Zilele acestea m-a întrebat copilul despre semne înaintea Domnului.
I-am răspuns.
Azi m-a mai întrebat încă cineva ce părere am despre „semnele înaintea Domnului”.
I-am răspuns scurt: PROASTĂ!
Cei care mă cunosc ştiu că nu stau în drum să spun: „dacă trec cinci dacii roşii spre Botoşani, atunci e semn din partea Domnului să mă duc la Suceava!”
Cum punem semnele? Aici îşi bate diavolul joc de noi. Dacă n-ar fi vorba şi de vreo două nenorociri, v-aş putea relata zeci modalităţi în care unii şi-au pus semne „înaintea Domnului”, căi de acţiune care şi-ar căpăta un loc de cinste într-o antologie a prostiei omeneşti. Înaintea Domnului? În spatele Satanei! Ducă-s-ar pe pustii! Mare-i grădina Ta, Dumnezeule Tare, şi mulţi s-au încurcat în bălăriile propriilor semne de circulă în afara gardurilor Tale, Preaslăvitule!
Semnele lui Ghedeon mi se invocă. Bun! Dar lui Ghedeon nu i se dăduse Duhul să locuiască ÎN EL precum ni s-a dat nouă, să ne locuiască precum în temple vii. Şi apoi, vă rog neapărat să faceţi rost de lînă şi grădină!
Trasul la sorţi… mi se spune… apostolii. Matia. Bun! Dar nu avusese loc Pogorîrea Duhului Sfînt!
Semne înaintea Domnului? Pentru ce?
A venit Duhul! Vă aminţiţi! După Paşte urmează o Sărbătoare mare, e cu roşu în calendar, chiar şi la evanghelici. Nu-s Rusaliile, e Cincizecimea! El ne este Călăuzitor şi Sfinţitor, El ne şopteşte şi ne aduce aminte de cuvintele lui Cristos şi de drumurile Lui, ca să umblăm aşa cum a umblat şi El, precum Ioan ne spune în Prima Sa Epistolă.
Noi avem Duhul şi minte. Avem Mîngîietor şi Duhul Adevărului, Mijlocitor cu suspine negrăite, Paracletul şi mai avem şi raţiune.
După venirea Duhului la Cincizecime, semnele rămîn numai pentru cei fără de minte şi fără de Duh. Amin!
Iată ce ne spune Proverbierul:
Pil 16:1 Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine dela Domnul.
2 Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul.
3 Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.
Profetul ne spune că inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea.
Faţă de Ghedeon şi profeţi, noi avem nu numai raţiune şi Duh. Raţiune aveau şi ei. Duhul îi influenţa şi pe ei, noi avem o altă relaţionare faţă de Duhul, dar noi avem încă ce lor le era dat să facă cu mîna de de parte… Taina ţinută ascunsă de la începutul veacurilor, Biserica.
Biserica este cea în mijlocul Căreia, prin Duhul, prin gura omului, prin gura fraţilor în credinţă, a celor maturi, vine călăuzire.
Cu timpul, cu ucenicia, prin experienţă, vom căpăta deosebirea duhurilor şi vom învăţa să desluşim cînd ne vorbeşte El şi cînd ne îndeamnă … celălalt.
Să privim la Apostoli. Cum erau ei călăuziţi? Cînd Domnul le deschidea uşile, erau bine deschise şi nu mai întrebau încă o dată. Cînd Domnul le închidea uşile, cu troznet le închidea şi nu mai punau „semne de întrebare” încă o dată.
În Noul Testament se schimbă complet raportul între om şi Dumnezeu în ce priveşte călăuzirea.
Să ne încredinţăm Lui, aşadar … şi să vorbim cu El, precum Moise cu Prietenul lui.
Marius Cruceru 
A fost o vreme cind si eu am cautat raspunsuri in semne. Era vremea cind nu vroiam sa ascult de Cuvintul Domnului si cautam o scuza . Biblia are raspunsuri la toate intrebarile grele ale vietii- numai ca trebuie sa o citim ca sa le stim…Unele raspunsuri nu-mi plac…Si cind nu-mi plac stiu ca problema nu este in raspuns – ci este la mine. Greu sa recunoastem…
right… ba nu, wrong!
Ce facem acuma?…Punem semn sa vedem cum este – sau dam cu zarul?
🙂
De lucrurile sfinte nu este bine sa radem… Vom ajunge si noi de ras daca radem de ele chiar si in gluma.
Dumnezeu nu trebuie sa fie subiect de gluma…
Pomisor…cind si cit a fost de plins in viata am facut-o fara sfatul sau ajutorul cuiva. Tatal meu pe mine ma lasa sa si zimbesc…El mi-a dat asa o natura vesela si cu mine mai si glumeste citeodata – ai grija ca te spun si o sa ia nuielusa la tine…!!!
Nu zic ca trebuie plans si eu sunt destul de vesel din fire. Ci doar ca asemenea lucruri trebuie sa fie tratate cu respectul cuvenit. Ori eu poate am gresit dar am avut impresia ca mesajul „Ce facem acuma?…Punem semn sa vedem cum este – sau dam cu zarul? 🙂 ” seamana a gluma nu prea sarata.
„ai grija ca te spun si o sa ia nuielusa la tine” – aici iar cred ca nu cantariti foarte bine ce spuneti…
Pomisor…la primul paragraf : daca n-ai inteles de prima data gluma, nu cred ca mai are rost sa-ti explic a treia oara.
La al doilea paragraf…Daca nu ai inteles primul paragraf – ma tem ca nici pe al doilea nu il vei putea intelege.
Cred ca noi doi traim in lumi paralele…
Corect 100% !
rodica botan,
Fapte11:27,28 ; Fapte13:1,2 ; Fapte16:6 ; Fapte20:23 ; Fapte21:10,11 ; Fapte22:17-21.
Asemenea comunicari nu se gasesc stabilite mai dinainte in Biblie ca, sa le putem cauta. Ele sant comunicari ale lui Dumnezeu date prin Duhul Sfant. Anumite raspunsuri de care avem nevoie in anumite momente, nu le putem gasi in Biblie ci, ele se primesc prin o comunicare directa de la Dumnezeu.
Remus… ma intreb daca vorbim despre aceleasi lucruri…cind vorbim despre aceleasi lucruri…si ma tem ca nu!!! Am recunoscut de la inceput ca eu personal as fi vrut sa capat in tinerete raspunsurile care-mi conveneau la un moment dat, dar – din nefericire raspunsurile la intrebarile mele erau clare in Biblie si nu le-am putut evita nici ocoli. Am procedat cum mi-a fost vrerea dar am platit consecintele. Corect?
