Am mai spus și cu alte ocazii: amvonul și smerenia fac foarte rar casă împreună și atunci cînd se întîmplă trebuie să facem nuntă cu mare alai.
sursa foto
Este atît de greu pentru un tînăr să își păstreze imaginea de sine bine cîntărită și să își alunge demonii orgoliilor, impresiilor false și ghimpele mîndriei atunci cînd spune să ne ridicăm și cîteva zeci de oameni se ridică, să ne așezăm, și aceștia șed, să cîntăm, și aceștia cîntă. Foarte greu! Dar acestea sînt ispitele evidente. Să vedem și altfel de ispite…
I am afraid there is a whole lot of pride in the modern pulpit. There is a whole lot of pride in the seminary classroom. There is a whole lot of pride in the church staff. It is one of the reasons for all the relational conflict in the church. It is why we are often better theological gatekeepers than tender and humble spokesmen for the gospel. It is why pastors often seem unapproachable. It is why we get angry in meetings or defensive when someone disagrees with us or points out a wrong.
We are too self-assured. We are too confident. We too quickly assess that we are okay. We too quickly make heroes out of ourselves and others. We too often take credit for what sovereign grace produced. We too often think we don’t need the help the normal believer needs. We are too quick to speak and too slow to listen. We too often take as personal affronts what is not personal. We quit being students too soon. We have too little time for meditative communion with Christ nailed into our schedules. We confidently assign to ourselves more ministry work than we can do. We live in more isolation than is spiritually healthy.
citește întreg articolul AICI
via Viorel Clintoc jr.
Marius Cruceru 
de unde se vede ca un tinar nu are ce cauta in functia de pastor sau invatator; sa dai invatatura altora trebuie ca persoana in cauza sa dovedeasca intelepciune si credinciosie, chestiune care de dobindeste si dovedeste in timp; altfel, pozitia de pastor va deveni o cursa intinsa sufletului celui tinar si neexperimentat;
Nu e chiar asa! Cunosc destui tineri smeriti in aceste pozitii, fara sa-si franga gatul. Atentie mare la felul in care vorbiti despre ceva ce n-ati trait. Din nefericire porblema tinerilor slujitori este ramanerea in lucrare, o lucrare sub povara careia multi cedeaza in scurt timp.
In biserica unde sunt, un frate (mai demult) a vrut sa ajunga si el la amvon. Toti il ocoleau, dar el insista. Odata i s-a facut pe plac. A ajus sus la amvon, a privit in sala si s-a blocat. Nu mai stia ce sa spuna. Rusina, s-a dus jos si niciodata n-a mai ravnit sa ajunga la amvon.
Fireste ca este o mare responsabilitate („povara”) pentru un tinar neexperimentat sa fie pus in asemenea slujba; locul lui este sa stea in banca si sa dovedeasca ascultare si umilinta, macar primii 40 de ani.
Nici nu-i de mirare falimentarea de care pomeniti mai sus.
Imi pare rau de fratele de care pomeniti, dar ce i-o fi venit sa predice cind se stia nepopular?
A vazut expresiile de pe chipul celor din sala si s-a trezit la realitate..
Eu cred ca locul unui tanar care este chemat la slujire este langa un mentor, o relatie de genul Pavel – Timotei, Barnaba – Marcu, nu sa stea in banca. El trebuie sa lucreze
iata cum incepe slujirea unui tinar: sa stea umil in banca, sa nu creada ca e ceva de capul lui, sa lucreze pentru a se intretine singur, sa invete sa asculte, sa nu se uite dupa fuste si sa dea dovada de credinciosie; asa mai inteleg!
parca sinteti un pastor tinar dintre cei pe care-i condamnati in tonul dumneavoastra. s-ar putea sa mai si gresiti. in fond Dumnezeu s-a folosit destul de tineri. dvs. nu lasati loc la exceptii
las loc la exceptii.
ce ne spui atunci de tanarul Timotei sora Ana?
Ap Timotei a fost o exceptie, evident (ceva ce confirma regula); ap Pavel nu s-a inselat cind l-a pus episcop in Efes.
