Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Pentru “femeia se va mîntui prin naşterea de fii” recomand cu deosebită plăcere studiul exegetic al lui John F. Tipei din Studii exegetice în Noul Testament [Ed. Pleroma, ed. II, 2005] 🙂 Asta pentru o exegeză „românească” asupra pasajului …
şi ce spune că nu mai am răbdare
p. 134-151 🙂
Vă trimit pe email 2 pagini scanate … ele reprezintă concluzia!
bun, aştept.
Sper să fie concluzia … nu confuzia.
V-am timis.. daca doriti va pot scana tot studiul si trimite pe email!
primit, multumesc, convins!
da … concluzia fratelui John F. Tipei in urma demersului exegetic intreprins de dansul..
@ obsedaţii sexual… ziceti? Hmmm
cam aşa ceva … în dreptul celor care predică din tot noul testament mai ales ASTA!
n-am nimic cu familiile mari,
noi înşine ne-am fi dorit mai mulţi copii. Soţia a rămas însărcinată acum la 42 de ani şi spre durerea noastră am pierdut copilul.
EA provine dintr-o familie de 10 copii, mama mea, dintr-o familie de 12 copii şi nici socrul meu şi nici bunicul meu n-au fost obsedaţi sexual.
Dar am cunoscut iresponsabili care îşi motivează bădărănia sexuală prin acest verset mai ales.
sa inteleg ca socrul si, relativ, bunicul dumneavoastra au facut copiii din greseala, ca nu au avut o convingere, si ca nu au impartasit-o si altora? ma indoiesc…ergo sum
Nu, dragă Dorin, nu din greşeală…. din dragoste. Din greşeală fac unii care se chinuie cu „artimetica”.
Au avut o convingere… că pot face ucenici pentru Domnul.
toţi cei 10 copiii ai socrului meu umblă cu Domnul.
nu am inteles ce legatura are „nasterea de fii” cu „obsedatii sexual”.Ca cei care se opun nasterii copiilor cu orice chip, luand masuri contraceptive si/sau ucigative tocmai din prea multa lor infranare procedeaza asa! Daca insinuati ca cei care au copii multi, sunt niste neinfranati (asa cum am auzit eu un pastor), atunci gresiti rau. Eu am facut, cu ajutorul Domnului, mai multi. Si cu fiecare copil in plus, am avut o felie de placere (nu numai sexuala) in minus. Asa ca astfel de epitete sunt nepotrivite pentru cei care tocmai traiesc o viata de renuntari. Totusi sper ca am inteles gresit, ca nu asta ati intentionat sa spuneti cu expresia de mai sus.
am răspuns deja la acest lucru.
vedeţi răspunsul.
Nu, nu insinuez că cei care au mulţi copii sînt desfrînaţi, spun că cei care se folosesc de ACEST verset ca să îşi abuzeze sexual soţiile sînt nişte desfrînaţi.
aşa cum am spus, am fi dorit mai mulţi copii. Nu s-a putut
avem 4, doi aici, doi în cer.
As vrea sa aflam si parerea neinfluentata a unei femei care a trecut prin multe nasteri; de la 11 in sus. Este vreo curajoasa?? Ori nu are vreme de lucruri de-astea?! 🙂
ba da, îţi pot spune eu părerea soacrei mele (10) şi a bunicii mele (12). Amîndouă, la Domnul acum, s-au mîntuit prin Cristos şi consideră aceste interpretări nişte aberaţii… considerau şi acum mai dihai consideră că văd Adevărul în Faţă.
Reblogged this on Trezire si Restaurare and commented:
Lista ar putea continua…