Voi încerca să fiu cît de scurt şi explicit posibil. De fapt voi încerca în această serie teologie pentru ochişori micuţi să rezolv cîteva probleme de limbaj tehnic liturgic şi teologic. Ambiţie mare pentru un spaţiu de acest fel
Pastorii se hirotonesc (hirotonisesc), nu se ordinează.
sursa foto http://www.biblia-tarsulat.hu
De unde vine confuzia?
Istoric vorbind, comunităţile evanghelice, deşi termenul hirotonie este un termen biblic, au simţit nevoia de a se defini prin efectul de pendul faţă de bisericile tradiţionale, folosind un limbaj diferit. Dacă preoţii se hirotonesc, atunci pastorii trebuie să păţească altceva.
Nimic mai greşit ca reacţie. Am aruncat copilul cu tot cu jegul din apă.
Termenul ordinare se potriveşte mai bine, teologic vorbind, cu bisericile tradiţionale, care mărturisesc trecerea unui credincios într-o altă treaptă eclesială, într-un alt ordo-ordinis, prin ordinatio. Ordinarea este de fapt ceea ce se întîmplă în biserica tradiţională care îşi pune de-o parte slujitori la distanţă aproape ontologic definibilă faţă de laicat. Nici măcar caterisirea, coborîrea din treapta preoţească, nu-l mai coboară pe fostul preot la acelaşi nivel eclesial cu enoriaşul de rînd, harul neputîndu-i fi luat. Poate episcopia să îi interzică săvîrşirea tainelor, dar nicicum să îi răpească harul, care odată dăruit, nu se mai poate lua.
Acum să vorbim despre inconsecvenţa bisericilor noastre. În loc să folosim, ca biserici biblice cum ne considerăm, imaginea şi termenii biblici, folosim un cuvînt care ne duce pe un alt teritoriu. Vorba filozofului (Heidegger) limba ne vorbeşte, şi în cazul acesta ne rosteşte-rostuieşte (Noica) prost teologhisirea.
Noi nu îi aşezăm pe slujitorii evanghelici într-o altă treaptă eclesială de slujire. Noi credem în egalitatea tuturor credincioşilor, în preoţia universală. Noi nu avem, ATENŢIE, templu, preoţi, altar.
Mă irit pînă la indigestie cînd aud invitaţii de genul …. frate, azi mergem împreună la altar… Întreb fără anestezie… unde este jertfa?
Care Templu? Care preoţi?
De aceea un pastor baptist sau penticostal îmbrăcat la reverendă este un oximoron mişcător, cu accentul pe ultimele trei foneme.
Un pastor evanghelic este aşezat în slujire prin punerea mîinilor, precum ne aminteşte Apostolul în 1 Timotei, într-o slujire definibilă doar oikonomic, fără implicaţii ontologice.
Iată textele
Acts 14,23 χειροτονήσαντες δὲ αὐτοῖς κατ᾿ ἐκκλησίαν πρεσβυτέρους, προσευξάμενοι μετὰ νηστειῶν παρέθεντο αὐτοὺς τῷ κυρίῳ εἰς ὃν πεπιστεύκεισαν.
2Cor. 8,19 οὐ μόνον δέ, ἀλλὰ καὶ χειροτονηθεὶς ὑπὸ τῶν ἐκκλησιῶν συνέκδημος ἡμῶν σὺν τῇ χάριτι ταύτῃ τῇ διακονουμένῃ ὑφ᾿ ἡμῶν πρὸς τὴν [αὐτοῦ] τοῦ κυρίου δόξαν καὶ προθυμίαν ἡμῶν,
Actul este echivalent cu cel amintit în 1 Timotei capitolul 4
1Tim. 4,14 μὴ ἀμέλει τοῦ ἐν σοὶ χαρίσματος, ὃ ἐδόθη σοι διὰ προφητείας μετὰ ἐπιθέσεως τῶν χειρῶν τοῦ πρεσβυτερίου.
Pastorii sînt aleşi de către comunităţile locale, nu sînt impuşi de episcopi, ei sînt hirotoniţi, sînt aleşi … erau aleşi prin votul cu mîna ridicată şi apoi erau binecuvîntaţi în slujire prin impunerea mîinilor asupra capetelor lor, ca recunoaştere vremelnică pentru o slujbă specifică, alături cu diaconii şi-sau presbiterii.
