Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marturisesc ca prima data cand am vazut titlul new post-ului din e-mail m-a trecut un fior rece pe sira spinarii. 🙂
eh, asta a fost capcana 🙂
deci, cum se numără… un Pepe, doi Pepi?
Acest Pepe este de remarcat.
pare un cîntec foarte simplu, linia melodică este uşor de urmărit, dar nu ai cine a cîntat la chitară poate aprecia ce face
Bun de tot Pepe ăsta. L-am trecut la favoriţi.
Dankeşoşon Marius David !
SDM
Da, mă bucur că v-am lărgit orizontul 🙂
Pentru mine Pepe a fost o… usoara dezamagire… Am fost anul Trecut la Budapest Spring Festival, special pentru concertul sau. A „executat” piesele, fara prea mult entuziasm, destul de sec si de sictirit. 😦
Sincera sa fiu, salata kosher cu miel servita in cartierul evreiesc unde am inchiriat o camera si experienta unei nopti petrecute intre evrei – desi nu sunt o gurmanda, pe vremea aceea nu eram vegetariana – a fost mai edificatoare decat evenimentul in sine… 😦
hmmm, mă suprinde ce spui.
dar…. ca unul care am puţin şi experinţa scenei, publicul te face şi te desface…
Am văzut şi Paco, atunci cînd a fost în România a cîntat cam fără chef… Dar în alte părţi… Publicul o fi fost de vină
Nu stiu, sincer… eu am mers cu mari asteptari, si am ramas dezamagita. Parca si afara, la dat iscalituri tot asa apatic a fost… Probabil a auzit multe persoane vorbind romaneste. 🙂 Sau poate l-a vazut/auzit pe tipul de langa mine care la un moment dat a inceput sa sforaie cu sonor. Am mentionat ca eram in randul 2, undeva destul de central? 😀
Superb
da, se pare că aici este mai entuziast decît ne spune SIW 🙂
Pepe Romero – „Spanish Nights” (Deutsche Grammophon, 2012)
Detalii album: http://www.deutschegrammophon.com/html/special/romero-spanishnights/
Audiţie album: http://www.musicme.com/Celedonio-Romero/albums/Spanish-Nights-0028947900733.html (necesită cont – free).
mulțumim, foarte bună recvomandare, ascultat