ştii zicala: „Dacă tăceam filozof rămâneam”.

    • Realizezi ca ala a violat-o sub amenintarea cutitului si a si reusit pentru ca ea a ales sa nu se opuna pretuind mai mult viata, nu? Intr-adevar, daca taceai, filozof ramaneai.

      • Claudiu Lupu zice:

        Nu, eu cred că nu s-a opus sperând până în ultima clipă că se va găsi cineva să o salveze. Cât despre afirmaţia ta de mai sus, indiferent de cum ar sta lucrurile, cred că un bărbat, din delicateţe cel puţin, având în vedere situaţia dată, nu trebuie să exprime „cu voce tare” tot ce-i trece prin minte.

        • Stiu ca suna prost, am mentionat ca e foarte cinic, dar in realitate oamenii sunt pusi in astfel de situatii crunte.
          Cat despre speranta, cred ca in mijlocul nenorocirii era clar ca s-a cam dus speranta, deci s-a supus in continuare pretuind mai mult viata.

          • Claudiu Lupu zice:

            Cezar, eşti căsătorit, ai o soră, o logodnică sau o prietenă. Încearcă s-o chestionezi cu privire la ceea ce afirmi. Cum spuneam, s-ar putea să ai parte de răspunsuri care să te surprindă.

            • Raspunsurile alea pot sa difere complet de actiunile/gandurile pe care un om le poate face/avea in situatii de criza. E o vorba: „this is easier said than done.”
              Si realitatea din cazul nostru concret confirma ceea ce spun eu.

  5. Sorina zice:

    Uite si un articol despre biciclisti romani in Norvegia :

    http://www.norvegian.net/index.php?c=2484

    Sunt biciclisti si biciclisti…, nu? 🙂

  6. dora&florin zice:

    Buna, domnule Cruceru!

    Am gasit recent povestea lui „Der Schmecker” in varianta electronica si m-a amuzat enorm, deoarece mi-am petrecut copilaria printre sasii transilvaneni si stiu cat sunt de practici si onesti. M-am gandit sa va dau linkul nu doar pentru ca-mi place povestioara ci si pentru ca-mi amintiti oarecum de acel „Der Schmecker”, cu deosebirea ca dumneavoasatra „degustati” pentru noi calitatea muzicii care ni se vinde astazi la pret exorbitant.

    http://mioritice.libertatea.ro/banc/60352/

    Sper sa va amuze…

    Cu respect, Maria Teodora Rus

    Sent from my iPad

  7. ana zice:

    Nu se prezinta nimeni, pentru ca cei care incrimineaza avortul nu au adoptat copiii abandonati. Este foarte simplu sa condamni avortul, fara a face ceva pentru cei nefericiti. Exista o gramada de copiii ai strazii ar caror prieteni sunt doar pedofilii si nu cei care militeaza impotriva avortului. Tragic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.