Propunerea mea este să încercăm să alungăm calul troian al termenului ordinare din vocabularul nostru şi să înlocuim şi în acte şi în vorbire şi în practică termenul şi ritualul cu cel amintit din Sfintele Scripturi: hirotonire-hirotonisire.
Later edit: există formele concurente hirotonie, hirotonire, hirotonisire. În timp cîștigă cel mai folosit. Avînd în vedere că avem de-a face cu (deja, iată!) un arhaism, se pare că aceste forme concurente vor fi folosite în continuare cu preferință pentru HIROTONIE, care este cel mai simplu, limba română, din pricina evoluției ei, mergînd spre simplificare. Acesta este semnul oricărei limbi care se maturizează.
Deci varianta finală, care ar trebui să apară pe orice diplomă/certificat/act de HIROTONIE este hirotonie (cu o eventuală paranteză ordinare – pentru înțelesul tuturor)
Marius Cruceru 
Explicatia e buna, insa uzul lor gresit cum este, este atit de raspindit incit, mi se pare aproape imposibila recuperarea acestor termeni. Este foarte ambitioasa propunerea, insa.
„apoi erau binecuvîntaţi în slujire prin impunerea mîinilor asupra capetelor lor, ca recunoaştere vremelnică pentru o slujbă specifică, alături cu diaconii şi-sau presbiterii”
Se poate intelege din acest pasaj ca hirotonisirea ca pastor, diacon sau prezbiter trebuie vazuta ca ceva vremelnic, care trebuie reinnoita periodic ? Probabil tot prin „vot” al comunitatii locale ?
Intreb pentru ca la noi la penticostali se pare ca ordinarea este pe viata, si nu poate fi retrasa decat pentru abateri grave. Si doar in unele biserici locale au loc reconfirmari (prin vot popular) a slujitorilor. Daca un slujitor nu trece de vot, el nu poate sluji pana la urmatoarele reconfirmari cand poate fi repus in slujba, fara a fi ordinat din nou.
„Pastorii sînt aleşi de către comunităţile locale, nu sînt impuşi de episcopi, ei sînt hirotoniţi, sînt aleşi … erau aleşi prin votul cu mîna ridicată şi apoi erau binecuvîntaţi în slujire prin impunerea mîinilor asupra capetelor lor, ca recunoaştere vremelnică pentru o slujbă specifică, alături cu diaconii şi-sau presbiterii.”
Ce functie avea Timotei? Era pastor? Aveau voie pastorii sa fie tineri? Care sunt cerintele impuse de Pavel? Cui i le impunea? Cine isi pusesera mainile peste Timotei?Cine sunt prezbiterii?Ce sunt diaconii? De ce se ascunde asta de public cand noi vedem in scriptura putin diferit? Poate cineva sa „ma lumineze” si pe mine?
Termenul ” ordinare ” nu va fi putea fi inlocuit cu termenul biblic ” hirotonisire ” din cel putin trei motive ( in opinia mea ) :
1 ) – pentru marea masa a credinciosilor evanghelici incercarea de a folosi termenul ” hirotonisire ” va fi catalogata drept o apropiere de biserica traditionala , desi in realitate este o apropiere de terminologia bisericii primare .
2 ) – termenul ” ordinare ” corespunde mai bine la ora actuala cu tendinta miscarii evanghelice. Asa cum bine s-a precizat deja , amvonul este supranumit altar , casa de rugaciune – biserica sau chiar templu , pastorul este supranumit , chiar daca in gluma ( deocamdata ) parinte , sala principala a casei de rugaciune – sanctuar. Asa dar , pastorul , ca oficiant in aceste ” locuri sfinte ” nu mai poate fi un frate ” hirotonisit ” , el musai trebuie sa fie un ” parinte ordinat”.
