Pre-în-tîmpire: sînt sigur că iar mi-o voi lua…. că mă leg de gînditorii neamului, precum m-am legat de Eminescu şi că mă leg de legendele şi miturile dragi românilor, Mioriţa şi Meşterul Manole. Ok, vorba lui Avram Iancu, let it be! Aici, în acest spaţiu, încercăm să gîndim în aşa fel încît să nu ne lăsăm tîmpiţi uşor, dacă este posibil. Dacă aveţi „evlavie” la Petre Ţuţea, nu mai citiţi mai departe!
Se spune: despre morţi numai de bine. Corect! Aproape. Despre Hitler, Stalin şi alţi cîţiva? Nu cred! Ah, Lenin, Troţki?
Dar despre cei mai buni? Augustin? Origen? Nu! Le criticăm operele şi spusele.
Petre Ţuţea, despre care am mai scris aici, are dreptul şi el la prostiile lui, ca orice om mare (mi-amintesc cît de fascinat am fost în 1991 de descoperirea lui…). Am observat însă că românii ascultăreţi de Puric sînt parcă vrăjiţi şi cu raţiunea anesteziată atunci cînd Steinhardt (care are dreptul şi el la prostiile lui) sau Richard Wurmbrand (care şi el a avut dreptul la erorile lui) sau alte nume din aceeaşi galerie sînt pronunţate.
Ţuţea are un tratament special. Nu putem să nu recunoaştem frumuseţea expresiei, nu pot să anulez isteţimea retorică, cum să nu guşti o chestie ca „liber cugetător? Diferenţa dintre un liber cugetător şi un bivol este că primul are limbaj articulat” 🙂
Dar…
Azi mi-a fost inundată pagina de facebook cu alte citate din Ţuţea, unele dintre ele prostii fenomenale:
A sti la scara umana poate fi folositor, dar in niciun caz mantuitor. – Petre Tutea
şi mîntuirea nu vine prin credinţă şi credinţa nu vine ŞI prin cunoaşterea la scară umană, că altfel cum putem cunoaşte? Chiar şi revelaţia este înghesuită în cunoaşterea la scară umană.
sau
ceva ce numai meşterul Puric mai poate susţine:
Americanii n-au vocatie; il invoca pe Dumnezeu doar ca sa le binecuvanteze pravaliile. Ei gandesc negustoreste. Exercita stapanirea lumii doar la casele de bani. – Petre Tutea
A cunoscut Petre Ţuţea teologia americană? Îi erau cunoscute eforturile lui Carl Henry de a scrie despre Revelaţie?
Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, cand se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala inlocuieste toata Academia Romana… – Petre Tutea
O înlocuieşte la ce?
şi pot continua mitraliind astfel de enormităţi care sînt înghiţite nedigerate de românul format în şcoala românească.
Cine este de vină? Şcoala? Părinţii? În şcoala în care se dictează comentariile literare şi copiii sînt obligaţi să incurgiteze aiurelile profesorilor şi apoi să le vomite la examen se formează candidaţi perfecţi la idolatria culturală. Cum să nu se închine, făcînd trei cruci, şi aglomerînd sălile la venirea lui Puric (adevărat imitator al lui Ţuţea, un adevărat ţuţer, cu alte cuvinte) cînd expresia bate conţinutul, cînd frazarea anesteziază gîndirea critică?
Orice retor mai cu haz ne va ameţi copiii, dacă nu-i vom învăţa să gîndească. Da, ştiu, cumplit meşteşug de deşteptare să ne întrebăm: oare chiar e adevărat, deşi sună aşa frumos? Oare chiar are dreptate?
Marius Cruceru 
Cred ca citatele de mai sus pot fi analizate critic si acceptate ca valide. Uneori e doar o chestiune de identificare a cheii de intelegere.
Academia poate fi inlocuita in ceea ce privește cunoasterea mantuitoare. Doua zeci de secole mai târziu, filosofia încă mai cauta răspunsul la întrebarea „Ce este adevarul?”. Preotul din Baragan, când se roaga, cunoaște prin credință răspunsul la aceasta întrebare.
da, sigur, sînt de acord că unele pot fi scoase din context, deşi la Tutea este greu să faci acest lucru pentru că el vorbea meteoritic, trecea de la una la alta şi fiecare minut avea contextul lui, era plin de maxime şi… după cum se vede, minime.
Ce este aceea „cunoaştere mîntuitoare” în acest context?