Am evitat la inceput sa continui ideea …ca ma maninca limba sa intreb de ce bisericile care au „proroci” in zilele noastre nu anunta catastrofele care se vor intimpla in sinul lor ca sa le evite… ?! Nu eu am deschis discutia asta ci textele care mi-au fost recomandate de tine despre asta vorbeau. Duhul Sfint lucreaza dupa cum ii este voia…iar ingerii care sint la dispozitia Lui Dumnezeu ca sa intervina in viata noastra o fac ca raspuns la rugaciuni dar asteapta porunca de sus inainte de a face orice lucrare- nu-s dirijati de noi…
Duhul Domnului ar trebui sa locuiasca in noi si ori sa ne imputerniceasca si sa ne intareasca ori sa ne mustre…Ce semne mai vrem? Daca cascam gura si sintem in Duhul, avem raspunsul corect pe buze…asa ne-a promis El. Daca sintem confuji …inseamna ca sintem singuri…si nu-i nimeni inauntru…si trasul la sorti n-o sa ne ajute…
Asta cred eu…
„Să ne încredinţăm Lui, aşadar … şi să vorbim cu El, precum Moise cu Prietenul lui.”
Corect insa… cum poti proba inaintea altora ca Dumnezeu ti-a vorbit si ca vorbesti de la El? Mai ales cand varianta aleasa de Dumnezeu s-ar putea sa nu placa la toti. Fara sa poti dovedi ca ce susti e alegerea lui Dumnezeu este foarte dificil sa ii convingi pe restul oamenilor…
Sortul este DOAR pentru alegerea intre variante aproximativ egale intre care noi ca oameni cu propria ratiune nu putem diferentia, si atunci da este ceea ce spune Biblia in Proverbe 18:18. „Sortul pune capat neintelegerilor si hotaraste intre cei puternici.” Asa a fost aplicat de apostoli.
Este o prostie sa ceri un semn pentru a face ceva ce sti bine ca este gresit si in afara legilor pe care Dumnezeu le-a dat. Si de asemenea tot greseala consider a fi sa ceri semne pentru orice fleac.
Si apoi trebuie ca semnul in sine sa poata fi considerat un raspuns din partea lui Dumnezeu. Nu orice lucru poate fi luat in consideratie pentru acest statut.
cum poţi proba că Dumnezeu ţi-a vorbit????? După roadele lor îi veţi cunoaşte.
Ai nevoie de sorţi ca să obiectivezi chestiunea? Atunci e vai şi amar… Trebuie să îţi alegi altă meserie şi altă cale.
a propos. un frate… acum a murit, Dumnezeu să-l ierte pentru faza asta…
misihoinar, nechemat la misiune.
Pune biletele într-un borcan: Botoşani, Suceava, Galaţi, Vaslui şi … pune şi unul ACASA.
Le învîrte ca să vadă ce direcţie va lua..
trage biletul ACASĂ.
– Nu se poate să nu vrea Domnul să mă folosească undeva…
şi pune biletul înapoi în borcan şi trage din nou…
A ieşit VASLUI.
Sărmanii fraţi.
A trisat… 😦
erau măsluite zarurile
sunt oameni care il cauta pe Domnul in felul inteles doar de ei, daca aceasta cautare e curata chiar daca nu au maturitate spirituala eu cred ca Dumnezeu le raspunde si lor chiar pe calea semnelor, asta pana la timpul in care vor avea constiinta deplin luminata de Duhul Sfant
Pai nu eu am initiat evenimentul in acel caz ci ceilalti doreau sa imi arate ca voia lui Dumnezeu este alta decat cea pe care o stiam eu. Asa ca eu care oricum nu aveam nimic de pierdut si nici de castigat, am acceptat considerand ca este mai bine sa te indoiesti si sa verifici decat sa mergi in orbire. Si ne-am rugat impreuna si cand am tras, a iesit la sort tot ce stiam eu…
pomisor cand Dumnezeu iti vb asteapta ca intai tu sa implinesti apoi sa zici celorlalti prin cuvinte si faptele tale nici un cuvant de la Dumnezeu nu se intoarce fara rod si EL nu asteapta de la tine sa ii convingi pe ceilalti ci sa le spui daca EL ti o cere cat despre sort am aceeasi parere despre ca si fr marius
eu m-am vindecat de boala asta complet până la terminarea primului an de facultate. Din păcat m-am vindecat prin propriile experienţe
Domnul Andrei C. de ce considerati aceasta ca fiind o boala?
Stand putin pe ganduri vad ca in acest domeniu (aflarea voii lui Dumnezeu) sunt doua extreme:
A) Unii oameni sunt foarte nefericiti ca trebuie sa isi asume raspunderea pentru faptele lor asa ca in loc sa chibzuiasca ce trebuie sa faca si ce sa nu faca arunca aceasta raspundere la Dumnezeu cerand pentru fiecare fleac calauzire. Acum trebuie stiut ca Dumnezeu nu este chiar prietenul din copilarie cu care bem zilnic ceaiul, deci cand te apropi de Dumnezeu trebuie sa ai un minim respect si cererea sa fie dupa standardul cerut de El (o fapta a credintei ca jertfa pentru ca cererea sa fie primita, vezi talharul de pe cruce, Luca 23:39-43), altfel s-ar putea ca la capatul celalalt al firului sa fie altcineva…
B) Alti oameni in schimb sunt foarte siguri pe ei si iau decizii proprii dar considera ca deciziile lor sunt voia lui Dumnezeu fara ca sa Il fi intrebat macar, si daca ii iei la cercetat constati ca de fapt si de drept Dumnezeul lor se reduce la ceva foarte legat de propria persoana (ambitia, placerea, vointa sau rationamentele lor).
Daca la cei din prima categorie le-ar fi placut sa fie roboti si sunt copilarosi, cei din a doua categorie iau numele lui Dumnezeu in desert… si Dumnezeu nu va lasa nepedepsit acest lucru, Exod 20:7.
Eu sustin ca este necesar sa aflii voia lui Dumnezeu si ca se poate afla prin sorti sau prin semne totusi aceasta nu este un lucru care sa fie facut iresponsabil ca Dumnezeu merita tot respectul!
îmi pare rău pentru tine…. bine că n-ai înaintat în decizii greşite şi dureri suplimentare.
Asta a ajutat
1) Domnul Sebastian va dau doua probleme: De exemplu sunteti in situatia in care aveti de ales intre mai multe persoane practic asemanatoare, fara sa puteti deosebi intre ele. Cum faceti alegerea?
Si in ce baza de autoritate va veti putea exprima alegerea astfel incat daca apar neintelegeri sa nu va reproseze nimeni nimic?
Sau sa zicem ca sunteti mai multi frati si aveti de impartit mai multe loturi de teren. Fiecare avand practic aceeasi valoare insa evident unul este mai aproape de strada, altul mai departe, unul are un pom in plus, etc. Cum faci ca fiecare sa isi primeasca lotul si sa fie multumit?
Eu zic ca tocmai pentru aceasta este bun sortul.