3 ) din punct de vedere al evolutiei ierarhiei bisericesti , in opinia mea ne aflam deja in situatia bisericii din sec II – III . Argumente ? Preotia universala a credinciosilor este mai mult teorie dacat practica ; separarea slujbei de pastor si presbiter , cu tendinta aparitiei chiar a celei de a treia slujbe, cea de de episcop ( ca in Rusia ,Ucraina si R. Moldova ) , cand in biserica primara cele trei denumiri erau atribuite unei singure slujbe .F. A. 20 :17 – ” Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii…28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” – reiese clar ca pentru Pavel presbiter = epscop = pastor . Insa la ora actuala , pastorul este un fel de episcop de sec. II , avand in subordine presbiterii si diaconii . Asa dar , unui astfel de pastor – episcop cu atribute mai mult legate de oficierea actelor de cult decat cele pastorale , i se potriveste mai bine ordinarea decat hirotonirea.
eu zic ca pastorii sunt prezbiterii. Iertati-ma dar eu asa vad in scriptura. Sunt si frati cu daruri pe care ii foloseste Dumnezeu unde vrea, cand vrea, si care pot fi opriti doar daca nu au roadele Duhului Sfant.Se poate sa pui un miel( sau oaie in devenire) sa conduca o turma?
Daca nu credem in prorocie, cum dar vrem sa mai avem Timotei?
Hai ca credem im prorocire, da’ ce facem cu multimea de prorocii false?!
valentinvalusflorea,
hai sa credem in Evanghelie, da’ ce facem cu multimea de ” Evanghelii ” false ?
Pai, Evangheliile srise in Biblie nu sunt false, si decat o gramada de prorocii care nu stii daca-s adevarate, parca iti vine sa te lipsesti de asa ceva!
Scriptura ne spune ce sa facem cu ei. Dar daca nu mai sunt cei autoritari(ceata batranilor) care sa ia atitudine de aceea se intampla ce se intampla. Si batranii aceea trebuie sa fie asa cum ii descrie scriptura. Imagineaza-ti cum merge o biserica condusa de cei tineri. Sincer sa fiu eu cam asa vad o organizare buna intr-o biserica:
ceata batranilor–>cei ce au daruri( invatator,ajutorarilor …) –> fratii din adunare.
Batranii sunt cei care decid in biserica( sub autoritatea Duhului Sfant) Ei sunt cei ce aleg diaconi(slujitori) pentru vreo lucrare anume.Cei ce au daruri pot sa fie oricare dintre cei mentionati mai sus.(batrani, fratii din adunare) Toate lucrurile trebuiesc impletite cu post si rugaciune. Eu nu cred ca mai exista oameni cu autoritatea lui Pavel, Timotei, Tit in vremurile acestea. Autoritatea a fost data cetei prezbiterilor(batranilor de catre Pavel) Mi se pare si cel mai corect. Asta nu inseamna ca nu se poate canta, nu se poate merge intr-o evanghelizare… . Toate trebuiesc facute in buna randuiala si cu ajutorul Duhului Sfant, care in definitiv este cel ce conduce.
Asta era argumentul mult asteptat…
in mare masura asa e, prezbiterii sunt pastori, doar ca prezbiterii (batrani) inteleg ca se refera la pozitie spirituala pe cand pastori se refera la dar spiritual. in practica cele doua categorii se suprapun.
@Gabriel Spune-mi si mie, Iisus Cristos cati ani avea atunci cand a infiintat si condus, in calitate de om { nu de Fiu } biserica Sa, ce a devenit in timp Biserica Crestina ?Eu zic cu umilinta ca era ” miel” .Si daca esti atent, in Biblie scrie clar ISUS MIELUL LUI DUMNEZEU !Iar Isus conduce ” turma ” si azi dupa 2000 de ani asta spre deosebire de diferiti pastori , preoti , episcopi , cardinali sau papi ce s-au prefacut in pulbere de-a lungul acestui timp .Fara suparare bine ? !
Faci niste afirmatii fara logica. Pai tu compari mielul (Hristos) care sa jertit pt omenire ca sa implineasca legea, cu trupul Domnului Isus in care El este capul? In trupul Lui El este Cap, nu miel. In turma Lui El este Pastor.Este exact cum ai spune ca pe noi ne pastoreste o usa(ca asa este numit in alta parte Hristos) Fa diferenta intre termeni. Intelege ca nu mai avem nevoie de o alta temelie.Noi doar zidim pe aceasta temelie.
Frate Gabriel este posibil ca afirmatiile mele sa n-aiba logica .Nu-am afirmat niciodata c-asi fi un exeget al Bibliei asa cum esti dumneata .N-am facut altceva decat sa dau un citat din Biblie , citat pe care l-am crezut potrivit in situatia pe care postarea dumitale facea referire la varsta pe care trebuie s-o aiba pastorii bisericilor .Daca te-am suparat iti cer scuze umile .