Bun, şi preoţii care sînt parte din academie şi se roagă şi dînşii cunoscînd adevărul astfel, şi ei sînt înlocuiţi cu totul de preotul acela?
Dacă 12 din academie sînt credincioşi sinceri? Exclude excelenţa în chimie sau fizică sau inginerie, credinţa şi cunoaşterea mîntuitoare de preotul trebuie să înlocuiască neapărat TOATĂ academia.
Îmi plac exprimările radicale, eu însumi le folosesc adesea, la fel şi generalizările cu efect retoric.
Le înţeleg foarte bine însă sînt nişte limite între care ne putem poziţiona fără să ne ia valul exprimărilor prea tare.
Nu pe Ţuţea am eu boală, ci pe cei care îl idolatrizează.
Stati linistit, nimeni nu-l idolatrizeaza pe Tutea. Si nici la Puric nu se sta cu gura cascata ca la un oracol, ca de, ce bine le zice. Sigur au scaderi, formatia lor filologica ii face sa uite uneori cand e bine sa se opreasca. Puneti gand bun si credeti ca cititorii/ascultatorii lor sunt macar la fel de destepti ca ai dumneavoastra.
Adevarat!
Are Marius Cruceru dreptul la erorile lui?
am avut, da, şi m-am folosit din plin de acest drept,
acum, după 40 de ani.. mi se reduce
ca tot omul.. 🙂
Puric nu poate fi pus deloc aproape de Petre Tutea,
dar as spune ca sant putini cei ce spun uneori si astfel de…prostii sa si Petre Tutea si cei amintiti mai sus.
Mi-aduc aminte ca pe cand eram in facultate un coleg m-a invitat la o conferinta privind invataturile unuia Sun Myung Moon din Coreea de Sud, marturisesc ca nu am rezistat prea mult si am plecat dar lumea este ca un burete stors, absoarbe orice. Ca sa nu mai spun ca in 1990 am asistat la o conferinta Graal, si erau numai oameni cu studii acolo si inghiteau la greu toate falsitatile alea.
Asa ca Tutea pe langa cei listati mai sus este chiar foarte ok, prefer idolii sau admiratorii lui (mai exista teren de discutie ) decat „prietenii” din afara (apropo: Bivolaru care a smintit multimi???, dar Sandra Brown si alt Brown-codul- ce sa mai zic… si exemplele nu se opresc aici)
Ce sa mai zic de faptul ca ieri, stand in metrou m-am uitat curios-nu faceti ca mine- la continutul unei carti aparent serioase pe care o citea persoana de langa mine, si singurul rand pe care l-am citit era plin de injuraturi. Acum 20 de ani injuraturile faceau parte din vocabularul murdar, azi sunt din vorbirea curenta si SCRISA.
Tutea , Puric si altii ca ei poate mai au ceva din ceea ce spunea Pavel despre proorocul din Epistola catre Tit cap 1 vs 12, respectiv pot avea cateva imagini de ansamblu corecte asupra unor stari si situatii ale natiunii la un moment dat. La partea cu prostiile… toti le avem din pacate, macar din cand in cand.
Petre Tutea este idolatrizat de nationalisti si de semidoctii citatomani.
Pe de alta parte, am observat cum din acest gen de critici „demitizante” (foarte necesare, dintr-un anumit punct de vedere) unii isi extrag un discurs de semn contrar, antinational si antiromanesc. Cartile ale Lucian Boia („demitizatorul” cel mai competent in materie de istorie) au fost tiparite in tiraje consistente intr-o tara vecina (asa cum arabii traduc masiv cartile de istorie iudaica ale „demitizatorului” Israel Shahak). Faptul ca amendam „rateurile” unor reprezentanti celebri ai natiei noastre si ca oftam exasperati de dulcegariile nationaliste nu are de-a face cu antiromanismul.
Saptamana trecuta am intalnit un personaj paranoic. Exacerbandu-si statutul de ardelean, dadea in dreapta si in stanga in „mitici”, flutura argumente halucinante despre moldoveanul „miticizat” Eminescu si „miticul” Petre Tutea, vorbea cu spume la gura de independenta Ardealului si incompetenta Bucurestiului (de parca la Bucuresti conduc numai muntenii si moldovenii), avand grija sa completeze mereu cu „spun asta, desi nu sunt ungur”.
