Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Shakespeare – indiferent cum se pronunta, una din minunile lumii. Alaturi de Biblie, Tragediile lui Shakespeare, Iliada lui Homer si Divina comedie a lui Dante le-as lua pe o insula pustie. Astfel de minti sunt dovada ca exista Dumnezeu.
Incredibil…
ar trebui luate si cele sapte minuni ale lumii. :))))))))))))
Si un supermarket, un spital, sala de teatru, o biserica, etc :))
mai la urma biserica,
ca doar „şecspir „e suficient. 😉
…. frate Marius ma gandeam, pentru ca deseori v-am auzit vorbind despre pasiunea dvs. pentru violoncel, sa va trimit linkul acesta ca sa va delectati cu muzica ce-o prezinta baietii acestia… speer ca nu fac ceva rau ca trimit site pe blog…nu e cu intentie de reclama ci doar vizionand videoclipul mi-a sarit mintea la persoana dvs.
un student de-al Dvs.
Shakespeare nu poate fi inteles traind intr-o cultura atat de diferita ca cea romaneasca. Ca sa nu mai precizez faptul ca intre engleza predata in Romania si engleza britanica este o diferenta radicala atat la nivel de cuvinte utilzate/formulare cat si la nivel de pronuntie.
Engleza vorbita si predata in Romania este la fel de stranie pt un britanic ca si romana vorbita de moldovenii din Republica Moldava pentru un roman din Romania. Pronuntie gresita, constructii de fraze complet atipice pentru engleza britanica actuala. Am vazut niste traduceri autorizate facute la firme de traducere destul de renumite in Cluj, care pentru un britanic suna cel putin straniu.
Cred ca un profesor bun de engleza nu poate fi cu adevarat bun daca nu isi petrece cativa ani studiind engleza in tara de origine( cu premiza ca e capabil sa asimileze pronuntia britanica – fiindca nu foarte multi exceleaza la acest capitol) ca sa isi regleze pronuntia in primul rand, urmata desigur de asimilarea englezei curente.
Dar americanii ce engleza vorbesc?. 🙂
americaneasca?
Sunteti vorbitoare de engleza? 🙂