Nu-s exeget al bibliei, doar observ niste lucruri. Ati vrea sa ma supar asa de repede 🙂
Daca dv-stra v-ati supara …ati pacatuii , insa pacatul cel mai mare l-asi avea de purtat eu …cel ce a constituit prin comentariul precedent , motiv pentru supararea dv.stra . Din acest motiv nu doresc sa va aduc suparare in inima si va rog , sa nu va suparati . Faptul ca desii nu sinteti exeget al Bibliei , ” observati niste lucruri ” este imbucurator pentru un umil cititor al acestei carti asa cum sunt eu . Ma bucura faptul ca datorita „observatiilor ” dv-stra voi putea intelege mai usor multe dintre …necunoscutele { pentru mine evident, nu ma refeream la dv-stra } Cartii Cartilor , deci, voi urmarii cu mare atentie si respect deosebit, comentariile pe care domnia voastra frate Gabriel { sper ca nu va supara termenul pe care-l folosesc in adresarea catre dv-stra , acela de : frate } le veti mai face asupra problemelor de ordin teologic si religios pe care detinatorul acestui blog le va aborda . Respect deosebit si salutari umile in continuare !
am putea fi in situatia ca si noi avem nevoie de reforme, adica a reveni la formele biblice,
atat ale termenilor cat si a practicilor deja afectate de ceva….
Sunteti de acord ca pastorul sau preotul este cu totul altceva decat batranul, sau episcopul despre care e vorba in Timotei?
Pentru ca mi se pare ca deslusesc din Scriptura o diferenta intre darurile date de Domnul din cer (invatatori, păstori, evanghelisti) si slujitorii care erau numiti de apostoli sau de trimisii lor (Timotei si Tit).
Unde gasim in Scriptura ca asupra unui invatator sau evanghelist sau păstor se puneau mainile, sau ca era numit de cineva?
G,
Pastorul nu este Evanghelist si Evanghelistul nu este Pastor. Doua slujbe diferite pe care multi le baga in aceeasi oala. Mai departe putem spune si asa: Pastorul nu este Invatator si Invatatorul nu este Pastor si nici Evanghelist !!!
Pastorul= Prezbiter si Biserica este condusa de ” ceata prezbiterilor ” in care toti au drept de veto, iar Diaconul nu este mai mare peste popor, aceasta slujba neincadrandu-se la o functie de conducere ci, ea are cu totul alte atributii.
Asta este parerea mea. Daca nu este corecta sa vedem contraargumente ( bineinteles cu dovezi biblice ).
@Remus Este mai mult decat corect ceea ce spuneti dv-stra .Cei doi termeni nu pot fi amestecati .Ce te faci insa cu ce STA SCRIS la Matei 20/28 ?
Iarăşi o postare cu expertiză !
După aceste explicaţii nu poţi spune decît „Mulţumesc!”
Unde in Scriptura suntem indemnati sa organizam alegeri in bisericile locale, pentru a ne alege, prin mijloacele democratiei populare, pastori, presbiteri, si diaconi? Dar comitet si presedinte de…De ce nu folosim cuvantul episcop daca acesta apare in Biblie si preferam cu entuziasm termeni din zona seculara? Unde scrie in Scriptura ca bisericile locale trebuiesa fie autonome (nesupravegeate) si organizate federativ si democratic?
Citind Scriptura, pare mai degraba ca, episcopii, presbiterii si diaconii erau numiti de apostoli sau de imputernicitii apostolilor. Pare sau chiar asa a fost?
Iar noi organizam un fel de soviete ale oamenilor muncii in care cei mai populari (dupa gustul majoritatii membrilor) si versati in retorica sunt promovati prin vot ca si lideri. Iar votul credinciosului indragostit de Hristos este egal cu cel al omului lumesc prezent de forma la acest soi de AGA.
Ce legitimitate au acesti lideri rezultati in urma unor procese electorale care pot fi oricand instrumentalizate politic, in conditiile in care, apostolul ne avertizeaza profetic in 2Tim 4:3 „Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. ”
„Multlaudata democratie popular-bisericeasca creaza posibilitatea unei comunitati de a-si da invatatori dupa poftele lor. Bineinteles ca nimeni nu ar recunoaste vreodata motivatia poftei in ce priveste fundamentul alegerii unor lideri evanghelici. Poftele, de obicei, sunt ambalate intr-un ambalaj diplomatico-evlavios care ne ajuta sa ne pacalim eficient pe noi insine si unii pe altii ca suntem biblici.