Cred ca uneori se confunda planurile de discutie. Nu cred ca cineva (si in niciun caz proprietarul acestui blog) isi neaga, prin abordarea unor subiecte sensibile, apartenta la limba si cultura romana. A fi roman, prin limba si cultura (ca alte criterii nu vad!) nu e ceva de genul a tine cu Steaua, cu Rapid sau cu CFR Cluj. Mentalitatea de „ultras” a patruns, din pacate, si in discutiile pe teme culturale sau stiintifice. Nu esti antisemit daca observi ca Einstein si-a dat uneori in petec. Cred ca Eminescu a fost una dintre cele mai destepte minti ale vremii lui, ma bucur ca vorbesc limba in care el a scris, dar nu pot fi un admirator neconditionat al vietii lui personale si nici nu pot sa cant cantecul ala idolatru cu „Eminescu sa ne judece”. Petre Tutea a fost un om sclipitor si un caracter exceptional, dar nu pot sa fiu de acord cu unele parade nationalist-sovine. Stefan cel Mare a fost un conducator genial, dar nu pot sa-l consider „si Sfant” (poate si pentru ca inteleg diferit notiunea fata de cei care l-au numit astfel).
Toate astea nu ma fac un roman de mana a doua (in ochii nationalistilor de parada), dar si nici un „mitic” sau „tigan” (in ochii galeriei adverse). Cred ca si Marius e de acord cu asta.
Nu suntem nemti, nu suntem englezi, nu suntem buricul pamantului si sub Bucegi nu este niciun centru energetic, dar s-a facut totusi ca in limba asta nu sunt numai injuraturi, ci s-a mai scris si cate o „Oda in metru antic” si, din cand in cand, pe aici s-a mai nascut (sau a venit din alte parti) si cate un barbat de soi.
foarte bine punctat;cam asa ar trebui sa ne raportam la aceste chestiuni.
(desi eu unul as mai astepta dezvaluiri ulterioare in legatura cu „dedesupturile” Bucegilor)
Comentariu excelent !
Consider ca o simpla cunoastere intelectuala a invataturilor biblice nu e suficienta pentru mantuirea sufletului, dar e absolut necesara. Alminteri, toti care vor fi cunoscut mesajul evangheliei ar trebui considerati crestini.
Omul, cînd e singur, poate face fel de fel de unelte. Adică devine american, spun eu. Eu aş scrie peste Statele Unite astfel:”Omul este un animal care fabrică unelte.”M-au întrebat unii care sînt foarte filoamericani ce cred despre americani. Sînt lăcătuşi cosmici, domnule, le-am zis. India, de pildă, este inferioară tehnic Americii. Nici nu încape îndoială: America o bagă la jiletcă. Da’ spiritual America e o Ghana; pe lîngă India e primitivă.
Cred ca va risipiti energia criticand oameni deosebiti, ca dar intelectual si dedicati neamului romanesc. Chiar daca intamplarea face sa nu fiu de acord intr-o anumita privinta, in speta indurarea traiului in Romania versus emigrare, realizez ca n-a avut sansa sa re-considere, ma refer la situatia si conditiile in care a murit. Nu mi le doresc. Dar pot sa suprapun invataturile si criticile peste ceea ce viata m-a invatat si sa invat in continuare din experienta lui de 90 de ani, poate eu nu-i apuc. Experienta lui e calitate pura, date fiind generatia, mediul si suferintele cumplite care dau perspectiva altui fel de analiza, dura si neiertatoare. Va doresc sa nu intelegeti prea mult din ceea ce spunie. Numai cand aveti experiente similare va puteti raporta la concluzii. Il stimez pentru sacrificiul facut si pentru ca a fost deschis comunicarii ideilor si cugetarilor sale, sa invete cine are minte destula, ca se pare ca nu-i pentru oricine.
ADEVARURI RELEVATE! pacat ca limitarile in gandire si lipsa de pregatire isi isi arata coltii si peste toate astea te mai faci si de rusine la drumul mare venind si criticand,pe cine?pe PETRE TUTEA! tu care nu-i ajungi nici la glezna! mare rusine.mai cititi textele si a ll-a si a N-a oara poate asa il intelegeti si nu mai aberati!
Stimabile, Radu, bun venit pe aici!
Mărturisesc: am descoperit texte foarte bune între cele SCRISE de Petre Țuțea. sper că ați citit din puținul pe care l-a scris.
eu am criticat zicerile în primul rînd, nu scrierile. ZICERILE. Și mai ales trendul ȚUȚERILOR, alde DAn Puric și restul.
În rest vă doresc numai sănătate, restul adăugați dvs.
cu bine!