M-am cutremurat cînd am citit presa. Alin Popa este mort. Alina Dijmărescu este moartă. Alin Popa, ce ironie tragică, unul dintre cei mai mari transportatori din Europa, stăpîn de tiruri, intră sub un tir. Alina Dijmărescu moare de prea multă muncă.
M-am cutremurat încă o dată pentru că am trecut pe aici. În 2007 era să mor la fel. Aveam 36 de ani. Alina trebuia să împlinească 37. Avea tot 36 de ani, vîrsta la care inima începe să îşi strige drepturile.
Ce făcea şi ce ştia?
Alina Dijmărescu (36 de ani) s-a stabilit în Japonia atunci când tatăl său a fost numit ambasador al României în ţara asiatică. Manager de succes, deținătoare a două slujbe în același timp, vorbitoare fluentă de japoneză, franceză ori engleză, Alina, care ar fi împlinit anul acesta, pe 14 octombrie, 37 de ani, a lucrat pentru branduri prestigioase precum Lehman Brothers, GMAC, AtHome Inc., Minato-ku city government (Tokyo), NTT-ME ori ShopJapan. Tînăra era necăsătorită
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET:
Femei şi bărbaţi, angajaţi ai unor multinaţionale, profesionişti cu înaltă calificare, artişti plini de talent, mor de tineri, pe cînd speranţa de viaţă pare să crească.
Alina Dijmărescu îi urmează Ralucăi Stroescu, moartă şi dînsa, din cîte se pare, tot din cauza epuizării.
Cui prodest? Lor? Familiilor? Firmelor? Nici măcar acelora! Au investit atît în pregătirea lor şi acum…
Ce ne mînă? Ce demon al hărniciei deşănţate, ce drac al conştinciozităţii lacome ne mînă? Credeţi că pentru bani şi orgoliu s-au dat de ceasul morţii Alina şi Raluca? Nu! Bărbaţii, da! Femeile, nu! Femeile au un alt mod de a privi munca. Aleargă precum caii de rasă pentru datorie pînă cad jos.
Tocmai creaţia le joacă feste. Fiind CREATE să fie mame, instinctele de protejare a vieţii, a unei alte vieţi, tocmai acesta le ucide.
Femeia nu este nicidecum un vas mai slab, este un vas mai fragil, construit cu totul diferit. Noi, bărbaţii, putem conduce ore în şir, pînă la şanţ, putem lucra în schimburi de noapte, dar dormim ca şerpii la soare ziua. Femeile, nu! Femeile lucrează în schimb de noapte, termină proiectul la 4, apoi se ridică la 6 şi pînă la 8 arată impecabil, începînd o nouă zi.
Cînd am citit ştirea, imediat gîndul mi-a sărit la …
1Pe 3:7 Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.
Ce înseamnă în acest context vas mai slab (ὡς ἀσθενεστέρῳ σκεύει)? Mai slabă intelectual? Femei ca Alina? Mai uşor de întinat din punct de vedere moral? Nicidecum? Fizic? Da!
Ştiu că îmi voi atrage iar o mulţime de epitete şi vorbe grele, dar cred cu toată convingerea că principalul mandat al femeii este să fie mamă. Atunci cînd o femeie naşte doar hîrtii şi proiecte, cînd lucrează în echipă şi pentru echipă, instinctul ei creator, matern, este activat. Dar unde este bucuria compensatorie? Nu tot Scriptura spune că durerile naşterii trec cu gîngîitul de copil?
O femeie se hrăneşte din strîngerea la piept a copilului care n-a lăsat-o să doarmă toată noaptea. O femeie capătă energie, fiind scursă prin alăptare. O femeie înfloreşte, crescîndu-şi copiii şi ridicîndu-i de la pămînt, întinereşte şi capătă viaţă, văzîndu-şi copiii albind şi nepoţii alergînd în jurul ei.
Bunicile sînt femeile care îmbătrînesc. Pare o frază idioată, un truism ieftin, dar se pare că nu trebuie să căutăm multe statistici pentru a afla că maternitatea, crearea de viaţă, întreţinerea vieţii, teknogonia, o va salva (swthhsetai)
1Ti 2:15 σωθήσεται δὲ διὰ τῆς τεκνογονίας, ἐὰν μείνωσιν ἐν πίστει καὶ ἀγάπῃ καὶ ἁγιασμῷ μετὰ σωφροσύνης.
Femeia se va vindeca (verbul poate fi tradus şi astfel. Nu se referă în acest context la mîntuirea de păcate. Aceea este numai prin credinţă, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni, Efeseni 2:9, ori naşterea de copii este o … faptă), femeia se va vindeca şi se va salva (fizic? de primejdiile unei comunităţi corupte?) prin naşterea, creşterea, ucenicia copiilor.
Acesta este cadrul în care femeia îşi poate trăi în deplină bucurie menirea şi, epuizată, după zeci de nopţi nedormite, aţipind între trupuşoarele copiilor, îşi găseşte odihna.