2) Daca Dumnezeu iti spune sa spui un lucru diferit de opinia majoritatii nu credeti ca este nevoie sa Ii ceri lui Dumnezeu sa mai „puna piciorul in batatura” ca sa va sustina vorbele? Altfel veti vedea ca nu veti avea autoritatea de a putea convinge, nu va va crede nimeni si singurul lucru cert va fi ca veti fi izolat, barfit si considerat nebun…
Aceste lucruri sunt experimentate si verificate.
Avraam l-a lasat pe Lot sa aleaga. Cel credincios n-are niciodata de pierdut si nici cel ce evita cearta. Dumnezeu poate binecuvinta un pamint sterp. Cind alegi pacea – ai bucurie de ea.
Draga Pomişor…. am trecut prin acest fel de situaţii de două ori.
Da, sigur, acolo unde sînt chestiuni pur practice, fără implicaţii spirituale.. patru bucăţi de pămînt la fel… (una s-ar putea să fie pe o bpungă de petrol totuşi, cine ştie)
da, se poate incerca tragerea la sorţi.
dar cînd este vorba de alegerea profesiei? unde este vorba de chemare, vocaţie…
dar cînd este vorba de partenerul de viaţă???
La alegerea profesiei nu prea este logic sa fie folosite asemenea metode.
Nu isi au rostul. Daca eu sunt competent intr-un domeniu voi incerca sa merg pe acel drum pentru care Dumnezeu mi-a oferit calitatile necesare.
La alegerea partenerului de viata iar sunt probleme in folosirea de semne sau alte mijloace. Personal nu le recomand. In mod normal baieti trebuie aleaga si sa stie ce vor (si deci sa fie responsabili) si fetele sa fie supuse (de abia exerseaza starea de care vor avea parte in toata casnicia). Si astfel pornesc bine de la inceput. Pacat ca aceasta este o stare foarte ideala… ca in lumea reala fetele vor sa aleaga si sa supuna baietii…
Asa cum am mai spus personal nu le folosesc decat daca este nevoie de probe pentru a imi dovedi alegerea fata de altii, pentru mine nu folosesc asemenea metode. Daca chiar am nevoie de calauzire (si am avut) cer mai bine un vis sau altceva mai clar.
Exact asta spuneam, raţiunea, comunitatea, Duhul Sfînt, Biserica, avem atîtea resurse la dispoziţie, de ce ne-ar trebui nişte zaruri din femur de mort?
Frate Marius,
Ingaduiti-mi sa postez aici, nu cu scopul de a va completa ci de a intari cele spuse de dumneavoastra:
In Isaia capitolul 7, incepand de la versetul10, profetul il provoaca pe Ahaz sa ceara un semn de la Domnul dar Ahaz refuza intrucat constientizeaza existenta poruncii: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau !”:
„10. Şi Isaia mai grăi către Ahaz:
11. „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus”.
12. Şi a spus Ahaz: „Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul!”
13. Şi a zis Isaia: „Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu?
14. Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.
15. El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă
binele…”
Exemplul acesta vorbeste destul de elocvent si explicit (chiar si pe intelesul celor „fara minte” ca sa nu se poata rataci…) despre pericolul cererii semnelor sau a „punerii de semne…”, pericol care ne transfera in zona ocultismului paganesc si sa luam aminte, aidoma lui Ahaz la vocea profetica a Scripturii care ne va spune deslusit ce si cum sa facem, sa traim, sa credem, sa aplicam in viata noastra de credinciosi statornici, „ziditi pe temelia apostolilor”si cu o „credinta data sfintilor odata pentru totdeauna”, adica statornici si seriosi cu noi insine si cu Dumnezeu, nicicand fiind doar „nori fara apa”, „dezradacinati” sau, si mai grav…, „stanci ascunse la mesele voastre de dragoste”! (Iuda 12).
Pentru ce sa-L „obosim”, sa-L ispitim pe Dumnezeu cu semne si orice altceva frapant pentru viata noastra anosta, terna, daca nu avem o relatie constanta de partasie cu El ?
Cate semne a cerut Enoh de a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani ? (Genesa 5:22,24; Evrei 11:5).
Calificarea de „placut lui Dumnezeu” vine doar in urma „umblarii cu Dumnezeu”. Numai astfel El ne vorbeste limpede, clar, aproape „gura catre gura”. Dar nu-i nevoie intrucat, „la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” (Evrei 1:1-3).
Avem astfel, „toata Scriptura insuflata de Dumnezeu…” si stim la ce foloseste ! ( 2 Timotei 4:16-17).
Foarte interesant ca regele Ahaz si-a amintit de aceasta porunca fix cand Dumnezeu ii poruncise prin profetul Isaia sa ceara un semn dar nu si-a amintit de alte porunci mai importante in alte domenii ale vietii si astfel a fost catalogat ca un imparat rau (istoria lui se poate citi in textul de la 2 Regi 16).
Istoria lui imi aminteste de multi alti oameni care pe vremea Domnului Isus tocmai cand El le poruncea sa taca vorbeau, si sunt sigur ca atunci cand trebuia sa vorbeasca au tacut. Dar stiti oamenii rai se supun legii curentului indus electromagnetic: „Intotdeauna m-am opus celui care m-a produs!”
Evident, era un imparat rau ! Credea ca poate „executa slalomuri” printre…perceptele Legii lui Moise ! Si, basca, „poza” bine” langa un profet de talia lui Isaia ! credea ca-si castiga popularitate, asa dupa cum si-n ziua de astazi…” multi alti oameni…(ca si) pe vremea Domnului Isus… tocmai cand El le poruncea sa taca vorbeau, si sunt sigur ca atunci cand trebuia sa vorbeasca au tacut. Dar stiti oamenii rai se supun legii curentului indus electromagnetic: “Intotdeauna m-am opus celui care m-a produs!”
Oportunitatea, versatilismul si volubilitatea sunt la rang de „virtuti” si au mare cautare la…”jmecherii” care cred ca-L „uimesc” pe Dumnezeu cu abilitatile lor de circumstanta. Caci „scopul scuza mijloacele !”. Uita astfel ca „Dumnezeu nu se lasa batjocorit” si, „Ce seamana omul, aceea va si secera !”
„Dar stiti oamenii rai se supun legii curentului indus electromagnetic: “Intotdeauna m-am opus celui care m-a produs!”
Da, stiu ! „Cei rai n-au pace, zice Domnul !”
Sa fiti binecuvantat !
Ezechia a cerut un semn si i s-a dat chiar de Domnul
„Ezechia zisese lui Isaia: „Dupa care semn voi cunoaste ca ma va vindeca Domnul si ca ma voi sui a treia zi la Casa Domnului?
9. Si Isaia a zis: „Iata, din partea Domnului, semnul dupa care vei cunoaste ca Domnul va implini cuvantul pe care l-a rostit: „Cum vrei: sa treaca umbra peste zece trepte inainte sau sa dea inapoi cu zece trepte?”
