Într-o scurtă călătorie cu maestrul Pautza l-am întrebat care îi sînt dirijorii model. Mi-a dat cîteva nume, trei italieni şi doi nemţi.

L-am întrebat… „dar români? Ce spuneţi de Celibidache?”

„Da ce, Celibidache e român? Ăsta-i de pe altă planetă….Ştii… Von Karajan a spus…Zeul Muzicii m-a trimis să îi învăţ pe pămînteni muzica adevărată. Celibidache a răspuns – Eu n-am trimis pe nimeni!”

şi a rîs cu poftă.

sursa topfoto.co.uk

Astăzi pînă şi Google îl onorează pe Celibidache, născut la data de 28 iunie în urmă cu exact 100 de ani.

O personalitate monumentală, o minte extrem de lucidă, poliglot în sensul iniţial al cuvîntului, cu perspective largi şi în alte ştiinţe decît muzica, avea toate motivele să nu piardă timpul cu proşti şi cu prostii.

Oricui altcuiva reacţiile şi afirmaţiile sale ar fi putut fi luate drept îngîmfare maximă, mai puţin lui Celibidache.

Era cunoscut pentru dispreţul faţă de înregistrări, pentru apetitul de a explica fiecare pasaj, pentru rafinamentul interpretărilor, pentru carisma artei dirijorale… el însuşi un adevărat spectacol coregrafic, dramatic, privit fiind din faţă.

Dacă am vorbit despre Ponta ca adjectiv azi, tot azi, ca să ne salvăm onoarea, cînd premierul şi preşedintele se fac de rîs reciporc la Bruxelles, să admitem celibidache ca un superlativ la geniu.

http://youtu.be/ftTiphuwu2M

P.S. Tatăl lui Celibidache dorea să îl facă politician. Ce bine că nu a reuşit!