Atît de rău îmi pare de Alina. Am simţit cum inima îmi tresare într-o abia amintită extrasistolă atunci cînd am văzut… Poate că acesta este un semnal de alarmă pentru alte femei de carieră, pentru alte mame care nasc îşi pierd viaţa între hîrtii …. şi apoi chiar îşi pierd… viaţa.
Poate o femeie să muncească precum un bărbat? Poate! Şi chiar mai mult decît atît. Mai harnică şi mai conştiincioasă!
Merită?
Marius Cruceru 
categoric, nu merita!
Paradoxul este sa mori epuizat de munca pentru companii finaciare gen Lehman Brother care au generat criza in lume. Deja ideea de profesionalist, oameni de pregatire exceptionala apune in spatele cortinei de staniol in care se ascund multe multinationale. Lucrez in una dintre ele ….si as scrie o carte. Nu exista nimic viabil, totul este influentat de natura umana care este mult mai puternica decat orice pregatire profesionala de exceptie…..degeaba vieti distruse pe altarul muncii daca 3-4 manageri de top sunt inzestrati cu inconstienta, lacomia si multe alte vicii umane care pot conduce la prabusirea multor imperii finaciare. Antrenand state in urma lor….
Oamenii inteligenti ar trebui sa-si dea seama de miezul de mucava al multinationalelor si sa stie sa-si traiasca vietile personale, lasand cariera in plan secund, muncind doar atat cat sa poate avea beneficiile materiale necesare unui trai decent, dar nu opulent. Downshifting.
precum spui, Maya, tu ştii mai bine!
asta era ideea.
pentru căsătoriţi şi cu familie…. există familia
pentru cei necăsătoriţi şi care nici nu doresc să se căsătorească… cîştigăm bani ca să trăim, nu trăim ca să cîştigăm bani,
există încă viaţă dincolo de viaţa profesională, există muzee, concerte, natură, mişcare, bicicletă…
Nu cumva vorbim prea usor si superficial despre cei care nu au familie? Aveti idee ca oamenii fara familie sunt, practic obligati sa munceasca mai mult decat ceilalti? La job ma refer. Eu ma duc sa imi iau copilul de la scoala, ramai tu. Eu ma duc cu soacra, fa tu raportul asta. Ia-ti tu pentru sambata si duminica ce e de facut pentru saptamana viitoare, eu plec cu familia la munte. Ramai tu peste program ca si asa nu te astepata nimeni acasa…. Exemple nenumarate. Si se intampla pur si simplu, sa treaca anii si sa nu se gaseasca un suflet de luat acasa si pentru idiotul util dintr-o institutie. Nu mai vorbiti atat de usor ca femeile sunt facute sa fie mame. Sunt o gramada de femei care, da, ar fi mame bune, dar din motive pe care as vrea si eu sa le aflu, nu vor fi mame niciodata, dupa cum sunt destule mame care mai bine s-ar fi abtinut sa faca copii. Nu mai vorbiti atat de usor si superficial despre oamenii singuri. Fiecare isi poarta durerea proprie. Nu am sa uit niciodata replica unei colege, inaintea unui Craciun, care se anunta plin de munca. Daca nu esti in stare sa iti gasesti un barbat, macar insamanteaza-te si fa un copil. Replici de prin biserici? Si mai tehnice, dar prefer sa le tin tacerii.
Nu, nu merita dar de cele mai multe ori nu noi alegem asta (Alina cred ca este o exceptie) ci nevoia. Si totusi sa mori de epuizare .”… cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturi, alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc”, „…. Dumnezeu da tarie celui obosit si mareste puterea celui ce cade in lesin.”
Multumesc frate Cruceru pentru acest semnal de alarma, folositor multor femei ( ma refer si la mine) .Dar va multumesc si pentru modul in care ati vorbit/ vorbiti despre femeie. Si o vedeti asa cum / pentru ce a creat-o Domnul. Tot ce ati spus despre munca, epuizare, femeie,ucenici,copii, alaptat,………este perfect adevarat. Si de multe ori trebuie sa ma educ din punctul asta de vedere.De aceea personal ii multumesc Domnului pentru sotul meu, care cu multa intelepciune imi pune hotar: cu privire la munca…trebuie doar sa ascult…….:)
atunci ferice de dvs. Să vă trăiască soţul hotarnic.
Nu e nimic neobisnuit sa ai doua (sau mai multe job-uri) in .jp. Si sa fii poliglot 😉 Eu aveam 3 job-uri si am slabit in 3 luni 10 kilograme. E un mediu pacatos si chiar localnicii mor pe capete de „karoshi”, moarte din exces de munca..
ei, aşa job-uri mi-ar trebui şi mie, dar numai epntru slăbit 🙂
de karoshi era să mă învrednicesc şi eu, precum spusei, dar la noi se traduce în limba română prin „prostie”.
„Acesta este cadrul în care femeia îşi poate trăi în deplină bucurie menirea şi, epuizată, după zeci de nopţi nedormite, aţipind între trupuşoarele copiilor, îşi găseşte odihna.”
