A trecut sesiunea, am citit zeci de eseuri. Am mai scris și eu cîteva sugestii de acest fel pentru studenții mei, dar Violeta le grupează și sintetizează excelent AICI.

Eu am găsit 17 principii, pe care le aplic şi eu deseori, şi care o să-ţi fie de folos.

1. Foloseşte propoziţii scurte.

2. Foloseşte verbe de acţiune. Proporţia ar trebui să fie cam aşa: 4 la 1.

Dacă ai o descriere, de exemplu, scrii patru propoziţii descriptive, apoi introduci o mică scenă de mişcare. Orice, dar să se întâmple ceva.

3. Scrie pentru a exprima, nu pentru a impresiona.

Uneori, se întâmplă să fim altcineva, folosind cuvinte neînţelese. Îţi pierzi cititorii în acest fel, pentru că aceştia nu înţeleg şi nu au timp să caute alte surse care să le traducă ce vrei tu să transmiţi.

4. Creează conflict. Dacă acesta nu este prezent, nu există povestea.

5. Arată, nu spune. 

„Dacă scriitorul nu are lacrimi în ochi, nici cititorul n-o să aibă. Dacă scriitorul nu este impresionat, nici cititorul nu va fi.‟ (Robert Frost)

Cititorul are nevoie de detalii pentru a vizualiza cuvintele pe care le scrieţi. Are nevoie să miroasă parfumul eroinei, să simtă gustul vinului pe care îl bea, să simtă mirosul ploii de vară despre care scrii tu.

Continuarea AICI.