Iată unul dintre eseurile primite pentru ACEST concurs. Astăzi la ora 7.00 s-a încheiat. Din păcate nu am primit aprobarea autorilor pentru eseul cîștigător și alte cîteva eseuri foarte bune pentru a le putea publica.

…cântecul inimii

sursa foto asojournerssiftings.wordpress.com

Hmm…există femeia sau fata ideală în secolul XXI și deasupra tuturor acestor lucruri să fie și după modelul Biblic? Noi nu… suntem din aceia care stau cu ale lor coate pe acel pervaz, uitându-se pe acel geam, visând la acea fată sau prințesă. Vreau să știți un lucru: rareori ne veți prinde visând, nu din cauză că nu știm să visăm, ci deoarece ne ascundem când facem aceasta. Noi nu…așteptăm ca să apară următoarea Albă – ca – zăpada sau următorul pantof ce ne va conduce la următoarea Cenușăreasă. Noi nu…vrem prințese din basme, căci avem destulă minte ca să înțelegem că sunt doar atât – basme. Dar aceasta nu exclude faptul că există ființe pământești ce prin modul lor de trăire demonstrează că sunt fiice de Rege, așa că se merită să le caracterizezi prin lumina Cuvântului Divin (și apoi să le cauți!).

Nu vom reuși niciodată să ne exprimăm în modul în care surorile noastre dragi au făcut-o. Cu acel limbaj plin de dulceață, fiecare sentiment și trăire plasate într-un mod sublim pe foaie, încât simțeai cum autoarea îți șoptește în urechi, acele cuvinte pline de dedicare ce sunt rezultatul a multor ore de visat cu ochii deschiși. Nu vom reuși! E ca și cum ai pune un pădurar, coborât din munți să îți realizeze o sculptură de cea mai fină calitate, cu unealta din dotare – toporul. Poate exprimarea este adesea cioturoasă, poate limbajul adesea aspru și cuvintele plasate confuz, dar cum ar putea ieși mai mult în evidența gândurile voastre drepte decât prin stângăcia noastră? (credeți că v-am lăudat prea mult?!)

Acum, biletul de vizionare se pare că l-ați cumpărat și obținut cu toții. Este vorba de curiozitatea și de dorința de a afla care este idealul feminin Biblic în viziunea autorului. Așa că introducerea mea se încheie aici și haideți în lumea idealului, care prin ajutorul Celui de sus poate deveni cu multă muncă realitate.

Vezi acea fereastră? Exact! Spre ea ne vom îndrepta acum. Poți să vezi ceva? Dacă nu, te sfătuiesc să te ridici pe vârfuri. Perfect! Se pare că Marele Compozitor încă nu a ajuns. După cum vezi acesta este atelierul Marelui Compozitor. Lumina este ca la ea acasă, culorile se joacă în voie în fiecare colț al camerei. Se spune că multe cântece cerești au ieșit din această cameră. Partituri peste partituri, destine peste destine, un loc al schimbării și al idealului. Iar în mijloc…o inimă. Ea, inima, este nerăbdătoare, tremură, se roagă și își așteaptă Maestrul.

Acum iată-L cum intră cu măreție, prin ușa de fildeș, pe Marele Compozitor. Câtă frumusețe, câtă bunătate, caracterul Său perfect îți inundă inima. Se pare că procesul începe. I se cere inimii să fredoneze o scală de Do major. Inima, rușinoasă, începe. Prima notă îi iese pe gură: este un Do cam stins, iar aceasta este

DOrința. Acea dorință sfântă după Dumnezeu, nu după lucrurile profane ale lumii, nu după aprecierile umane, nu după desfătarea firească, ci după Dumnezeu, slăvitul Dumnezeu. Da, vrea Compozitorul să aducă acea inimă în starea în care și-a adus altă inimă, și anume, pe cea a lui David. Ascultați-i strigătele pline de tânjire: ,,Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă” (Psalmul 63:1). Dragă inimă ce citești aceste rânduri, cântă-ți singură această notă și vezi cum sună, vezi dacă sună fals sau dacă mai trebuie îmbunătățită.