Mie în general nu-mi plac copiii. Nu ştiu să spun exact de ce, dar pur şi simplu nu îmi plac. Aşa că mi-e extrem de greu să mă imaginez bucuroasă în cadrul de mai sus. Şi dacă asta e menirea mea…
Frate Cruceru, ce se întâmplă cu acele femei care au soţi bolnavi şi care nu pot să muncească? Nu pot sta pur şi simplu acasa, să fie casnice (şi la ce salariu vor lua, mai mult ca sigur că nu va aparea niciun copil). Familia trebuie întreţinută, iar dacă au deja copii, cu atât mai mult. Sau, alt caz, soţul e sănătos, dar are un salariu mediu. Ştim că în lumea de astăzi, e foarte greu, imposibil uneori, să întreţii o familie dintr-un singur salariu. Aşa că, aproape întotdeauna, e imperios necesară intervenţia financiară a femeii. Şi apoi veniţi, frate Cruceru, şi spuneţi că totuşi, femeia ar trebui să stea acasă şi să aibă copii. Nu se poate, e scump să trăieşti azi!
De aceea, mi se pare extrem de nedreapta viaţa cu femeia. Din cauza deteriorării lumii în toate aspectele ei, femeia obişnuită trebuie să: se ferească de toate pericolele din partea bărbaţilor şi adică violuri, sclavie sexuală, bătăi etc., să aibă grijă de copii, să facă mâncare, să meargă la cumpărături, să spele, să aibe grijă de casă şi de curăţenie, şi să şi munceasca! Şi se aşteaptă toate acestea de la ea! Nu e absolut deloc drept. Dar în fine, cui îi pasă…
Eliza,
1. spui că nu îţi plac copiii. Ai copii?
2. i-am răspuns lui Swan care pune în alte cuvinte aceeaşi întrebare.
3. spui că familia u se mai poate întreţine dacă soţia nu munceşte. De mai multe ori şi pentru nmai multe cazuri am făcut calculul. Dacă munceşte şi soţia apar nişte cheltuieli suplimentare, deci tot cam pe acolo ieşi… apoi… depinde ce standar de viaţă v-aţi aşezat. DAcă vrem un standar de viaţă mmai înalt, plătim preţul, ne facem case şi ne sacrificăm căminele.
4. Nu viaţa este nedreaptă, noi, bărbaţii. Am avut două blesteme, unul mie, unul ţie, mie munca cu sudoare, vouă naşterea cu chin. Noi, şmecheri, v-am dat şi blestemul nostru, fără ca noi să îl preluăm pe al vostru.l V-am dat şi chinul şi sudoarea muncii. Voi, slabe…. vas mai slab, aţi acceptat blestematul tîrg.
Asta este. Crud!
5. Mie îmi pasă, tocmai de asta scriu.
1. Nu, nu am, dar din câte am observat, mai toate fetele/femeile sunt foarte ataşate şi afecţionate de copii, chiar dacă nu-s ai lor şi chiar dacă îi văd pentru prima oară în viaţă. În cazurile de genul ăsta, în general, eu sunt cel mult indiferentă.
2. Ok, o să citesc.
3. Cu tot cu cheltuielile suplimentare, nu prea văd cum ar ieşi tot pe-acolo. Dacă nu sunt cheltuieli necesare, sigur că nu te întinzi mai mult decât ţi-e plapuma. Dar cele necesare vin indiferent dacă lucrează unul dintre soţi sau amândoi, şi trebuie achitate. Iar atunci nu ţi-e totuna să ai cheltuieli suplimentare la un salariu de 1.200 ron sau la două care aduc 2.500 .
4. Într-adevăr. Nu se aplică aici chestia de „vas mai slab”, ca poţi fii astfel şi să ai demnitate şi un minim respect de sine. E doar lipsă de minte, ca să fiu blândă.
5. Mulţumesc mult.
1. abia aştept să îmi scrieţi după prima zi în care veţi ţine în braţe copilul dvs. Abia aştept. Nu mă uitaţi.
2. ok,
3. facem calcule? Dvs. prima! Am făcut-o deja cu cîteva cupluri… la situaţia concretă. Ei înşişi au fost uimiţi să vadă că rămîn cu mai mulţi bani dacă stau acasă şi …. dacă mai fac şi homeschooling chiar au şanse să se îmbogăţească… la propriu.
4. şi eu sînt de acord cu blîndeţea aici 🙂
5. cu plăcere
Cred ca nu se vede problema. Barbatul nu este de vina, si daca suntem sinceri, de la creatia lui nu a fost de vina. Totul are de aface, cu ceea ce spune clar in Scripura, ci anume supunerea femeiiiii(cu multi de iiii). Prin nesupunere fata de partea barbateasca sa ajuns la acest „blestem”.