Ezechia a raspuns: „Nu este mare lucru ca umbra sa treaca inainte peste zece trepte; ci mai bine sa se dea inapoi cu zece trepte.
Atunci Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, si Domnul a dat cu zece trepte inapoi umbra din locul in care se coborase pe cadranul soarelui lui Ahaz. „
Pomişor, ce te faci dacă zece băieţi ştiu ce vor şi sunt şi responsabili pe deasupra şi ceea ce vor e e aceeaşi fată? Căruia i se va supune ea ca să fie şi supusă? Ce legătură e între supuşenie şi cererea/ acceptarea în căsătorie? Totuşi!
simplu, dacă el întreabă:
„Am rate, vrei să le împărţim?”
şi ea spune „Dacă vrei tu… ”
atunci e supusă.
Aaaa, in asemenea situatie lururile stau chiar mai simplu: ar trebui sa il puna inainte pe tatal ei ca reprezentant… 😀 .
Il lasa pe tatal ei la negocieri si rezolva si problema cu supunerea si alegerea celui mai potrivit…
Pomisor…. Serios? Căsătoria e ca la piață? Știe băiatul ce vrea, își alege si pleacă acasă cu „pradă”, că doar ea trebuie să îi fie supusă, nu? Și voia lui Dumnezeu unde este în toată ecuația asta?
Cred ca problema cea mare in situatia asteptarii raspunsului din partea lui Dumnezeu este rabdarea. E greu de asteptat pentru ca Dumnezeu raspunde cand vrea si cum vrea.
Chiar daca cerem ceva dupa voia lui Dumnezeu, si chiar daca spunem „Doamna fa dupa voia Ta” tot avem schitat deja un tipar dupa care Dumnezeu ne va da.
Cand ne da, dar nu dupa cum ne asteptam noi, problema se schimba: nu ne deranjeaza ca ne-a dat, ci ca ne-a dat altfel decat voiam noi.
Sa stii ca faci ceva dupa voia lui Dumnezeu nu trebuie sa fie mereu insotit obligatoriu de liniste, dar de convingere da. Mi-e greu sa ma cercetez si sa imi recunosc pacatele, ma deranjeaza ca trebuie sa fiu gol si descoperit inaintea lui Dumnezeu care ma cunoaste indiferent ce-I spun, dar, ma stiu ca asa trebuie sa fac si asa e bine. Asta inseamna sa te calci pe tine in picioare, sa iti confrunti mandria si sa lasi orice aparare jos. Nu e placut, dar e bine.
1) Erati doar doi si in plus era evident cum stau lucrurile.
2) Si ce randament va avea acel sol? Eu raman la discutia lui Moise cu Dumnezeu din Exod 3,4;
Exod 4:1. Moise a raspuns si a zis: „Iata ca n-au sa ma creada, nici n-au sa asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ti S-a aratat Domnul!”
Problema este ca „inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea” deci trebuie sa arati si probe de credibilitate ca ceea ce spui chiar este ce a spus Dumnezeu. Si la urma urmei de ce nu ar oferi Dumnezeu dovezi daca tot El spune un lucru si El te-a trimis?
Discutia imi aduce aminte de versurile unei cantari crestine:
„Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne ‘ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea In fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!”
„fratemiu meu a zis eu am lucrat mai mult la ea asa ca este a mea nu m am opus mam bucurat ca pot sa accept decizia Domnului”
Da, cred ca v-a fost deosebit de „greu” sa aceptati „decizia Domnului” :)) ar fi foarte interesant de stiut care v-ar fi fost pozitia daca fratele zicea ca el a lucrat mai mult, deci casa este a lui …
corectare: …acceptati…
oare daca lucrezi impreuna cu faratele tau de luni pana vineri la ceva si sambata nu te poti duce a lucrat el singur?ps.
si atunci cand esti pocait si ceilalti vor sa te faca sa platesti pt asta tre sa intorci obrazu
A. Cunoașterea voii universale a lui Dumnezeu:
I. MÂNTUIREA ȘI CUNOȘTINȚA ADEVĂRULUI [1Timotei 2:3-4]
3. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru,
4. care VOIEȘTE ca toţi oamenii să fie MÂNTUIȚI (σώζω=sōzō) şi să vină la CUNOȘTINȚA ADEVĂRULUI.
II. SFINȚENIA [Romani 12: 1-2]
1. Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi TRUPURILE voastre ca o jertfă vie, SFÂNTĂ (ἅγιος=hagios), plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin ÎNOIREA MINȚII voastre, ca să puteţi deosebi bine VOIA LUI DUMNEZEU: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.
III. PLINĂTATEA DUHULUI [Efeseni 5:17-18]
17. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este VOIA DOMNULUI. 18. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, FIȚI PLINI (πληρόω=plēroō) DE DUH .
B. Cunoașterea voii specifice a lui Dumnezeu:
I. SCRIPTURA [2Timotei 3:16]
16. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe (διδασκαλία=didaskalia), să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
II. RUGĂCIUNEA [Matei 6:8-10]
8. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-i cereţi voi.
9. Iată dar cum trebuie să vă rugaţi (προσεύχομαι=proseuchomai): „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; 10. vie împărăţia Ta; facă-se VOIA TA (θέλημα=thelēma) precum în cer şi pe pămînt.
III. SFATUL BUN-PROVOCAREA-ÎNVĂȚĂTURA [Evrei 10:24; Coloseni 3:16; 1Timotei 5:12]
[Evrei 10:24] Să veghem unii asupra altora, ca să ne ÎNDEMNĂM (PROVOCĂM, παροξυσμός=paroxusmos) la dragoste şi la fapte bune.
[Coloseni 3:16] Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. ÎNVĂȚAȚI-VĂ (διδάσκω=didaskō) şi SFĂTUIȚI-VĂ(νουθετέω=noutheteō) unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
[1Timotei 5:12] Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari vă SFĂTUIESC (νουθετέω=noutheteō).
IV. CIRCUMSTAN’ȚELE-STAREA DUHULUI [2Corinteni 2:12-13]
12. Cînd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul, 13. n’am avut linişte (ἄνεσις=anesis) în duhul meu, fiindcă n’am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela fraţi, şi am plecat în Macedonia.
(citatele sunt din Biblia traducerea Dumitru Cornilescu, explicațiile din paranteze sunt de Ș.G.F. Cu ajutorul programului E-sword, iar structura generală e adaptată din Manualul de consiliere a tinerilor de Josh Mcdowell& Bob Hostler).
Acestea sunt principiile de baza.
Totusi se gasesc situatii cand se dovedesc insuficiente. De exemplu cred ca daca L-ar mai fi intrebat si pe Dumnezeu, macar prin sorti, Pavel nu s-ar fi certat inutil si stricat prietenia cu Barnaba din cauza lui Marcu, Fapte 15:36-41.