Se pare că a doua notă rezonează în camera idealului și anume nota Re. Ea este

REverența. Acea atitudine corectă și sfântă față de Dumnezeul viu și adevărat. Acea frică față de sfințenia lui Dumnezeu, frică ce este purtată pretutindeni: pe stradă, pe genunchi, în tramvai, la cantină, la capelă, la cursuri, în misiune, în cameră, atunci când colegele bârfesc, atunci când băieții flirtează etc. Îmi răsună odată cu această notă, cuvintele lui Pavel: ,,Astfel, dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur…” (Filipeni 2:12a). Acesta este cutremurul și aceasta este acea frică, unică, ce îl onorează și îi este plăcută lui Dumnezeu. Cu niciun chip alte frici, cum ar fi frica de vorbele răutăcioase ale oamenilor, frica de ziua de mâine, frica de a fi descalificată din cursa în care ai fost înscrisă prin meritele Mielului, junghiat pe acel lemn, pentru păcatele noastre.

Marele Compozitor așteaptă cu nerăbdare următoarea notă. Până acum El are mult de lucru cu această inimă, dar se poate vedea încântarea de pe zâmbetul Său. Observă un lucru: vezi un cuier la intrare? Se pare că este agățat ceva acolo. Este înfățișarea exterioară. Compozitorul roagă fiecare inimă să se reveleze așa cum este. Poate vei spune că exteriorul tău nu prea contează sau poate vei spune că Dumnezeu pune accent pe ceea ce este înlăuntrul tău și îți dau dreptate, dar vreau să îți spun un lucru ce l-am învățat de la Împăratul meu: ceea ce este în exterior revelează interiorul tău. Când exteriorul tău este extravagant, fii sigură că și interiorul tău este la fel. Nu te înșela singură! Dacă nu știi cum să te mai miști ca să atragi privirile, să știi că este exact lucrul pe care inima ta îl dorește – aprecierea umană și nicicum cea Divină. Dacă se poate depista doar o evlavie exterioară, aceasta nu valorează nimic pentru Creatorul tău și dă-mi voie să mă opresc aici.

Permite-mi să te reinvit în fața ferestrei, tocmai ea, inima, a cântat o frumoasă notă de Mi și anume

MIjlocirea. Este atitudinea ce se interpune între cer și pământ, ce este conștientă de războiul spiritual din jurul ei. Nu poate trăi oricum, nu poate mijloci în orice stare, ci este pregătită și înarmată cu toată armătura din Efeseni 6, gata pentru luptă. Este atitudinea care vede nevoia spirituală a omului (sau a soțului și a copiilor) mai presus de cea materială, atitudine ce împlinește în întregime versetul din 1 Timotei 2:1 ,,Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii.” Este conștientă că trebuie să fie frumoasă în sfințenie, pentru că urâțenia carnală nu va putea niciodată să mijlocească.

Pregătește-te pentru următoarea notă, ar trebui să sune foarte dulce și plăcut, ascultă inima cum încearcă să o cânte, cum încearcă să-i facă pe plac Dirijorului. Este apogeul notelor, este nota cea mai înaltă, nu ca intensitate ci ca profunzime…Marele Compozitor o privește stăruitor, iar ea, inima…se rușinează și își dă seama că înțelesese greșit până acum nota aceasta și anume nota

FArmecului. Virtute înțeleasă greșit și folosită de Satan spre a duce în rătăcire atâtea suflete, pe când Creatorul avea alt scop cu această calitate ieșită din comun, căci ,,ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;…” (Proverbe 19:22). Da, exact! Este calitatea imperios necesară, calitate ce este ca un ecou al bunătății lui Dumnezeu, bunătate ce prețuiește mai mult decât viața. Inimă ce citești! Fiii de rege, și mai cu seamă Marele Dirijor, nu se vor lăsa impresionați de frumusețea ta exterioară, nici de aptitudinile ce te fac să fii în centul atenției, ci mai degrabă de o calitate ce aproape este pe cale de dispariție și anume farmecul bunătății. Acel suflet cald ce încurajează, acea vorbă bună care ridică, acel umăr ce a sprijinit multe pleoape plângânde, acel zâmbet de încurajare și acel plânset plin de compasiune față de nevoile umane: bunătate. În timp ce ne uităm pe fereastra atelierului și ascultăm cum această notă este interpretată, dă-mi voie să mă explic de ce am numit-o apogeul notelor. Osea 6:6 spune ,,Căci bunătate voiesc, nu jertfe, și cunoștință de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot!” Fiind un paralelism ebraic (sună prea academic?!) jertfa reflectă arderilor de tot, iar bunătatea reflectă cunoștința de Dumnezeu. Astfel, bunătatea va fi rezultatul cunoașterii de Dumnezeu, nu poate să fie bunătate fără cunoaștere de Dumnezeu, este calitatea ce o declar esențială în viața unei fiice ce se consideră fiică de Rege. De aceea, farmecul și nota FA va fi cunoașterea lui Dumnezeu, nu doar teoretică, ci o cunoaștere prin experimentarea maiestății Sale.