Asa ca daca femeia nu vrea sa fie mai prejos de barbat, trebuie sa si suporte consecintele, ca si noi suportam destul pe urma nesupunerii ei!!!
da, si adam banuiesc ca a muscat din mar din dragoste pentru femeie, nu? adica de ce sa o lase mai prejos pe ea. el de fapt s-a jertfit pentru ea, nu?
geniala logica Alin Tolescu! nu cred ca ai vreo problema sa te folosesti de logica ta superioara pentru a inchide gura oricarei femei care indrazneste sa te acuze de ceva, nu? (cam multi de „nu”, eh, nimeni nu-i perfect)
scuze, era sa uit: dupa logica ta adam era acolo si o implora sa nu manance, sa nu muste, sa nu ingaduie pacatului sa intre in lume! ea nu l-a ascultat! dupa ce i-a aplicat o bataie sora cu moartea (care tocmai intrase in lume si isi intindea oasele, dupa care s-a pus pe ascutit coasa sperand sa nu aiba prea mult de lucru) (chestia cu bataia nu ai spus-o, dar are loc si in prezent din acelasi motiv idiot „femeia a pacatuit prima”), tot femeia a fost cea care a vrut sa il piarda pe barbat si l-a inselat: a planuit indelung cu sarpele, au facut planuri, schite, au luat vitamine sa reziste noaptea ca sa faca planuri si mai multe, iar in cele din urma, a reusit cumva sa il insele mintindu-l cum ca fructul pe care i-l da este de fapt un tip nou de fruct, care seamana cu cel interzis, dar nu e tocmai acela. Si barbatul, obosit dupa o zi cumplita de gradinarit, cu ochii bulbucati de oboseala, sperand la o masa buna si un somn odihnitor, a primit doar o cina vegetariana si recomandata pentru slabit…iar somnul a fost cel al mortii…
cam asa ceva suna logica ta, Alin Tolescu, ca altfel nu imi explic cum a de putut musca barbatul din mar. poate ne dai o raza de lumina!
de ce incerci, draga Cipri, arma logicii cind omul nostru are idei putine si fixe? dar si le sustine cu Biblia.
Domnule Alin, nu ma mir ca sintem un popor de violenti cu astfel de cetateni ca dumneata si iti compatimesc actuala (sau viitoarea?) sotie supusa.
Doamne ai mila!
asta intra in categoria „natiune superioara si demna, de care nu are voie sa rada si sa isi bata joc nimeni.” in contextul nostru patriot, daca rad de noi francezii, ne revoltam la culme, dar noi nu observam ca multi dintre ai nostri ii urasc de moarte pe unguri, pe tigani, si apoi tot noi avem enciclopedii de bancuri cu si despre toate regiunile tarii… dar la urma urmei: ca romanu’ nu-i nime’.
Cum spunea un prieten drag. Ca romanu’ nu-i niciunu’ – unde-s doi, putea fi unu 😀 Cipriane, nu te mai enerva gratuit, ca mori inainte de vreme. N-are rost.
ehei, prieten drag! mersi de sfat. de vreo jumatate de an invat sa o iau usor. n-au rost nervii: pe mine nu ma ajuta, pe el nici atat. sa fii sanatos!
Mare dreptate, ‘ca romanu nu e nimeni’. Mai ales ca suntem o natiune crestina, in care biserica ar trebui sa joace un rol, pe care il joaca foarte bine. Si se vede de la revolutie ce rol au jucat bisericile de „pocaiti” care sunt conduse numai de oameni stresati si fara cunostinta(spirituala) de Dumnezeu. Neam versat in tot ce facem si asteptam schimbare. Imi pare rau, da unul ca mine, cu „idei putine si fixe” nu are nici o sansa in tara asta cu oameni ca voi. Asa cum zice Basescu, „sa traiti bine”, ca judecata e aproape. Astept…
PS. Sunt si casatorit si am si trei copii minunati. Sa imi traiasca!
ar fi palpitant si ispititor sa aruncam pe masa cazurile pe care le stim despre preotii corupti de la ortodocsi, dar probabil ca nu ai recunoaste nimic. mie nu imi este de nici un folos sa scot la iveala cazurile de abuz doar ca sa ti le arunc in fatza, in plus, nu e onorabil. ar fi fost onorabil si din partea ta sa recunosti uscaturile din curtea ta, dar se pare ca, tipic unora dintre romani, preferi sa te amagesti singur mascand propria ignoranta spirituala in vina nascocita despre curtea altuia. ii avem si noi pe ai nostri, dar ii aveti si voi pe ai vostri.
da, un misogin ‘creştin’ ca tine nu prea are şanse cu unii ca noi. Superioritate, misoginism, pretenţie de spiritualitate/religiozitate … eşti românul în esenţă …
Domnule Alin Tolescu, trebuie totuşi să recunoaştem că bărbatul a fost foarte laş şi extrem de iresponsabil pentru alegerea sa, atunci când şi-a transferat propriul păcat pe umerii Evei. Să fim serioşi şi cinstiţi pană la capăt: dacă femeia, păcătuind din cauza ispitei (şarpelui), a fost şi e în prezent atât de blamată, atunci la fel de blamat să fie şi bărbatul, că doar aceeaşi poveste i s-a întâmplat şi lui. Ori ba? 😉
Şi dacă recitim atent pasajul din Geneza, aflăm că Adam nici măcar nu se împotrivea: „… a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.” (Fac.3:6)
Adam nici măcar nu era sigur ca era un păcat! De-aia a păcătuit aşa uşor! Aşadar, sunt convinsă că, indiferent dacă era sau nu Eva langă el, păcătuirea lui Adam ar fi fost doar o chestiune de timp. 😉
Singura chestie e că ordinea a fost diferită.