Veti spune, poate, ca noi am terminat-o cu poftele si traim intr-o desavarsita infranare si pericolul de a ne alege (a ne da sau a ne darui – cum preferati) invatatori dupa poftele noastre este exclus in ce ne priveste. E suficient, insa, sa ne uitam la aspectul fizic al evanghelicilor ca sa ne dam seama ca macar la pofta de mancare si de sedentarism nu stam deloc rau chiar daca pe toate celelate pofte mai subtile le-am lichidat intre timp.
Sa fie oare succesiunea apostolica a „idolatrilor” si „politeistilor” ortodocsi paradoxal mai aproape de principiul „Sola Scriptura” in ciuda dragostei lor pentru „abominabila” Traditie decat doctrina democratiei populare din bisericile evanghelice?
Si daca, de fapt, problema noastra e democratia popular-bisericeasca, prezentata fraudulos ca model biblic de guvernanta bisericeasca, ce mai conteaza ca ne ordinam sau ne hirotonim liderii, in tot felul de ritualuri improvizate si diferite de la o biserica la alta?
Da , si eu sunt sunt in totalitate deacord sa folosim termenii biblici si nu cei politici . insa nu sunt deacord cu afirmatia ” Unde in Scriptura suntem indemnati sa organizam alegeri in bisericile locale,..” Daca termenul ” hirotonire ” inseamna ” vot prin ridicare de mana ” , inseamna ca in biserica primara existau alegeri prin ridicare de mana . De altfel cuvantul ” alegeri ” este folosit intaia data de apostoli cu ocazia alegerii primilor diaconi. Fapte 6 .3. „De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. ” In favoarea existentei alegerilor populare in biserica sta ca argument si intreita intrebare a episcopului ortodox catre popor – ” Vrednic este ? la care poporul raspunde ( ca asa trebuie , nu in cunostinta de cauza ) Vrednic este ! ” – in timpul slujbei de hirotonire . Deasemenea imi place foarte mult observatia D-voastra >”Iar votul credinciosului indragostit de Hristos este egal cu cel al omului lumesc prezent de forma la acest soi de AGA. ” Din pacate acesta este adevarul. Dar aici s-a ajuns nu din cauza alegerilor , ci din cauza trecerii cu vederea a Scripturii care zice ; ” 1 Cor , 5 :11. ” … v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.
12. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
13. Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. ”
Daca am lasat dealungul timpului in biserica graul cu neghina , asa cum fals interpreteaza multi pilda aceasta si n-am aplicat disciplinarea si excluderea , asa cum explicit si categoric cere Scriptura , iata-ne ajunsi in faza in care liderii sunt alesi (sau nu ) de cei care n-ar fi trebuit sa participe nici la agapele noastre darmite la un lucru atat de important . Deci nu alegerile sunt baiul , ci baiul este ca la alegeri participa oameni care nu au de-a face nimic cu Dumnezeu ,
Cat despre succesiunea apostolica ea este conform traditiei bisericii ”lanţul hirotoniilor valabile” , si nu excluderea poporului de la alegerea slujitorilor.
„Cuvintele „cheirotonia” şi „cheirothesia” vin din greacă şi înseamnă amândouă „punerea mâinilor”.”
http://ro.orthodoxwiki.org/Hirotonie
Deci nu „vot prin ridicare de mana” ci „punerea mainilor”. Argumentul cu diaconii alesi la initiativa multimii credinciosilor in prezenta unor apostoli pasivi si contemplativi, nu ma convinge.
E adevarat ca biserica istorica are traditia ca biserica locala sa valideze (sa confirme) numirea de catre episcop a preotului, dar nu sa-si aleaga ea insasi, prin vot, preotul.
Ar fi interesant de analizat istoria doctrinei democratiei popular-bisericesti si identitatea gruparilor care au promovat-o.
