Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Off, de as avea si eu niste materiale(nu cele de pe internet) dupa care sa invat si eu mai calumea sa cant la chitara… stau cu doua chitare in cui (o chitara rece Ariana si o chitara electrica Beringer) si am ramas la stadiul de acorduri si interpretat „partituri” (tab-uri) de pe internet… nimic rau (zic eu) in asta, dar nivelul putea fi altul. Cand m-am apucat sa cant, am inceput cu o mandolina. Cred ca si acum, daca mi se da orice fel de partitura de mandolina sunt in stare sa o interpretez… mi-au ramas notele in minte, acordurile si tot ce m-a invatat profesorul meu…
Cu chitara… o am degeaba…
draga Alexandru, părerea mea este să cauţi un profesor.
de pe internet nu se poate.
Mi-ati facut dor (a nu stiu cata oara) de clarinet.
L-am auzit live pe fratele Frost live acum cativa ani. Pur si simplu electrizant.
ai acum clarinetr? Dacă nu, îți pot împrumuta unul. Stiu ca ai facut clarinet cu prof. Puiu Calinescu și te-a lăudat, daca nu sînt eu în confuzie.
Caută=mă cînd dai de ORadea
Sunt profund recunoscator pentru oferta dvs. de imprumut, dar n-am ce face cu el, in contextul in care locuiesc la camin si nu am timp de studiu. Da, cu dl. Calinescu am facut un an – foarte bun profesor.
Va voi cauta totusi, ca oricum planuiam sa discut o chestiune cu dvs., daca veti avea timpul necesar.
da, sigur, aștept,
ba eu cred că ai ce face cu el, poți găsi o sală, poți ieși afară,
eu găseam tot felul de soluții pentru clarinet și saxofon,
cu saxofonul era mai greu că era greu de cărat, dar clarinetul….
este ușor de cărat oriunde, imediat te instalezi într-o sală undeva la subsol și tragi cîteva game pînă se găsește cineva să te dea afară, după care te muți.
Subsolurile sînt extraordinare! Numai să fie bine aerisite.