Domnule Ciprian Simuţ, absolut superbe replicile dvs.! Mă bucur foarte mult că le-aţi dat.
Corect. Ramasesem fara cuvinte si a tebuit sa apelez la Back-up sa scriu un ultim mesaj. Ai dreptate Eliza si pe langa asta si bun simt sau pur si simplu genul feminin de a spune lucrurile frumos, fara aroganta, frustrare, mandrie si altele.
Si nu ca sa ma scuz si doar sa explic celor cu Mintiile inchise si care nu pot sa vada departe, „blestemul” din mesajul meu se referea la „blestemul” din mesajul lui Marius de parca noi, barbatii suntem vinovati, sau chiar mai rau va obliam sa munciti. Si ca lucrurile sau schimbat in ultimile secole, si ca femeia nu mai este casnica si isi vrea locul in societate. Si nu mi se pare corect ca „noi” suntem de vina. Cei care au putina minte o sa inteleaga la ce ma refer, restul… dumnezeu cu mila.
Apreciez mesajul frumos scris iar celorlalti le-as face cadou o biblie, da stiu ca au destule( da tot degeaba(Matei 23)), iar ce tine de bun simt, sunt nascuti si crescutii in romania. Si asa cum ei singuri sau caracterizat mai sus, „ca romanul nu e nimeni”.
Va doresc multa POCAINTA.
erau să-mi dea lacrimile de impresionat ce-am fost! după cuvinte ca „Asa ca daca femeia nu vrea sa fie mai prejos de barbat, trebuie sa si suporte consecintele, ca si noi suportam destul pe urma nesupunerii ei!!!” aţi venit cu supa asta de predică. poate vă convingeţi singur cu ea
Domnule Tolescu sper ca observati ca ironia de care ne acuzati pe mine si pe colegul Otniel Veres, sau cel putin atitudinea noastra pe care o blamati, este folosita si de Domnia Voastra pentru a ne da o palma „nobila” mintilor inguste.
Daca vreti sa evitati astfel de reactii din partea unora ca mine si colegul Veres, fiti va rog mai cu minte decat noi si explicati frumos, pana la capat, toata ideea. Nu mai lasati mesaje criptice cand nu e cazul, pentru ca se trezesc cativa ca noi, si banuiesc ca nu vreti sa fiti vinovat ca ne-ati ispitit sufletele.
Faza cu pusul mesajului Doamnei Eliza in comparatie cu ale noastre este o metoda…ieftina de a ne face sa ne simtim. Stimabile cand barbati ca Domnia Voastra considera ca nu este intru-totul vinovat de pacatul din lume, ci blameaza femeia, in principiu pe Eva, iar in ziua de azi continua sa blameze toate femeile prin greseala Evei, dati dovada tocmai de lucrul de care credeti ca nu sunteti vinovat: mandria. Aroganta Dumneavoastra si vina pe care o aruncati, inclusiv in prezent, pe femeie este nedreapta si nu va face cinste. Indiferent din ce motiv Adam a muscat la indemnul ei, deci a dat dovada de o crasa imaturitate spirituala. Sunteti nedrept daca si azi blamati femeia pentru pacatul Evei, dar ceva imi spune (poate mintea mea ingusta se agita aiurea) dar cred ca si persoanele apropiate de sex feminin le vedeti la fel.
Fiti amabil si lasati prostiile copilaresti in seama celor care gandesc precum copiii. Raspundeti cu argumente serioase, chiar ironice, sarcastice, dar macar bine informate, si nu va ascundeti dupa scuze ieftine si acuze la adresa bunului simt. A trata o femeie ca pe un nimic este un gest cu care nu ma impac si nu voi menaja catalogari ca ale Dumneavoastra fata de niste fiinte care ne sunt ajutor potrivit. Nu v-as fi spus nimic daca nu apareati in spatiul public. Ati facut-o, asumati-va consecintele! Fiti barbat!
păi evident, tot nesimţitul şi ignorantul îţi dă Biblii cadou şi te trimite la versete. nesimţitul evanghelic, vorba aia, care nu-i în stare să recunoască dacă o dă cu bîta-n baltă şi încearcă să o dreagă după aceea, lăudînd farmecul femeii. dar musteşte de versete!
nu, noi ne iubim nevestele, ce spui tu acolo şi ascultăm întotdeauna de ele, numai cînd nu e ele de faţă ne dăm mari 🙂
Stimate Alin Tolescu, nu sînteţi nici măcar pe aproape de cele intenţionate a fi spuse de mine
E o incurajare sa ‘aud/citesc’ acelasi principiu reafirmat. Recent am ajuns la o intelegere a rolului incredibil si a misiunii pe care o are Domnul pentru mine ca si femeie, iar atunci cand incep sa ma zbat si sa ma clatin, ma bucur nespus de aceste infuzii de adevar. Va multumesc pentru articol.