Explicatia de pe ortodoxwiki este partial adevarata datorita simplitatii ei . Citit , va rog , o alta explicatie data tot de un ortodox. „A hirotoni înseamnă a întinde mâna, iar hirotonia este slujba prin care se dă sau se transmite Taina sau slujirea preoţiei. Hirotonia se oficiază prin întinderea sau punerea mâinilor episcopului pe capul candidatului la preoţie, invocând şi transmiţând puterea Duhului Sfânt asupra lui. La început, întinderea mâinilor mai însemna şi „votare” sau ,,alegere”, căci candidaţii pentru preoţie se alegeau prin votare sau ridicare de mâini, alegere care era confirmată de episcop tot prin întinderea sau punerea mâinilor, adică prin actul sfinţirii.” http://www.parohiaortodoxabenidorm.com/InvataturaOrtodoxa/InvataturaOrtodoxaPeIntelesulTuturor/ce_sunt_hirotonia_si_hirotesia.html
Iar alegerea slujitorilor nu se facea ”in prezenta unor apostoli pasivi si contemplativi ” , ci din contra , acestia participau activ la alegere, prin prezentarea conditiilor pe care trebuiau sa le indeplineasca Fapte 6:3 „De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.” sau 1 Tim, 3; 1 ” Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun. 2 Dar trebuie ca episcopul să fie . ..” si apoi prin confirmarea alegerii prin hirotonire – punerea mainilor dupa ce slujitorul a fost hirotonit – prin intinderea mainii de catre popor. Cam asa vad eu ca au stat lucrurile in biserica primara.
Se prea poate ca pe la inceputul bisericii sa fi existat si un soi de democratie populara. asa cum s-a incercat practicarea comunismului imediat dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului. Doar asa puteau aparea acei apostoli mincinosi descrisi de Pavel in 2Cor. 11:4-5 „În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine! Dar socotesc că nici eu nu sînt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!”
I-a numit ( randuit sau hirotonit) apostolul pe acesti indivizi „nespus de alesi” care uzurpau autoritatea si invatatura sa? Ma indoiesc. Probabil ca au fost alesi de biserica de capul ei in sensul in care organizam si noi acum alegeri democratice.
Spre sfarsitul vietii, Pavel il imputerniceste pe Timotei sa numeasca si sa hirotoneasca presbiteri si diaconi. Evident ca aici nu mai e vorba de suveranitatea democratica a bisericii ci Timotei este pus de catre Pavel intr-o pozitie de autoritate sa decida cine este vrednic si ii pune la dispozitie si criteriile pentru aceasta.
Cu Tit situatia este si mai clara: Tit 1:5 „Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, şi să aşezi presbiteri (Sau: bătrîni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit…”Se poate deduce din acest text ca Tit este indemnat sa organizeze alegeri in care fiecare sa propuna presbiterii preferati.? Pavel a avut autoritate pe care i-a transmis-o lui Tit (si altora) pentru ca acestia sa o transmita mai departe.
Autoritatea apostolilor nu putea avea nici o baza in votul popular ci in faptul ca ei au fost randuiti si trimisi de Hristos.Gal 1:1-2 Pavel, apostol nu dela oameni, nici printr’un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi, şi toţi fraţii cari sînt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei.” Dar daca autoritatea apostolilor nu putea sa stea in votul popular de ce s-ar aplica presbiterilor o alta logica in ce priveste autoritatea oficiului lor? De ce presbiterii trebuie sa-si traga autoritatea de jos in sus si nu. la fel ca apostolii, de sus in jos?
Deci situatia din Biserica Primara nu este statica desi, poate, multora dintre noi ne-ar fi placut foarte mult sa fie asa pentru ca sa ne iasa la socoteala doctrinele improvizate. In perioada relatata in Noul Testament se trece de la puseul comunist la normalitate si de la democratia populara generatoare de apostoli „nespus de alesi” la transmiterea autoritatii apostolice, ca un fel de mostenire, catre cei care sunt selectati de apostoli si urmasii lor in acest scop. Biserica a fost intr-un proces de crestere si maturizare care a continuat si dupa perioada relatata in Scriptura.
V-as ruga, daca se poate, sa-mi indicati lucrari evanghelice care fac apologia democratiei bisericesti (sau congregationalism). Pana acum nu am reusit sa citesc asa ceva si sunt curios cum se argumenteaza in acest domeniu de catre specialisti.