Notele ce urmează se pare că sunt dirijate mai rapid. Se pare că Dirijorul dorește să fie contopite și totuși fiecare notă să-și reveleze importanța esențială.

SOLidaritate, acea gândire altruistă ce își găsește bucuria în a da și nu a primi, ce își găsește împlinirea în a sluji și nu în a fi slujită. Acea atitudine ce este strâns legată de strigătul plin de putere al următoarei note, și anume strigătul ce declară:

,,LA treabă!” Gata de activitate (și nu de activism), gata de curățenie (de ce nu?), gata de a învăța arta culinară, gata de a petrece timp în îngrijirea copilașilor, gata de post, gata pentru rugăciune, gata pentru implicare. Atitudinea ce stăruie la timp și ne la timp. Iar toate acestea vor fi puse în evidență cu cea mai înviorătoare notă, ce nu lasă loc de mândrie, ce nu lasă loc de compromisuri și anume nota

SImplității. Nu simplism, ci simplitate. O inima lipsită de artificialitate, o inimă care este dezgustată de evlavia artificială, de rugăciunea artificială, de citirea Cuvântului artificială, de închinarea artificială… căci, dragă inimă ce citești, dacă ești o floare artificială, albinele nu vor dori să aibă de-a face niciodată cu tine și nasul celor care vor sta prin preajmă va fi iritat continuu de îngrozitorul praf al simplismului.

Permite-mi din nou să îți întorc privirea spre geamul atelierului ideal și să ne uităm cum procesul începe să devină din ce în ce mai greu. Multă frustrare, multă energie consumată, dar ascultă, te rog, aceste note, deoarece cu cât sunt cântate mai mult cu atât sună mai perfect, și mai sublim și mai copleșitor…

Se pare că Marele Compozitor s-a oprit. Notele nu sună încă așa de perfect. Dar dintr-o dată Acesta își împreunează mâinile, le duce în dreptul unui zâmbet larg și senin și declară un lucru uimitor:,,Este perfectă pentru el!” Ai auzit asta? Dar mai există atâtea imperfecțiuni, atâtea defecte, ici-colo câteva note false, câteva ezitări, cum poate această inimă să fie perfectă? Dar cine este acest el? Toate întrebările ne sunt lămurite atunci când Dirijorul aduce în camera o altă inimă, o inimă ce fusese modelată cu grijă în altă cameră. Ea, inima, este pusă lângă el, iar repetiția începe. Fiecare notă și cântec este din nou și nou repetat și se pare că acest proces va dura toată viața. Seamănă izbitor cu cazul în care lui Adam îi este prezentată a sa soție – Eva, dar înainte de acest eveniment, Dumnezeu afirmase: ,,…Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit” Ai auzit asta? Ajutor potrivit. Compozitorul mai avea mult de lucrat la această inimă, dar Acesta decisese că este momentul perfect, ca ea să devină potrivită, adică perfectă! Dragă inimă ce citești, tu nu ești perfectă și încă ești în acest proces, dar la un moment dat vei fi potrivită pentru cel pe care Dumnezeu va decide că vei fi potrivită. Nu pentru toți băieții (sau bărbații), ci pentru unul anume. Iar în acest caz pot afirma că vei fi perfectă, când Dumnezeu va stabili momentul potrivit.

Marele Compozitor încă mai are mult de lucrat la cei doi. Aceștia nu sunt învățați să cânte în duet. Fiecare fusese învățat să cânte de unul singur, dar acum este diferit: el va trebui să fie vocea principală, iar ea vocea adițională, voci ce se completează una pe cealaltă, voci ce sunt dependente una de cealaltă și dependente de al lor Dirijor. Va fi un proces greu și anevoios uneori, ce va întâmpina dureri și multe obstacole, dar oare va reuși Acest glorios Compozitor să facă o capodoperă din unirea celor două voci?… Cu siguranță că da!

…………………………………………………………………………….

Acesta este premiul. La Capela de astăzi va fi anunțat cîștigătorul.

sursa foto https://www.facebook.com/bicicletelepegas?ref=ts&fref=ts