Mă bucur că a ajutat!
Frate Marius,
Sunt de acord cu pledoaria sustinerii femeii mame. Dar cred ca sunteti de acord, ca exista multe situatii in care fetele cuminti, asteapta sa le vina alesul, si raman nemaritate…sunt cazuri in care exista familii care asteapta sa le vina copilasi, si ei nu mai vin.. sunt cazuri de natura medicala , cand unul dintre soti nu pot avea copii. Asta dupa parerea mea, nu inseamna ca aceste femei au pierdut binecuvantari sau sunt femei de rang inferior, vase mai slabe decat cele care sunt si mame; In definitiv totul tine de Harul lui Dumnezeu care da fiecaruia dupa Voia Sa. Omului ii ramane intelepciunea de-a lua din viata ce i se potriveste,(si asta s-o ceara de la Domnul) ,dar totul bine masurat, nici prea mult, nici prea putin: invatatura, munca, odihna, hrana, prieteni…
Si eu sustin femeia-mama, dar nu in detrimentul alteia care nu e mama sau nu e casatorita. Nici dupa parerea mea nu sunt persoane de mana a doua, insa in realitate sunt tratate ca atare. Tinerele maritate se uita de sus si cu dipret la fetele mai putin tinere si nemaritate, cele cu copii se uita de sus si cu dispret la cele care nu au copii (desi sunt casatorite de mai multi ani). Sa mai pomenesc si de felul in care sunt privite si tratate fetele nemaritate (trecute de o anumita varsta) de catre barbati (fie ei credinciosi sau nu)? Cineva spunea candva intr-un cadru academic ca cei de varsta inaintata si necasatoriti ar trebui priviti ca niste sfinti si nu ca persoane de mana a doua, pt ca in multe aspecte viata lor este mult mai dificila decat a celor casatoriti. AR TREBUI, pt ca de la teorie la practica nu e decat… o mare prapastie.
Cand intalnesti o persoana noua ce afli imediat despre ea? E casatorita? Nu! Cati ani are? 30! Ups! In mod instantaneu incepi sa-i cauti defecte, si daca cel putin aparent nu are (defecte fizice) te gandesti la ce e mai rau: pacate grele, egoism, aroganta, etc, sau chiar lipsa credintei sau a nasterii din nou. Se gandeste oare cineva la rabdarea pe care o lucreaza Dumnezeu in acea persoana? Nu! Cel putin nu in primul moment. De multe ori descoperi ca in realitate sunt niste persoane minunate, sau mai bine zis, de putine ori, pt ca lumea nu e prea amatoare sa le cunoasca mai adanc dupa ce afla varsta si strarea civila (necasatorit). Pre(a)judecati?
Probabil ca domnul Cruceru o sa ma traga de urechi spunand ca generalizez nepermis de mult, insa va asigur ca ma refer la situatii concrete (si deloc putine la numar) cunoscute de-a lungul anilor. E un subiect care ma intereseaza si pe care il observ de multi ani. L-am mai atins si cu alta ocazie, fara prea mult ecou.
Si apoi, ce e o fata/femeie nemaritata si fara copii? O persoana de mana a treia? Privita de sus si cu dispret atat de casatorite, cat si de mame, cat si de barbatii casatoriti, si nu in ultimul rand de cei necasatoriti. Nebinecuvantata? Abandonata de Dumnezeu? „Cazuta din har”?
Cu astfel de mentalitati aproape ca-mi vine sa ma fac feminista, dar rezist. 🙂 Asadar, sunt de acord ca intre cariera si familie, femeia ar trebui sa aleagade bunavoie si nesilita de nimeni familia, in cazul in care are de ales. Mai mult, cred ca femeia se poate dedica cu succes si altor indeletniciri decat joburilor epuizante, care de fapt devin tot mai epuizante pt o femeie in lumea barbatilor pt ca trebuie sa munceasca dublu ca sa „demonstreze” ca „yes, she can!”
Uf! Iar m-am intins. 😦 Doare.
PS: Probabil ca articolul se voia un elogiu al femeii-mame. Daca e asa, atunci poate scrieti un elogiu si fetei-necasatorite (dar peste 25 de ani) si unul pt fameia-(NE)mama, unul pt vaduve cu copii, altul pt… mai gasiti dvs categorii. Asta asa, ca sa nu se supere nimeni, si ca sa credem ca nu alimentati aceasta mentalitate conform careia o fata nemaritata sau o femeie fara copii este un gunoi in societate… si mai ales in „societatea evanghelica”.
Draga Swan,
să luăm pe rînd
1. Femeia-mamă. Am precizat şi în alte rînduri că maternitate este o condiţie care poate fi gîndită în două situaţii, în căsătorie, ca mamă de copii, dar mai este o posibilitate de afirmare a maternităţii şi pentru cele rămase văduve, pentru cele necăsătorite (pentru unii Maica Tereza ar fi un exemplu)
legat de ascendentul obţinut priun căsătorie-naştere, acesta este mîndrie, dacă este cazul pe care îl descrii tu. Ce avem şi să nu fi primit, inclusiv soţi, copii…
2. Da, trăim într-o lume în care familia ÎNCĂ reprezintă o valoare fundamentală. De aceea acele PREJUDECĂŢI atît de necesare.