Prin ordinare se intelege faptul ca pastorul nu devine doar cel ce ” conduce turma ” ci si acel ce va trebuii sa fie slujitorul turmei . De la acel ordinar din latineste ce inseamna : obisnuit , eventual se poate intelege si… mai jos decat cei de jos . Deci pastorului nu i se recunoaste prin hirotonire nicidecum urcarea pe o treapta superioara celorlati credinciosi ci…dimpotriva , obligatia lui de a se cobora in lumea de jos , in lumea ce are nevoie de mangaierea Duhului iar apostolul Pavel este foarte concis in chestia asta . Ca unii pastori din bisericile neo-protestante sau unii preoti din bisericile surori , ortodoxa sau catholica uita acest fapt , si in cel mai bun caz insarcineaza diaconii sau prezbiterii, cu ” slujbele ordinare „…asta-i doar o modalitate de a intelege si aplica fiecare invataturile biblice…asa cum se crede ca-i bine . Si pentru ca tot spui ca intentionezi sa continui cu descifrarea unor termeni de acest gen…iti cer permisiunea de a -ti mai vizita blogul si …probabil de a si comenta cateodata .
Am observat ca apare tot mai mult tensiunea dintre vederea congregationista si cea episcopala. Eu cred ca e o afirmare implicita a pierderii increderii in membrii bisericilor locale, sau, mai concret in spiritualitatea lor si in capacitatea lor de a lua decizii corecte, biblice.
Problema nu este atat organizarea si denumirile, cat oamenii si atitudinea lor distanta fata de viata crestina. Desigur, toate trebuiesc puse la punct… Dar, oare se vor pune toate?
Marius David, uite cum rezolv eu problema: nici … nici … ci intrare in slujire !!!
SDM
Deci, ceilalti, noi, cei de rand, nu slujim. Sau? Slujim fara sa fi intrat in slujire?
Cele trei forme de conducere – congregationala , presbiteriana si episcopala – au fiecare , in parte si intr-un anumit procent , sustinere biblica. Din ce am observat eu citind biblia dar si istoria bisericii crestine , atunci cand biserica a fost spirituala , forma de conducere a fost congregational- presbiteriana , dar odata cu scaderea spiritualitaii conducerea a devenit presbiterian-episcopala , si apoi episcopala . O biserica formata in marea majoritate din crestini in adevaratul sens al cuvantului in matura spiritual , functioneaza foarte bine cu o conducere situata undeva intre congregationala si presbiteriana , eventual cu o forma minima de conducere episcopala , adica unul dint grupul ( ceata ) presbiterilor sa fie un fel de ”primus inter paris ” in adevaratul sens al cuvantului Dar intr-o biserica in care cei spirituali sunt imaturi spiritual ( cum a fost cazul bisericilor aflate la inceputurile lor conduse de Timotei si Tit ) sau sunt maturi spiritual dar sunt minoritari in biserica , o forma de conducere mai apropiata de cea congregationala e un dezastru . De ce ? O majoritate compusa din copii in credinta sau din oameni firesti ” care n-au Duhul ” isi vor alege un om dupa chipul si asemanarea lor ( aici e valabil proverbul ” cum e popa si poporul ” ) O astfel de biserica ( fireasca ) nu mai e biserica , e un fel de ” soviet al oamenilor muncii ” cum bine observa Emil intr-una din postarile de mai inainte. In acest caz . Salvarea poate veni recurgand la o conducere episcopala , cu conditia ca acel episcop sa faca parte din acea minoritate de crestini veritabili ,sau adus din afara , impus ( ca ales nu are sanse ) de o autoritate exterioara bisericii locale , care poate fi un grup de biserici sanatoase in credinta de exemplu . Dar , dupa parerea mea , aceasta solutie trebuie sa fie doar temporara , pana la redresarea spirituala a bisericii respective – fie prin maturizarea spirituala a membrilor in primul caz , fie prin pocainta lor , in cel de al doilea caz . Daca aceasta redresare nu se realizeaza , se pot intampla doua lucruri. 1 ) Pastorul ( episcopul ) cu cei care vor sa traiasca dupa indemnurile Duhului vor trebui sa paraseasca acea asa zisa biserica – daca nu cumva ceiilalti vor fi mai iute de picior si-i vor exculde ei mai intai , si 2 ) acel pastor va trebui musai sa se transforme intr-un ” invatator dupa poftele lor „si asa vor supravietui ca o biserica la care ii merge numele ca traieste , dar de fapt este moarta.
Pingback: „Misecuvinismul” – Edictum Dei
Pingback: ”Misecuvinismul” – Edictum Dei