Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Reblogged this on Christ4roNews.
Excelent dialogul, foarte interesant ceea ce spune Tullian in prima parte.
Greseli comise de incepatori? Doar de incepatori? Predictibilitatea este o greseala majora a multor predicatori. Sunt atat de predictibili incat inainte de a ajunge la amvon stii ce text vor predica, cum vor analiza textul, daca vor aborda partea aplicativa a textului, sau nu. Lipsa interactiunii cu auditoriul este de asemenea o lipsa majora. Ai impresia ca gandesc cu voce tare in timp ce isi conduc masina, nu lasa deloc impresia ca sunt la amvon in fata unui auditor. Nu simt deloc auditoriul, nu percep procesele din mintea acestuia, nu pot ajunge la o sinergie cu auditoriul.
am regăsit multe dintre greșelile despre care se vorbește aici. De aceea este bine să predicăm în aceeași biserică mai mulți ani. Putem fi îndreptați și corectați cu iubire.
Hm! Într-adevăr, interesant dialogul! Am reţinut, cu precădere, acel „I was preaching to impress…”, care devine de foarte multe ori „microbul” ce „ucide” predica! Un fel de schimbare a alter ego-ului cu un ALTAR-ego!
Indiferent ce poate spune cineva dar…predicatorul este in primul rand om iar ca om este supus greselii . Nu-i usor { indiferent de ce cred unii } sa vorbesti cuiva ce n-a mancat poate de cateva zile , sau nu mai are locuinta din diferite motive …sau unui om ce tocmai si-a pierdut ce avea mai de pret …copii ; sa le vorbesti unor astfel d e oameni despre credinta care…muta muntii ? Fireste ca poti gasii si suflete receptive ce s e agata de cuvintele tale , de sperantele pe care incerci sa le dai acestor oameni ca inecatii de pai insa…Domnul Isus a spus : „Fiti blanzi ca porumbeii si INTELEPTI CA SERPII ” . In plus de asta nu exista un tipar dupa care sa discuti fie cu fratii sau cei pe care doresti sa-i „imbogatesti” folosind , Cuvantul Bibliei . Am vazut si cunoscut pedicatori ” incepatori ” si de asemenea am vazut si cunoscut predicatori ” veterani ” ce …au recunoscut de cele mai multe ori ca au facut multe gresei in ” cariera ” respectiva . Fratele Lucian Cristescu , fratele Aaron Moldovan , fratele Petreaca ,fratele Sarcinschi sau fratele Ioan Bochianu mi-au povestit zeci de cazuri in care …au comis greseli in fata celor i carora predicau Cuvantul , greseli de” incepatori „. Atunci cand esti ghidat de DUHUL SFANT este greu , daca nu chiar imposibil sa gresesti , sa faci ” greseli de incepator ” si…au recunoscut nu o data ca …nu intotdeauna DUHUL SFANT a fost cel ce le-a pus cuvintele pe limba ci ego-ul lor de oameni , ego de care este greu ,sa te lepezi definitiv chiar si dupa o viata de predicare a Cuvantului ! Problema este ca …omul , enoriasul , ascultatorul , simte ca ai gresit si…poti avea surpriza deloc placuta sa fi taxat ! Iar cei enumerati de mine…au fost taxati din plin !
Draga Marian; unui om care nu a mancat trei zile(cazuri foarte rare la noi)sau nu are locuinta, sau a avut o durere in familie, nu li se vorbeste de la amvon, acelora trebuia sa li se vorbeasca inainte de a fi predicat ceva la ocazia cu pricina.
Da, predicatorii fac greseli deoarece ei sunt doar predicatori, daca ar fi si pastori atunci ar face greseli mai putine.
Nu stiu cand a aparut aceasta categorie nedeclarata, dar evidenta, ca unii au darul de a predica iar altii au darul de pastor; sigur este o discutie complicata dar realitatea este paguboasa pentru unele, sau poate multe biserici.
….sigur este o parere personala, s-ar putea sa gresesc si eu.