Aici intervine rolul creştinului să vorbească despre HAr şi despre suveranitatea lui Dumnezeu şi în căsătorie şi pentru cei care nu sînt căsătoriţi.
Le spuneam unor prieteni necăsătoriţi, peste 45 de ani.. există două moduri de a da viaţă… grecii au viaţa-Zoe şi viaţa-bios. Cei căsătoriţi creează în primulr rînd viaţă-bios, dar există şi posibilitatea de a crea viaţă-zoe. În grup era o compozitoare, care a făcut o lucrare minunată prin ucenicie şi un dirijor de cor cu o altă lucrare de ucenicie grea în spate. În felul acesta şi unul şi celălalt şi-au exersat chemarea de a fi mame şi taţi pentru cei care aveau nevoie de ei în poziţie de autoritate şi au transmis în jur zoe-viaţa
3. Nu, nu vă trag de urechi. Vezi mai sus, o persoană necăsătorită nu este o persoană de mîna a doua. Problema este atunci cînd o femeie îşi sacrifică famişlia pentru carieră, aici îmi este greu să gîndesc, o altă problemă pe care am sesizat-o aici este că Alina a fost ucisă tocmai de ceva care ţine de instinctul matern, dorinţa de a face totul bine şi perfect.
nu am adus în discuţie faptul că ea nu are familie.
4. Am scris deja un asemenea elogiu, de fapt l-am prezentat într-o subdiviune la Iris, dar n-aţi fost pe fază 🙂
draga Viorica O.
da, sînt de acord că există acele situaţii şi am spus deja lui Swan ce cred, vă rog să citiţi ce i-am răspuns.
Nu, sigur, instinctul matern poate fi exercitat în diferite feluri, prin ajutorarea văduvelor şi orfanillor, căci aceasta este religiunea curată şi neîntinată.
Pentru Naomi,
Poti fi mai explicita te rog? Nevoia de ce, pentru ce? „Nevoia” nu este de cele mai multe ori dorința noastră de mai mult/multe? Uitam sa ne punem limite, sau trecem peste cele puse si le punem pe seama nevoii! Sunt multe semnale de alarma pe care din nefericire le punem in dosarul ” nu mi se va întâmpla mie”! Domnul este de partea celor credinciosi, dar cand nu ascultam de El, ne disciplineaza, si ne doare, si daca nu învățăm ne disciplineaza pentru ca ne iubeste! El e bun!
Nevoie, in cazul in care partenerul nu-si asuma responsabilitatile. Repet, nu-i cazul Alinei, dar sunt multe femei care trag singure la jugul familiei. Cand copii sunt la mijloc, o mama face orice. E usor sa judeci din afara „epuizarea” unei mame fara sa cunosti detalii. Este adevarat, in cazul in care credinta este temelia, Dumnezeu nu o va lasa sa moara de epuizare.
total de acord cu tot ce ai scris
cu durere, cu durere
Daca esti casatorita, categoric e important sa pui familia pe primul loc. Nu stiu cum as putea face fata si serviciului si familiei in acelasi timp, insa daca ai un serviciu epuizant nici sa te casatoresti nu mai ai „timp”.
Cand ajungi sa traiesti ca sa lucrezi si sa lucrezi ca sa traiesti, se instaleaza depresia in viata ta si de aici pana te stingi (chiar daca nu-ti pui tu capat zilelor) nu mai este foarte mult. Femeia a fost creata ca sa fie sotie si mama sub protectia unui barbat iubitor. Fara asta ne stingem precum o lumanare din zi in zi tot mai mult.
Problema ramane totusi sa gasim acel barbat potrivit.
da, Lara, este o problemă mare, mai ales acum în aceste vremuri cînd adolescenţa se întinde pînă la 65 de ani
Eu cred că aici în primul rând contează diferenţa dintre o femeie creştina şi una necreştina. O femeie creştină vede automat viaţa dintr-o altă perspectivă; obiectivul nostru principal e să-i aducem slavă lui Dumnezeu, în orice „stare” am fi, nu?
Sunt foarte de acord că e mare păcat să exagerezi cu munca şi să ajungi la extenuare exagerată în carieră şi că pentru o femeie căsătorită familia trebuie să fie pe primul plan, dar nu pot să nu observ în anumite situaţii o ridicare prea mare în slăvi a căsătoriei şi a naşterii de copii, din care Pavel făcea doar o îngăduinţă, scoţând în evidenţă dificultăţile impuse de viaţa de căsnicie. Mie-mi place foarte mult ce le scrie Corintenilor în 1 Cor 7.
