Fiind student la filologie clasică, de multe ori sunt disprețuit de cei din jurul meu: viitori doctori, ingineri, juriști etcetera, (et-conjuncție copulativă care se traduce „și”, cetera – adj. nominativ plural neutru care se traduce „altele”= limba latină) care îmi spun că nu folosește la nimic și că studiez degeaba o așa facultate.

     Pornind de la afirmația „O persoană moare atunci când este uitată”, pot să afirm că un filolog clasic este ca și un doctor și nu ca oricare, ci ca unul care se luptă, caută toate mediile posibile prin care să-și salveze pacientul. Precum un „House” disperat în căutarea unui diagnostic pentru un pacient aflat pe moarte, așa „luptă” un clasicist de mii de ani cu sintaxa, morfologia și semantica unor limbi atât de complexe precum greaca antică și latina pentru a ține în viață autori geniali precum Ciceron, Herodot, Ennius, Platon, Virgil, Tucidide…