La punctu B III îmi cer scuze în loc de referința [1Timotei 5:12] e [1Tesaloniceni 5:12]
Mulţumim
In aceasta vara am ascultat un mesaj a-l fr. Pitt Popovici intr-o biserica din SUA; printre altele, domnia sa a pomenit un episod din viata sa cand confruntat cu marea dilema: sa ramana pastor la Arad sau sa mearga la Timisoara, unde fratii de acolo insistau de mai multa vreme sa vina la ei. Dumnealui relateaza ca in framantarea aceasta, intr-o noapte, in sala de asteptare a garii din Cluj a pus un semn inaintea Domnului in aceasta problema si care a primit raspuns promt de la Domnul. Pe venerabilul frate Pitt Popovici nu-l putem banui de usuratate in aceasta problema…..
Draga Ungureanu Liviu,
1. Cu tot respectul pentru fratele Pitt, practica unui frate, la un moment dat, nu contrazice cadrul general al Scripturilor şi nici nu fixează o normă de comportament pentru ceilalţi.
2. După încredinţare… dacă cineva are încredinţare la un moemnt dat să pună semne, nu zic că Dumnezeu nu onorează acest lucru făcînd POGORĂMÎNT la neputinţele noastre, dar acestaeste semn de la lapte duhovnicesc.
3. bănuiesc că fratele Pitt, acum, la experienţa dînsului nu se mai călăuzeşte astfel. Momentul la care se referă, dacă sînt datele bune, este undeva în tinereţea dînsului şi la începutul lucrării (pe atunci nu era „venerabilul” şi în general eu respect, nu venerez pe nimeni, nici chiar pe Dumnezeu, Lui Mă închin… dar nu-L venerez).
cu toţii avem dreptul să creştem şi în cunoaşterea Domnului şi în recunoaşterea Glasului Său, fără semne şi minuni.
„Domn’ profesor !”
” Doar o vorba sa-ti mai spun!”
Pardon, doar o intrebare…
„Iată ce ne (mai-n.n) spune (acelasi) Proverbier”:
„Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.”
Ce facem cu Proverbierul in acest caz: il taiem cu sabia in doua, ca sa fie „multumiti” si unii si altii?
Cu deosebit respect,
Barthimeu
Domn’ doctor, 🙂
Doar o vorbă …
Da, acelaşi proverbier ne spune că sorţul pune capăt neînţelegerilor dintre cei puternici, dintre două echipe de fotbal care trebuie să îşi aleagă terenurile, spre exemplu. eu vorbeam de creştini şi cadrul eclesial, poate să hotărăască în grupele pentru handbal, între cei puternici la un meci de box şi alea alea.
Din ce perspectivă crezi că privea proberbierul cazul-necazul cu pricina?Din perspectiva omului lui Dumnezeu, profetul, nici măcar Iona n-a tras la sorţi unde să se ducă…
23 Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia.
FA 1.24 Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales,
25 Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui.
26 Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.
Si asa a fost gata echipa..
si totusi a ramas Matia printre apostoli?
Asta este în fapte 1, da?
Bun, în fapte 2 coboară Duhul.
sau invers?
Draga frate…Barthimeu,
Hai sa citim…”pe romaneste” din Proverbe 16:33: „Se arunca sortul in poala hainei, DAR ORICE HOTARARE VINE DE LA DOMNUL !” Deci, nu sortul (semnul) decide…soarta, ci doar HOTARAREA DOMNULUI PREASFANT, OMNISTIENT, OMNIPOTENT SI OMNIPREZENT IN TOATE !
Ca doar nu citim in…Braille ! (Ca si-acolo scrie tot asa…)
Postarea se refera strict la semnele pe care si le pun unii,
pentru a fi siguri daca e voia Domnului sau ba;
nu pentru a le dovedi altora ca ce spunem noi este de la Domnul.
Este alta poveste.
Apoi principiile de baza alta…
Zic si eu ca A>C> : la subiect domnilor, la subiect.
Doamna Elisa eu de exemplu extrem, extrem de rar cer semne sau trag la sorti pentru mine, deoarece pentru mine nu am nevoie. Aplicand principiile expuse de S.G.Flaviu (multumim!), avand din partea lui Dumnezeu gandul potrivit in circumstantele potrivite, eventual visuri in care vad desfasurarea evenimentelor mai importante din viata mea pe o perioada de timp pot sti voia lui Dumnezeu pentru mine astfel incat sa ma incred in ea.
Dar am avut o situatie in viata cand ce stiam eu ca este voia lui Dumnezeu a fost contrazis de altii care sustineau ca nu voia lui Dumnezeu este alta. In asemenea situatii am acceptat la initiativa altora sa trag la sorti. Evident tot ce stiam eu a iesit la sorti si evident ca respectiva persoana tot rebela a ramas pentru ca de fapt nu o interesa sa asculte de Dumnezeu, cererea de aflare a voii lui Dumnezeu era doar o diversiune…
…am auzit astazi o remarca despre intoarcerea obrazului. Cel care intorcea obrazul a anuntat…
-Ai grija ca am numai doi obraji…Fa-ti bine socotelile!!!
Da, cam aşa gîndesc şi eu. Este cu atît mai ispititor cu cît pe sub haină am o centură albastră la shotokan-fudokan 🙂
şi încă îmi mişc bine picioarele 🙂
Pavel scrie in Romani 8
13Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
14Căci toţi ceice sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu.
Se foloseste mult versetul 14 de catre cei care vor sa demonstreze ca sint calauziti de Duhul, uitind sa mentioneze versetul 13.
Daca omorim faptele firii, atunci vom fi calauziti de Duhul.
Daca nu, dăi cu zarurile si cu sortii, sansele sint egale sa o incurci.
Bine zis, frate Gabi !
A cere „semne” de la Domnul, inseamna a te include in catalogarea facuta de Domnul Isus: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.(Matei 16:4) !
A cere „un semn” inseamna sfidare !
Inseamna ca subapreciezi calauzirea Duhului Sfant ! Inseamna ca pe undeva, „sinapsele spirituale” ale omului duhovnicesc nu functioneaza normal, nu fac legatura, unirea perfecta cu Duhul Sfant al lui Dumnezeu !
Punem la indoiala atotputernicia Calauzirii Divine !
Si mai si cantam: „Lasati Duhul sa lucreze…!” Care duh ? Care lucrare ? In care om ?
Cand eram mai tanar, citisem cartea, foarte educativa de altfel, „Charlotte Loweschold” de Selma Lagerlhoff (cred ca nu gresesc prea mult transcrierea titluilui sau numelui autoarei) in care un tanar(pastor) cerea un semn in privinta fetei cu care trebuia sa se casatoreasca…Si, „Domnuli-a trimis in cale” o…urata… Doamne iarta-ne pentru ca te ispitim cu cereri si rugaciuni pentru semne ! (Iacov 1:13-18) (Si apoi, porunca: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau !”)