Ştiu femei de diferite vârste care au ales sau nu au putut să se căsătorească sau să aibă copii şi nu-s „stinse” deloc, nici nu se luptă cu depresia… Şi mai cred că uneori se vorbeşte prea mult în favoarea statului acasă al mămicilor. Eu am avut o mamă care a lucrat cu normă întreagă în timpul copilăriei mele şi am stimat-o pentru asta. Cred că fiecare situaţie e unică şi că Dumnezeu binecuvântează o foarte mare varietate de decizii.
ce sa faci cand fara voia ta duci amandoua blestemele? multumesc pentru cuvintele frumoase pentru partea care ne revine ca femei si ca mame!
Mi-a plăcut mult ce ați scris… sunt soție și mamă de 3 flăcăi năzdrăvani. Întotdeauna când eram întrebată „ce vrei să te faci când vei fi mare?” răspunsul meu era „soție și mamă”. Iată-mă exact cum mi-am dorit. Mă întreabă diferite persoane: „Nu te saturi doar copii, casă, mâncare, etc.?” De fapt aceasta este viața care îmi priește, îmi găsesc plăcerea în viața unei casnice – soție și mamă și punct. Mă simt iubită, ocrotită, simt că aici îmi este locul. Chiar nu îmi doresc mai mult… Carieră, afirmare??? Nu pentru mine… atât cât va îngădui Domnul să pot sta acasă. Mulțumim pentru articol, Domnul să vă binecuvinteze!
bine ai venit, Oana, mă bucur pentru voi şi mă bucur pentru bucuria voastră.
Dumnezeu să vă binecuvînteze pruncii!
Ma trezesc si eu in vorba pe aici, pentru ca e un subiect la care am meditat un timp. Da, sunt de acord cu rolurile in familie, si cred si eu ca femeia este mai implinita de familie decat de munca. Dar sa nu ducem lucrurile la extrem. Sa ai un job nu este echivalent cu a face cariera. Eu sunt casatorita, dar nu am inca copii. Nu as putea concepe sa stau doar acasa si sa fac curatenie si mancare… sa fim seriosi.. asta ar dura vreo 2-3 ore. M-as plictisi de moarte in restul timpului. Plus ca nu as avea nici un fel de satisfactie din a face zilnic doar o munca de rutina si care nu mi-ar solicita intelectul. Si cred ca aceeasi situatie va fi dupa ce voi avea copii, si ei vor mai creste. Atunci din nou voi avea foarte mult timp neocupat daca nu voi avea si ceva de lucru. Cu o oarecare rusine pot sa spun ca am dispretuit in inima mea pe fetele care la terminarea liceului spuneau ca nu vor sa faca facultate, ca ele vor sa devina „casnice si mame”. Ma gandeam ca „asta e, daca atat le duce capul..”. Eu pe parcursul facultatii, pe langa multe lucruri de specialitate, am invatat sa stau langa Domnul si sa ma bazez pe el. Cand era ceva prea greu, ma rugam, si El ma ajuta sa inteleg. In tot acest timp am simtit ca sunt in voia Lui. Oricum am observat ca in viata asta devenim cam ceea ce ne dorim, si persoana pentru care luptam sa devenim. Daca tintim sus, ajungem sus. Daca nu avem nici o aspiratie, ne multumim cu putin. Eu mi-am dorit sa fiu programator (desi pentru multi e job de baieti), si sa investesc inteligenta pe care am primit-o, iar din ceea ce castig sa dau Domnului. Si El m-a ajutat. Astazi traiesc acest vis.. sau plan, sa spunem.. Nu este o munca istovitoare, si nu am sudoare pe frunte. Nu alerg dupa bani si nu imi place sa fac ore suplimentare. Nu imi doresc sa ajung in pozitii de conducere in firma – asta ar fi in conceptia mea alergarea dupa cariera in detrimentul familiei. Jobul meu imi da satisfactie, ma ajuta sa imi tin mintea in miscare si sa nu o las sa lancezeasca. Cand va fi cazul voi putea lucra cu jumatate de norma, „lipsindu-i” pe copii de mine doar 4 ore pe zi, timp in care oricum vor fi la scoala. Pana la varsta scolara imi doresc sa pot sta cu ei, daca legislatia Romaniei va permite ca ei sa nu mearga la gradinita. Sa vedem putin ce gasim in Proverbe despre activitatea femeii intelepte..
13 Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice.
14 Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.
15 Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16 Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie.
Desi acest pasaj nu exclude activitatile casnice, nici nu vad ca astea ar fi singurele pe care poate sau trebuie sa le faca o femeie. Se pare ca ea chiar castiga paine in casa, se trezeste dimineata (si asta nu e prea obositor pentru trupul ei firav), administreaza lucrul subalternelor ei, cumpara un ogor, face rost de materii prime.. deci ia decizii, are functii de conducere, isi foloseste mintea ca sa produca ceva.. Nu se aseaza comfortabil sub umbrela „sunt casnica si mama, restul va face sotul meu, pentru ca e blestemul lui”. Eu nu spun sa „ne inhamam” la activitati care sunt peste puterile noastre, ci doar sa investim talantii care ne-au fost dati. Sa nu-i ingropam.