De cîte ori n-am fost și noi ispitiți să spunem prea ușor DA copiilor noștri, deși rațiunea ne-a spus NU, dorința de a-i educa bine ne spunea NU, instinctul ne spunea NU.

Unde împăcăm dragostea și harul cu dorința de a le forma copiilor noștri tipare corecte de raportare la dorințe, obiecte, lucruri. Viața le va spune în general NU.

sursa foto http://parenting.kaboose.com

Bunicii le vor spune în general DA. Cineva spunea că atunci cînd își trimite copiii la bunici este ca și cum ar primi o sticlă de cola gata agitată pe care trebuie să o deschidă acasă. Între viitorul dur și bunicii prea blînzi și alintători sîntem noi, ca între ciocan și nicovală.

Chiar și acum, avînd copii adolescenți și fată tînără, ne vine greu să găsim echilibrul între NU-ul ferm, DA-ul necesar și să știm apoi să facem distincțiile între cele două, între dragoste, har, necesitatea de a-i pregăti pentru căsnicie, unde soțul sau soția nu le vor putea spune întotdeauna DA….

Iată aici un articol de la care putem porni această discuție, dragi prieteni.