Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
O sa vin si eu cu caluțul meu!
Totul începea cam aşa : „îmi dai şi mie să mă dau o dată ?” ( fiind vorba de Pegas ).
Pe fondul meu, nu sînt invidios, dar acum chiar trăiesc un fel de complex, pe care mi-l provoacă situaţia pegasială(!), de bunăstare, a drive test-ului de la U.E.O. !
Deci, vreau şi eu, vreau şi eu !
Am pe aici, pe lîngă mine, nişte mîrme ( ăştia sînt o categorie specială de oameni, cu anumite capabilităţi, dar pentru a căror cunoaştere şi înţelegere ar fi necesare anumite explicaţii; voi încerca, poate, să explic conceptul de „mîrmă”, sau adresarea „eşti o mîrmă de om”, cu altă ocazie 🙂 )
(Mîrma poate, are posibilităţi locative, materiale, spirituale, dar pe care nu ştie să le exploateze; îi lipseşte totuşi ceva)
Pingback: Astăzi la evenimentul “Pegas” vom avea apă de la Laguna Aqua | Marius Cruceru
Marius,
a fost o reușită. M-am simțit bine, bicicletele – atât bunica/ mama, cât și fiica – sunt o delectare, iar dialogul cu atât mai mult! Detalii după odihnă! 🙂
Într-adevăr, un drum mult mai scurt la retour, după traseul tău, aproape al tău. De la podul Intelectualilor, am ținut malul.
Pingback: Scornicești 2013 – pe urmele (de roți de Tohan și Ukraina ale) înaintașilor noștri | Marius Cruceru