PS.
Pe cei care au cerut „semne” in Matei 16:4, Domnul Isus „i-a lasat si a plecat !” Nu voia sa aibe de-a face cu acest soi de…necredinciosi, care cer doar semne…ca si egiptenii !
Domnul Aciduzzu, Domnul Isus a spus aceste lucruri DUPA ce facuse o gramada de vindecari si alte semne foarte mari pe care nici un alt profet nu le mai facuse… Era evident ca cei care cereau un „semn” dispretuiau semnele pe care DEJA Domnul le facuse. Ei aveau alte asteptari decat ce oferea Domnul Isus… De aceea au fost respinsi.
Corect !
Desi facuse multe semne (adica nu…pusese semne…), le spune totusi ca-s „neam viclean si preacurvar” ! Ce sa le mai spuna ? „V-am cantat din fluier si n-ati jucat; v-am cantat de jale si nu v-ati bocit…” Sau cum zice profetul Isaia in capitolul 5:4a:” Ce as mai fi putut face viei Mele, si nu i-am facut ?”
De aceea, a si plecat de-acolo !
Am inteles bine si cred ca m-am si exprimat bine !
Ma bucur ca unghiurile noastre de vedere se completeaza armonios pentru aceasta postare a fratelui Marius ! Sa fiti binecuvantat !
Eu am tras la sorti sa vad care din cele 15 fete o sa-mi fie sotie si mi-a cazut la sorti o fata de care imi placea . Ca sa fiu sigur dupa catva timp iar am tras la sorti si iar mi-a cazut aceeasi fata . Am fost tare bucuros 🙂 . Numai ca Cineva ma fluiera in interiorul meu ca am faultat si ca trebuie sa stau linistit . Am ars biletelele am primit iarasi Pacea de Sus si Duhul Sfant la timpul potrivit a condus circumstantele in asa fel ca dupa aproape 30 de ani de casnicie sa nu am regrete , desigur cu o alta fata ! Semnele sunt dovezi ale indoielilor nu a increderii in Domnul si a ascultarii de soapta Duhului Sfant ! Casatoria e mult prea importanta sa o faci dupa semne sau in urma unei singure instiintari .
Să înţeleg că nu te-ai căsătorit cu aceea căzută în sorţi? Dumnezeu ţi-a pregătit o altă con-soartă?
Dragostea e oarbă, căsătoria, însă, ne face să vedem lucrurile cât se poate de clar.
„Dragostea e oarbă” … ce intelegi prin asta?
… daca o sa dormi ca Adam o sa vezi lucrurile cat se poate de clar, dar fara sa ai dreptul la apel!
Am auzit recent despre un caz cand cineva a primit „semn” de la Domnul (nu stiu cum) ca-i va muri sotia si a mers la o sora mai in varsta (nu stiu de ce, nu conteaza) sa o intrebe ce zice despre o anume femeie pe care a pus el ochii ca va fi urmatoarea sotie (in timp e sotia lui traia si nici nu se stia daca va muri, doar pe baza „semnului”).
Caz real.
Realitatea bate imaginaţia cea mai sălbatică.
Eu am impreisia că uneori realitatea imită Divertisul sau Cronica Cîrcotaşilor.
Subiectul suscuta interes si pasiuni…
In ecuatia calauzirii, nu cred ca putem exclude categoric varianta sortului.
Functie de mai multi factori (similaritati intre alternative, nivel de crestere, curaj de a-l pune pe Dumnezeu la incercare,s.a) cred ca sortul nu e nici pe departe a sau anti biblic.Postarea pe o pozitie extrema (in cazul de fata,cea de excludere totala a sortului) nu cerd ca e benefica. Stiu un caz foarte concret, care dupa o astfel de practica, in momente cruciale, de descumpanire, prin reamintirea acestui „stilp de aducere aminte” a resusit sa depaseasca impasul.
Repet: nu e o „palarie pe capul tuturor”! Doar pe acela pe care se „potriveste”.
Da, putem să păstrăm chestia cu sorţul.
Eu cred că este pentru fazele cînd ne este lene să gîndim şi Dumnezeu chiar face pogorămînt la chestia asta. Se ia după noi şi ne dă mură în gură şi pară mălăiaţă.
În rest…. lui Dumnezeu îi plac oamenii deştepţi şi cu circumferinţa la pălărie cît mai mare. Aşa zic eu şi Îl cunosc destul de bine.
Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.
De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
Ioan
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;
pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu 1 Cor 1/25-29 cunoasteti si restul versetelor pt cei ce se cred tari ,intelepti , va urmaresc subiectele mai comentez cand mi se par interesante dar cand contraziceti biblia nu pot sa va laud
Da cu o alta !
Felicitări … şi bănuiesc că nu-ţi pare rău.. Sînt sigur, cunoscîndu-te 🙂
Pingback: (În)semn… | lumea adam(a)ică
Sigur, A-Dama, Ai dreptate, este nevoie de echilibru, eu m-am ridicat împotriva acelor practici, pe care şi tu le cunoşti foarte bine (amîndoi avem rădăcini în mediul în care se practică aproape un fel de manţie iraţională), echilibrul pendulului l-aş găsi în triada Cuvînt-Duh-Biserică, Scripturi-Mîngîietorul-Ecclesia, în această menghină întreită ni se scurg puterile încăpăţînărilor şi ezitările neascultării.
Punînd semne, dăm prilej cel mai uşor diavolului să interfereze cu „semiotica” noastră, ca unul care se poate „semnifica” şi în înger de lumină.
Pentru cel cu foarte multă minte.. dinspre Duh pendulul călăuzirii se mută spre Cuvîntul Duhului, pentru cel cu mai puţină minte, care păşeşte pe Calea Domnului şi el, cum ne spune Isaia, pendulul se mută spre Biserica Duhului.
Aş opta spre un echilibru pneumatologic definit, mai degrabă decît spre un pogorămînt semiotic conceput.
A fost semn că ţi-ai ratat comentariul la mine, că uite, ai creat un text mai mare 🙂
dar despre cei care trag versete din scriptura? Aia nu tot un fel de ghicire este?sau nu?!?!?!?!
Frate Gabriel,
Ce pacat ca unii transforma Sfanta Scriptura intr-o…Pascalie.
Iti aduci aminte cum in Fapte 19:19, dupa ce fiii lui Sceva au fost „scarmanati” bine… locuitorii cetatii si-au ars cu manutele lor cartile de ghicire si de vrajitorie „evaluate” la 50.000 de arginti ? O adevarata avere ! Dar asta-i alta…poveste !
Ba da, ghicire este. Ce bine că arderea pe rug s-a desfiinţat.
Draga frate Aciduzzu-le!
O exegeza mai tenta a versetului invocat ne conduce la concluzia ca acel „dar” nu pune in antiteza lucrurile.