Dar daca se va gasi alt om credincios si intelept precum ap. Pavel (nu zic apostol de vreme ce aceasta harisma a existat numai in sec I AD), atunci va puteti increde in decizia lui de a pune pe un tinar sa pastoreasca o biserica evanghelica.
Doar nu vreti sa aveti unul ca in poza de mai sus?!!
Au mai fost si alte exceptii, precum Tit. De fapt, e vorba despre o lucrare de ucenicizare pe care apostolul Pavel a facut-o, fiindca avea capacitatea sa se uite peste generatii si chemarea Domnului pentru o anumite slujire.
Nu e vorba de exceptie in cazul lui Timotei. NT arata un model al unui tanar care invata sub autoritatea celui de la care invata, in ce priveste slujirea. Nu modelul e de vina, ci tinerii care nu cauta slujirea, ci altele. Deci, problema nu este daca e tanar, ci daca e demn.
tanarul Timotei era de aprox 40 ani cand Pavel i-a scris epistola.
conform datelor din traditie a trait 80 ani (a murit in 97-AD) iar Pavel i-a scris prima scrisoare in 65 AD.
Timotei era tanar in perceptia lui Pavel dar nicidecum de 20 ani cum se da exemplu de multe ori tinerilor.
Si pe deasupra a fost „incercat” sau verificat de ap. Pavel.
Viata in sine vorbeste.
Păi să se scoată amvonul din față.
Am participat în copilărie la un program în care șefu era (aproape) invizibil pentru că dirija totul de pe o bancă pierdut în plebe. Mi s-a părut fain. Ce-i drept erau cam puțini și nu era nevoie de microfon.
Si povestea cu corul e slabista; un fel de concert crestin de calitate artistica indoielnica.
In BO corul sta lateral sau in spatele salii bisericii si are menirea sa dea tonul corect intru participarea celor prezenti.
Ideea este ca nu venim la biserica sa ascultam, asezati comod in banci, cor sau prelegeri cu subiect crestin ci sa ne inchinam si sa ne rugam Sfintei Treimi; restul e bruiaj.
Poate că ați dat din greșeală reply la comentariul meu pentru că nu am văzut legătura (sau mănunchiul).
Dacă tot veni vorba de orto- ar fi o variantă și să se aducă un preot ortodox la amvon că el nu au probleme cu mândria. Eventual și cei din sală să fie înlocuiți, unul câte unul să nu se prindă, cu membri drept-închinători și drept-rugători.
Introducerea liturghiei în locul predicii ar fi o bucată de prăjitură (piece of cake pentru ne-neaoși) după aia.
da, sigur, si pe deasupra BO nu are preoti tineri, nu? toti sint de la 40 de ani in sus …
da, si parohia de la 10.000 euroi in sus, dupa numarul de suflete. Tinerii stau cuminti in strana, ca de platit platesc parintii.
As incerca sa ma gandesc la faptul ca o scoala de teologie nu este comparabila cu ceea ce Sfanta Scriptura numeste, sau las sa se inteleaga, ce este ucenicia?
Timotei, ca si Tit, au ajuns sa fie oameni de incredere in sensul pe care Ap. Pavel i-l da in epistolele sale.
|Cand cineva se califica a fi un om de incredere, care sa fie in strare sa invetze pe altii….
atunci varsta nu conteaza asa de mult.
Povestea cu „calificarea” e nitel fortata: depinde cine califica pe cine. Multi isi pun invatatori dupa placul inimii lor; mi se pare ca si Scriptura zice ceva in acest sens, nu-i asa?
Nu toti au ceea ce se numeste DISCERNAMINT.
Un tinar nu are nici prea multa cunoastere si nici experienta vietii; nu are ce sfatui pe cei mai in virsta decit ei; aceasta slujba va fi o cursa pentru sufletul lui necopt si nepriceput.
Dar daca se va gasiti un mentor de factura ap. Pavel, e ok si cu pastori tineri de peste 40 de ani.
nu cred că este nimic de dezbătut la melodia cu pricina. O eroare!
Pingback: Mîndria la … amvon « inafaratimpului