Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
Excelentă lecție de interpretare. M-am concentrat asupra 1:42-1:45.
În prima variantă, apreciez execuția legatto-ului. Este excelent, și cred eu, greu de tot de intrepretat. Mulțumim !
SDM
Și încă o intrepretare: http://www.youtube.com/watch?v=qBnDYU4JTjs
BWV 1001, este compusă din patru ,,părți”: Adagio, Fuga, Siciliano și Presto. Am un link de unde se poate face download cu toate partiturile. Fuga este în F Major, guitar Solo, advanced skill level. Dacă este cineva interesat și este dacă permisă asta … se poate.
SDM
Rectific: Fuga este în G minor !
Presto
Siciliano
Adagio
SDM
BWV 1001 în întregime cu Ana Vidovich http://www.youtube.com/watch?v=NbYaYRAPvug
SDM
Arata si se aude bine de obicei Vidovic dar.. nothing can beat this : http://www.youtube.com/watch?v=spUT-2tU2Yk
Vidovich a fost doar un alt exemplu de interpretare, nu unul de referință.
Apreciez însă prima variantă a lui J.M. Williams. La 1:42-1:45 este deosebit, dar și foarte inventiv. Nu reușesc să-i înțeleg tehnica. Aici este sigur peste Vidovich și cred eu, și peste J. Bream.
SDM
nu neg ca se aude bine si chitara este deosebita insa nu il vad peste Bream in interpretare si in nici un caz tehnic, plus a avut ceva ezitari. de fapt mai sunt si alte interpetari foarte tari ale piesei insa nu sunt pe tube. tehnic asa cum spuneam „am vazut” si mai tare. de ex. iar ceva ce greu poate fi egalat:
sau
si pentru ceva cu adevarat iesit din comun (un aranjament original de data asta la chacona lui Handel al chitaristului Enno Voorhorst)