El, „dar”-ul e o concluzie.
Cu alte cuvinte, nu hazardul decide, ci Domnul.. Si ca lucuririle sa fie mai simple, apelind la cultura vremii de atunci, „in joc” erau mai multe alternative, nu (doar) doua… cum se (cam) practica azi, de multe ori…
Cu simpatie,
Barthimeu
De ce să-l chinuiţi pe Domnul, ispitindu-L, să întoarcă o monedă….”cap sau pajură, marca sau banul?” cînd el ne poate întoarce destinul atît de spectaculos, de ce încercaţi să Îl faceţi să mişte o bucată de metal, cînd ne-am pus neuronii la dispoziţia Lui?
Multumesc frumos, draga frate…Barthimeu !
„Exact” ai spus !
Lui Dumnezeu Ii apartine decizia (Ii apartin deciiziile, dupa caz) !
Noi trebuie sa fim doar receptivi ca si Ilie Tesviteanul cand a iesit afara din pestera ideilor preconcepute fiind „obligat” la un exercitiu de recunoastre a adevaratului Dumnezeu, la un exercitiu de…deosebire a duhurilor ! (1 Regi 19:11-13). Noua nu ne ramane decat alternativa…alegerii corecte !
De acest „dar” avem si noi nevoie ataaat de mult in zilele din urma…DARUL DEOSEBIRII DUHURILOR ! (I Ioan 4:1-4). Si acest „dar” tine loc de simt tactil, nascut din…buricele degetelor, proprii oricarui cautator si iubitor de Dumnezeu Adevarat !
Sa fii binecuvantat, frate Barthimeu !
…Urim si Tumim…e altceva decit aruncatul zarurilor…
şi e în VT.
Este ca si cu deschisul Bibliei, sa vedem ce ne da Domnul:
fratele a deschis si a citit:
Matei-27-5
Iuda a aruncat argintii in templu si s-a dus de s-a spinzurat.
Intrigat, a zis..nu se poate, hai sa mai deschid odata, sa vad ce-mi spune Domnul si a
deschis la Luca 10-37:
du-te si fa si tu la fel…
de atunci s-a lecuit….. :)))
Lui Marius şi Aciduzzu,
Între „sorţ”-ofobie ( manifestată prin „capitalizata” PROASTĂ) şi „sorţ”-ofilie ( care scurt-circuitează circuitele neuronilor raţiunii), e un unghi foarte,foarte obtuz ( mai că atinge 180 grade). Eu mi-aşi dori să mă postez undeva „pe mediană”.
Şi cu aceasta ,din punctul meu de vefere, „sorţ”-ologia s-a încheiat!
N-as fi vrut sa aduc in discutie pe care „mediana” s-a situat imparatul Saul dupa ce a aflat din gura lui Samuel vestea (decizia) divina cum ca imparatia va fi rupta de la el si ca el („unsul Domnului”) era deja lepadat, pentru ca „nu face obiectul discutiei de a fi inclusa la „Semne…”
Si totusi, ce-a cautat imparatul lepadat, Saul, la pestera vrajitoarei din En-Dor pentru a trezi duhul lui Samuel ? (Care duh ?) Ce semne mai astepta ?
deci banul tău a căzut exact pe cant 🙂
Intrebare: ce faci cind ratiunea iti spune una, iar inima alta? Pe care o urmezi?
Mai intai ce intelegeti prin „inima”? Intuitia, sentimentele sau altceva?
Daca intelegeti intuitia eu zic ca este bine sa o verificati, se poate dovedi atat adevarata cat si falsa.
Daca intelegeti sentimentele atunci ratiunea trebuie sa fie cea care conduce iar sentimentele sa o insoteasca.
alegi Cuvantul BIBLIA nu vei gresi Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Ps 19/8
adică? Cordul dvs. vorbeşte, atriul stîng sau ventricolul drept? 🙂
eu m-aş duce pe artera pulmonară totuşi, dacă ar fi să aleg astfel…
dincolo de glumă…
de unde această tensiune între raţiune şi sentiment? Vă spun eu, de la Platon citire, deşi nu l-aţi citit, este în mintea noastră a tuturor… vorba lui N. Whitehead… în 1919, process and reality, toată cultura europeană nu reprezintă nimic altceva decît o serie de notiţe de subsol la opera lui Platon,
cititţi REpublica şi veţi avea răspunsul la întrebare,
după care vă revcomand să mai citiţi Biblia.
asta vă rezolvă complet!
Astept si eu un semn de la cine cunoaste ce este”mastercardul” si cum functioneaza.
Nu pun semne si nu trag la sorti. 🙂
Mi s-a dus frigiderul (anul trecut centrala, oare ce ma mai asteapta in ficerae an. 🙂
De la CEC am primit o oferta, linie de credit pina la moarte (deci dator pe viata. 🙂
Nu este intelepciune..dar cum sa fac sa cumpar un nou frigider (numai de asta n-aveam chef. 🙂
As vrea informatii precise, pentruca nu ma pot lua”dupa semnele „lor, bune.
Mi s-a spus ca daca stiu sa lucrez cu el e f bine venit; insa nu am incredere in bancile astea, CEC-ul fiind tot o banca.
sa nu datorati nimanui nimic
Sebastian, cum sa iau frigiderul atunci, ce zici?
sa fac ca americanii: Doamne Tu stii ca nu mai este bun frigiderul meu, da-mi te rog unul, dar pe cel mai bun (cel mai mare avion, cea mai luxoasa masina)
Daca il primesc e un semn ca il am, nu?. :))))
daca nul primesti singura solutie nu este sa ai rabdare pana il primesti ,ci sa i multumesti Domnului ca nu lai primit si ai sa vezi ca nu aveai nevoie cand vei accepta cea hotarat Dumnezeu vei intelege si de ce
As fi curioasa sa vad ce raspuns are fratele Marius Cruceru in legatura cu intrebarea de mai sus.Am fost intr-o relatie cu un baiat timp de aproape 3 ani si ratiunea mi-a spus ca nu este cel mai potrivit pentru mine dar in schimb inima mi-a spus altfel(l-am iubit)Am fost frustrata in toata aceasta perioda si in final am pus un semn…..Am intalnit mai multe persoane care au fost in aceeiashi situatie ca si mine cand ratiunea te indeamna la un lucru si inima la altul.Prin ce vorbeste Duhul Sfant atunci?prin ratiune(logica) sau prin inima(sentimente)?
Pana va raspunde domnul Marius, eu as avea cateva intrebari:
1) Cum ati reusit sa fiti in relatie cu acel baiat 3 ani si de abia atunci ati observat ca „nu este cel mai potrivit”? O relatie de acest tip se formeaza de la inceput nu la 3 ani… Atunci este tarziu… poate doar de reparat ceva dar cum ati reusit sa stati 3 ani puteti sta inca multi… deci nu isi are rostul intrebarea daca sa ramaneti cu el sau nu ci intrebarea corecta este ce faci ca sa imbunatatesti situatia.
