Cezar Derevlean „orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.” – si cardiacii biciclesc cu spor, slava Domnului!

Sînt un cardiac de 42 de ani. Și totuși… în urma vindecării minunate de care am avut parte și pe care am descris-o aici (vezi și postarile anterioare), ieri, la încheierea Sabatului, am făcut o ispravă pe care o aveam demult în minte, urcarea Paleului, fără să mă dau jos de pe bicicletă, fără să încetinesc sub 10 km la oră (altfel la ce mai mergem pe bicicletă, dacă pedalăm la 7 km la oră?), 20 de km într-o oră, cu urcări și coborîri care însumează 200 de m diferență de nivel.

Done! Și îi provoc pe toți încîlciții în țoale de la 20 de ani în jos față de mine la cîte o tură :).

VEzi AICI detaliile turei. Nu pot să păcălesc pe nimeni, programul acesta urmărește totul, opririle, viteza, urcările, este ca discheta aceea la tiriști.

A fost o victorie personală împotriva propriului trup. Am gîfîit, am dat ochii peste cap de cîteva ori, dar ce compensație! Cînd am ajuns în vîrful Paleului, peisajul mi s-a deschis superb. Era între două ploi scurte, spre seară, pe lîngă acestea cîțiva pui de curcubeu. Apoi, la coborîre, cînd am văzut pe ciclometru 58 de km la oră (pe strava se pare că este mai exact), vîntul din față, soarele din spate, aerul curat… biciuindu-mi față, apoi… la urcare … liniște. Cîntecul păsărilor înveselite de ploi, bondari, viețuitoare de cîmp. Lacul! Hanul pescarilor.

Traseul este plin de bicicliști, astfel că nu este primejdie să rămîi în pană și să nu te plîngă nimeni, chiar dacă niciunul nu te poate ajuta.

Următoarea etapă? Un 40 de km cu urcări și coborîri la fel de grele.

Cu ce am făcut asta? Cu un Schauff Catalonia 2009, 24 de viteze, 3 foi X 8 pinioare, schimbătoare Nexave, frîne clasice. Bicicleta este echipată de trekking și are cam 20 de kg așa cum arată,cu tot cu șaua Brooks B 17, care are numai ea vreo 900 g.

Deci? Cine vine cu mine? 🙂 Dacă eu pot, atunci și voi sigur puteți!