Vivaldi, Il Giardino Armonico și mandoline

Îi mulțumesc (pentru a cîta oara?) Cameliei Cimpan pentru alegeri.

O excelentă intepretare a faimoasei formatii Il Giardino Armonico, una dintre formațiile mele preferate…

http://youtu.be/yiw2V8ZmNdM

și… pentru cei care disprețuiesc mandolinele

și … se înțelege… LĂUTA

http://youtu.be/wAqSp1zzdao

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

1 Response to Vivaldi, Il Giardino Armonico și mandoline

  1. O muzică superbă, de parcă ar fi fondată pe „anotimpuri”.

    Marile genii ale muzicii universale au tratat, defapt, prin muzica lor tematici fundamentale ale existenţei, cum sînt : moartea, viaţa, credinţa, au zugrăvit imagini ale naturii, închipuiri muzicale ale anotimpurilor ş.a.m.d., fiindcă muzica nu există singură, ci în relaţie directă cu celelalte ştiinţe.
    De exemplu, în relaţia dintre muzică şi limbă/lingvistică, dacă cea din urmă este o modalitate de expunere a raţionamentului mental, un raţionament ce se poate exprima şi dezvolta pînă la nivelul unui sistem de gîndire (nu scăpăm de sisteme niciodată în această viaţă), atunci muzica nu este altceva decît filozofia sentimentală/trăită a acelui sistem de gîndire. Este ştiinţa sau raţionamentul sentimentalizat.
    (în unele referinţe filozofice s-a afirmat că „muzica este filozofie trăită”)

    Cum sentimentalizezi raţionamentul prin expresie muzicală?
    Simplu, într-un anume sens. Prin mijloacele specifice muzicale, adică necuvîntate.
    De exemplu, se crează o idee de goană tomnatică, o imagine de „agonizare” a tuturor vieţuitoarelor care intră în alertă în prag de toamnă, idee pe care o sensibilizezi prin diverse mijloace de expresie intonaţionale cum sînt : accentul ritmic, cel melodic sau accentul patetic(sau de expresie), context în care se ajunge la aşa-numita tensiune sonoră-afectivă.
    Ideea, prin construcţii intonaţionale, este astfel adusă la nivel supraestetic, devenind un fenomen spiritual supraartistic („supra” – în sens de superlativ).

    Sînt persoane care pot EXECUTA muzică, fiind capabile de o anumită execuţie muzicală căreia i se adaugă şi un dram de trăire, dar sacrificîndu-i filosofia, adică raţionamentele bogate şi, implicit, limbajul supra-….
    Marii muzicieni, instrumentişti au fost şi sînt aceia al căror RAŢIONAMENT înalt, exercitat asupra şi în abordarea temelor muzicale, a fost în stare să genereze un astfel de limbaj muzical supraelevat.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.