Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Uneori am avut tentaţia de a mă erija într-un reformator dar după ce am citit despre reformatori (printre care şi Martin Luther) am ajuns la concluzia că orice reformator are nevoie de o……reformare. Şi atunci mă gândesc că e mai potrivit ca să mă reformez pe mine însumi…şi asta cât mai des…
Reformatorii au „reformat” biserica care se „deformase”. Au reformat invatatura despre justificare, inchinare, eclesiologie etc. Acum, daca tu spui ca ei au nevoie de reformare, inseamna ca standardele confesionale crezute de ei trebuiesc revizuite dupa altele mai bune pe care tu le ai deja. Care sunt acelea? Poate spui ca Biblia, dar majoritatea covarsitoare a denominatiilor crestine cred in Biblie ai totusi nu sunt in acod in privinta invataturilor. Intrebarea este ceea ce crezi tu ca spune Biblia si de ce crezi ca reformatorii au nevoie de reformare?
Justificare se traduce corect indreptatire din cuvantul englez justification. Furculition…nu merge.
da, corect.
Da, sigur, o idee cît se poate de bună, să începem cu noi
Martin Luther a fost omul timpului sau si totusi atat de diferit. In manifestarile dedicate implinirii a 500 de ani de la Reforma, incepute in 2011 in Germania, anul trecut a fost dedicat Reformei si Muzicii. Luther a fost antisemit, altii crestini sunt rasisti, altii homofobi, altii folosesc munca la negru, altii … Slava Domnului ca ne foloseste pe toti si ne iubeste pe toti iar Fiul a murit pentru toti.
Pentru un cititor onest, Martin Luther nu a fost antisemit, ci mai curând anti-iudaic – o diferenţă semnificativă de nuanţă.
Dă clic pentru a accesa Anti-Semitism.pdf
da, mulţumim pentru nunaţare. Este importantă
da, Domnul a murit chiar şi pentru păcatele lui Luther, chiar şi pentru obrăzniciile lui Calvin la adresa Maicii
De la el avem ”Cetate tare-i Dumnezeu” si alte cantece pe care le cantam si astazi in Biserica si care ne intaresc si inalta, de la acest bautor de bere, care, ca tot germanul care se respecta, avea beraria lui acasa, asa cum ardelenii aveau cazanul de palinca. Dar Luther era om, ca noi.
Sigur, şi avea şi burtă.
Daniela
Amin. Slava Domnului pentru rasisti, antisemiti,homofobi si restul 🙂
Cantecul amintit de tine nu e compus de Luther, el doar l-a preluat dintr-un cantec popular de la carciuma.
Paternitatea gresita vine cam de la aceiasi predicatori care au uitat sa spuna ca Luther era mare „iubitor” al „hoardelor de evrei” (cuvintele lui),mare bautor de bere si cu limba mai mult decat spurcata.
De la aceiasi predicatori care au uitat sa ne spuna, de asemenea, ca Jean Calvin baga la inchisoare „anabaptistii” (stramosii baptistilor) sau ii dadea pe mana Inchizitiei, cu care avea o colaborare fructuoasa.
Slava Domnului!
Ianis pune mana pe cartea de Istorie a Reformei si citeste, dar vezi ce izvoare te documentezi. Si ai sa vezi cum sta treaba si cu reformatori. Iar despre anabaptisti ca stramisi ai baptistilor te inseli amarnic. Anabaptisti exista si azi ca si denominatie distinca care are mai multe ramuri ca: Menoniti, Huteriti, Amish si etc. Baptisti provin din nonconformisti englezi, adica aripa evanghelico-reformata a biserici angliei ce a inceput sa se dezvolte sub domnia reginei Elisabeta I a Angliei.
Uite pentru inceput permitem sa iti recomand pentru studiu o carte in limba romana de la editura faclia: Flacara nestinsa. Introducere in Reforma de Michael Reeves. Aceasta carte iti va da la sfarsit si o lista de lecturi suplimentare pe domeniul reformei si reformatori.
slava Domnului ca exista si persoane bine informate si care gindesc normal!
Da, cred că este vorba despre mine acum
Primii baptisti nu cantau in biserici. Femeile nu cantau niciodata. Doar barbatii cantau, dar numai unul odata, niciodata pe voci. Cantarile erau simple, fara nici o „fluctuatie” in voce. Instrumentele erau interzise. Membrii unei miscari controversate, Fifth Day Monarchy, i-au invatat pe baptisti despre valoare cantarii in biserica. Unu singur pastor i-au trebuit 6 ani ca sa isi convinga biserica sa un imn la finalul unui serviciu divin, iar apoi inca 7 ca sa introduca cantatul imnurilor in programul de inchinare. Rugaciunile erau spontane, pana si predicile urmau acelasi tipar. Se citea un text in biserica, apoi se inchidea Scriptura si se predica dupa cum dadea Duhul. Motivul pentru atata spontaneitate era ca baptistii doreau sa se separe de liturghia catolica, dar si de ce anglicana, pe motiv ca predicile, rugaciunile si cantarile scrise limiteaza miscarea si iluminarea Duhului.
absolut oribil, Ciprian, absolut oribil, îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu am trăit vremurile acelea şi este o moştenire pe care n-aş revendica-o cu mîndrie,
iată efectul de pendul despre care am scris şi în seara asta
Nu contest ca au existat si baptisti cum sunt cei amintiti de tine Ciprian. Dar Baptisti care au fost parte a Nonconformismului din Anglia Sc XVI-XVII, care au fost majoritari atunci, au participat in era lui Cromwell la redactarea Marturisiri de Credinta de la Wesminster (impreuna cu toti Puritani), ca mai apoi pe baza acestei marturisiri sa redacteze Marturisirea de Credinta de la Londra 1689, care fata de Westminster are modificarile baptiste legate de botez, biserica si teologia legamantului. Iar Marturisirea din 1689 spune despre inchinare si cantat astfel: Cap 22 paragraful 5 „Citirea Scripturilor, predicarea şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, învăţarea şi îndrumarea reciprocă prin psalmi, imnuri şi cântări spirituale, cântarea cu mulţumire în inimile noastre pentru Domnul, precum şi administrarea botezului şi a Cinei Domnului fac parte din închinarea creştină înaintea lui Dumnezeu şi trebuie făcute în ascultare de El, cu înţelegere, credinţă, reverenţă şi teamă sfântă.” Deci se pare ca uni Baptisti cantau, deci nu putem generaliza faptul ca Baptisti la inceput nu au cantat.
acesti baptisti au fost urmasii primilor. cronologia rezolva problema.
eu m-aş baza pe Ciprian, ştie ce spune în materie de acea perioadă istorică
Cineva a folosit termenul justificare, referindu-se la indreptatire. Ma mir ca nimeni nu a facut o observatie legata de acest termen. Cred ca traducerea indreptatire pentru cuvantul englez justification este mult mai potrivita.