@ costica h Frate „costica h” , in anul 2010 am avut ocazia , aflandu-ma in comunitatea Bethsaida din Bucuresti sa vad cum un om { un barbat in toata puterea cuvantului } cade ca secerat ,chiar in timp ce fratele pastor tocmai predica de la anvon impotriva abuzurilor alimentare … ale noastre ale romanilor … Atunci cand si-a revenit { in urma ingrijirilor date de fratii ce se pricepeau la asta unul dintre cei ce i-au dat primul ajutor atunci pe moment fiind fratele Dancu de profesie medic generalist } omul a recunoscut ca nu mancase de 4 { patru } zile nici macar o bucata de paine mucegaita de la gunoi . Cetateanul respectiv intrase in biserica deoarece , afara era o vreme mohorata , friguroasa si incepuse si o ploaie din aceea rece de toamna . El ne-a spus si ca n-avea o locuinta si faptul ca nu mancase de atata timp . Ca el au fost , si exista inca destui oameni in Romania ce se adapostesc in biserici {pe timpul zilei evident } atunci cand ploua, cand este frig sau prea cald . Au invatat saracii ca …cel putin alea patru sau sase ore cand biserica-i deschisa aici pot gasii oarece caldura pe timp friguros , oarece racoare pe timp calduros si…poate cel mai important MULTA DRAGOSTE SI INTELEGERE din partea enoriasilor bisericii respective . Acesti oameni n-au de cele mai multe ori o casa a lor , un adapost al lor { exceptand canalele fireste , Bucurestiul de sub Bucuresti sau…sectorul 7 al Capitalei cum este cunoscuta mai bine aceasta lume , caci este o lume , in care nu intra misionarii ….poti fi sigur de acest ADEVAR !!! } si te pot asigura ca de cele mai multe ori stau nemancati chiar si TREI ZILE asa incat lasa dumneata deoparte scepticismul { te asculti atunci cand spui ” cazuri foarte rare la noi ” ? } si daca nu crezi…CERCETEAZA !!! Am avut deasemenea ocazia sa fiu martor atunci cand intr-o comunitate neoprotestanta , o familie …de fapt un barbat si soata sa , au izbucnit in lacrimi atunci cand de la amvon se predica despre grija lui Dumnezeu fata de …noi oamenii , fata de rodul Creatiei Sale . Cei doi isi pierdusera 7 { sapte } copii cu varste intre 2 si 12 ani intr-un incendiu urmat de o explozie ce le distrusese locuinta pe timpul noptii , atunci cand ei erau la servici . Se intamplase nenorocirea cu doar zece sau douasprezece zile mai inainte iar cei doi …nefacand parte din comunitatea respectiva { in ziua respectiva venisera cu totul si cu totul intamplator pe la acea comunitate …de fapt treceau prin fata bisericii si…au intrat si ei in urma invitatiei unui frate diacon } NIMENI nu le cunostea necazul suferit ! Acea ” categorie nedeclarata ,dar evidenta , ca unii au darul de a predica iar altii au darul de pastor ” exista inca de cand Isus a trimes apostoli in lume …ca doar nu-ti inchipui dumneata ca acesti ucenici ai Domnului au avut succes in predicile lor chiar asa …din prima ?! AI dreptate insa …este o discutie mai ampla si nu voi insista asupra ei insa referitor la cele de ti-am tastat mai sus …te rog eu in Numele Domnului te rog CERCETEAZA si ai sa te ingrozesti atunci cand ai sa vezi , cati oameni exista ” la noi ” , ce de multe ori mananca …poate o data la doua sau chiar la trei zile . Ai dreptate si aici : acelor oameni nu trebuie sa li s e predice d e la amvon ci TREBUIESC AJUTATI PRACTIC NU CU VORBE !!! Domnul sa te binecuvanteze si mai ales sa te lumineze , in cercetarea pe care te indemn s-o faci , asupra acestei categorii de oameni !!!
Draga frate Marian;eu sunt din Arad si nu stiu Bucurestiul, am fost de mai multe ori dar nu cunosc comunitatile de acolo.
In cominitatea din care fac parte am primit o initiativa pe care o avem in permanenta aceea ca sa avem mancare, ceva sandwich-uri sa sarvim pe musafirii care vin ocazional( ma refer la cei care nu prea au adapostul si mancarea permanent)
apoi am mai facut ceva; un fel de camara de alimente aprovizionata permanent de fratii din adunare, asta pentreu fratii in nevoi si mai saraci.
Sigur ca nu stiu multe si trebuie sa mai invat, dar noua ni-s dati in seama cei din arad iar voua cei din Bucuresti.Trebuie sa facem ce putem, nu?
Dar ce am scris referitor la slujiri si greseli raman cam de aceeasi parere.
Domnul sa ne aiba in mila Sa si sa facem ce putem.
@costica h Frate draga acea minunata initiativa pe care o aveti dumneavoastra comunitatile din Arad o au si comunitatile din Bucuresti : avem camera speciala unde se aduna darurile de imbracaminte si alimente pentru oamenii nevoiasi , pentru oamnii strazii sau daca doresti pentru OAMENII NIMANUI ! Insa acei „oameni ai nimanui ” acei oameni nevoiasi ….si-au pastrat ceea ce generic vorbind s e numeste DEMNITATEA de oameni si te pot asigura ca nu dau navala in biserica pentru a primii pachetele respective . Vin pe la biserica { unii dintre ei …cam 30% devin membrii ai comunitatii } doar la invitatia unor membrii sau pentru ca aud de la alti oameni ai strazii ca ” la pocaiti primesc ajutoare ” .Respect parerea dumitale , referitoare la ” darul de a predica ” si asa cum poti observa , parerea mea coincide cu a dumitale in mare masura . Domnul sa te binecuvanteze si pe dumneata dari mai ales comunitatile crestine din Arad !