2) De ce nu mai era potrivit? La inceput era sau nu potrivit? Sau de abia atunci ati gasit un alt baiat „mai ceva” si fostul a palit?
3) Si de ce nu era potrivit? Cum masurati gradul de potrivire?
Duhul Sfant vorbeste prin biblie inainte de toate. El este in esenta logic dar invata la ascultare fata de regulile pe care Dumnezeu le-a dat. Daca nu ascultati de cuvantul lui Dumnezeu exista posibilitatea foarte reala ca nici El sa nu va mai asculte (Proverbe 1:22-33).
As prefera sa nu raspund la aceste intrebari deoarece pe mine ma intereseaza un raspuns la caz general.Eu am dat doar un exemplu, unde ,in situatie de „criza” ,am ajuns sa pun un semn.Daca fratele Marius are o parere „proasta” despre semne atunci care este calea de mijloc dintre ratiune si inima?
Raspunsul general este „ratiunea” DAR NUMAI IN ASCULTARE de legile date de Dumnezeu si aceasta pentru ca legile sunt rationale, sentimentele nu sunt la fel de rationale si deci trebuie sa le stapanesti. DAR FARA ASCULTARE orice decizie luata fie ca este dupa ratiune, fie dupa sentimente este gresita din start.
semnele sunt „bune”(dpndv) in cazuri extreme, dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem un standard din ele.
nu există cale de mijloc,
citeşte Proverbe,
ai să vezi acolo că inima, capul, rărunchii trimit spre acelaşi lucru.
asemea distincţii sînt false, le are Platon, nu le are Biblia,
manualul după care funcţionez eu nu este Republica, ci Sfînta Scriptură,
tu pari să îţi citeşti instrucţiunile de folosire după Republica
Mie imi spuneti ?
am dat răspunsul.
dacă ştiam că eşti fată din prima,,, mai adăugam ceva, dar numai pe privat…
cred că o problema foarte serioasă este faptul că ai fost în toată problema asta fără autoritate deasupra ta, a părinţilor, a unei surori care să te ucenicească,
niciunuii nu sîntem făcuţi să luăm asemenea decizii în afara unui cerc de protectţie, a unui cerc hermenutic în care să înţelgem călăuzrea Domnuui.
ai ieşit din acel cerc
in primul rand Duhul Sfant vorbeste prin Cuvant, in masura implinirii Acestuia putem intelege tot mai bine voia Lui Dumnezeu fie in lucrurile mici fie in cele mari
Intrebare extrem de dificila: Domnul Isus a cerut vre-o data in viata Lui lui Dumnezeu sa Ii descopere anumite detalilii cu privire la viata Lui? Si cum I-a raspuns Dumnezeu?
Eu cred ca semnele sunt pt incepatori sau in cazul in care nu ni s-a dat un raspuns in scriptura. Totusi Dumnezeu accepta semnele, insa sa nu depindem de ele in forte majore. Dar…..oare nu e mai usor asa? De ce nu facem mereu asa? SA DEPINDEM DE VOIA SA!!! sa asteptam in tacere raspuns. uitati un caz din un devotinal pt femei cand Dumnezeu a lucrat prin felul impus de ea: „Era o zi mohorâtă, ploioasă şi rece. Eram contrariată pentru că nu aveam maşină cu care să mă întorc acasă. Eram într-un oraş mare şi singura mea posibilitate era să găsesc un taxi şi să ajung în staţia de unde plecau maşini spre destinaţia mea.
Dar cum nu apărea niciun taxi şi se făcea din ce în ce mai rece şi întuneric, am înălţat o rugăciune şi am spus: „Doamne, nu trebuie să plec azi acasă? Ai tu o lucrare pentru mine aici? Vrei să-mi spui ceva? Voi pune un semn. Când voi ajunge cu taxiul, nu mă voi da jos, ci voi întreba pe geam dacă merge cineva cu maşina spre destinaţia mea. Dacă este voia Ta să plec, răspunsul să fie: Da plecăm acum. Şi … exact aşa s-a întâmplat. Răspunsul a fost: Da, plecăm acum şi vă duc la destinaţie.
Urcând în maşină, i-am spus tânărului de la volan: „Tu eşti un răspuns de la Dumnezeu pentru mine.”
Tot drumul am vorbit despre Dumnezeul descoperit prin Isus Hristos şi despre minunata Lui Evanghelie. Şi cum tot timpul am la mine cărţi de suflet, când am ajuns la destinaţie, i-arn oferit două. Tânărul mi-a mulţumit pentru cărţi şi a adăugat: „Acum înţeleg de ce am fost un răspuns la rugăciunea dumneavoastră. Cu adevărat această călătorie era în planul lui Dumnezeu.”
Frate Marius, te sustin cu vehementa in tot ce ai spus. Pe bune, exact asa gandesc si eu si cei care pun fel de fel de semne (care mai de care mai stupide) mi se par penibili.
Mare dreptate aveti. De fapt. Biblia are dreptate ca dvs. vorbiti din sfantul Cuvant.
Combinatia reușită a cifrului care deschide cerul este între consemn si semn!exista un spațiu destul de ingust sa facem implozia aceasta-mintea noastră!dar dacă reuseste ecusoane….,rămai fără necunoscute
Ecuatia…era,nu ecusoane
daca Dumnezeu primeste pacatosii la El atunci cand vin cu pacatele lor, de ce i-ar respinge pe oamenii care cauta Voia Sa cu privire la ceva special, particular, in acest fel (prin semne)?
cred ca daca Dumnezeu vede in spaatele acestei actiuni o motivatie curata fie ii da semnul cerut fie ii da omului respectiv Intelepciune ca sa afle raspunsul prin folosirea acesteia.
Pt ca semnele exclud in mare parte umblarea prin crez si cunoștință!pt ca semnele sunt o cale a leneviei si lipsei se curaj,cadru in care apare o dependenta crescinda de indicatoare si nu o directie clară ,o ținta stabilită si un curs normativ al vieții cu ISus!
„Tu, Doamne, Care cunosti inimile tuturor, arata pe care din acesti doi l-ai ales ca sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a cazut, ca sa mearga in locul lui”. – de ce s-au mai rugat atunci?
Vedeți răspunsurile de mai sus! Era ÎNAINTE DE COBORÎREA SFÎNTULUI DUH. După acest eveniment nu mai avem atestată în Scriptură o astfel de practică. Dimpotrivă: Așa ni s-a părut Duhului Sfînt și nouă.
Mîine voi susține un seminar pe această temă. Mi-a făcut bine să recitesc toate răspunsurile. Mărturisesc că am și rîs cu lacrimi!
Pingback: Cum aflăm voia lui Dumnezeu pentru viața noastră? Punem semne sau nu? UPDATE | Marius Cruceru