O întrebare grea: putem fi admiratori sau simpatizanţi ai poporului ales fără a fi acuzaţi de sionism deşănţat sau de activitate antipalestiniană? Vă rog să mă scutiţi de această pantă a discuţiei. Să analizăm faptele şi să analizăm analiza domnului profesor Marga, din cîte se întrevede noul ministru de externe, ceea ce face analiza şi mai interesantă în context:

Israelul este „cel mai mic spaţiu national de pe glob, în situaţia în care cetăţenii săi nu pot trece fără pericole dincolo de frontierele terestre” (p. 19). Din teritoriul Israelului, 95% este pământ arid, iniţial impropriu agriculturii. Resursele subsolului sunt mai curând sărace. Israelul importă apa şi cernoziom. Doi din trei israelieni sunt nou veniţi, Israelul având una dintre cele mai eterogene, ca provenienţă, populaţii din lume: cetăţenii săi vin din peste şaptezeci de alte ţări.
Unde se plasează astăzi Israelul?

Să continuăm evocarea de date, din aceeaşi foarte documentată sursă. „Israelul reprezintă cea mai mare concentrare de inovaţie şi antreprenoriat în lumea de astăzi” (p. XVI). Capitalul investiţional de risc (venture capital investment) per capita este în Israel de 2,5 ori mai mare decât în SUA, şi de 30 de ori mai ridicat decât in Europa. Israelul atrage un astfel de capital în mai mare măsură decit Marea Britanie şi decât Germania şi Franţa la un loc (p.14).

Israelul are cele mai multe firme înregistrate NASDAQ, fiind depăşit numai de SUA. În optica întreprinzătorilor internaţionali, „după SUA, Israelul este cel mai bun”, ca loc de operare (p. 18). Firmele israeliene sunt astăzi ferm integrate în China, India, America Latină şi în alte părţi ale lumii (p. 75).

În populaţia Israelului de acum, 47% sunt absolvenţi de studii universitare – unul dintre cele mai ridicate procente de pe glob. (p. 90). Israelul şi-a creat universităţi de nivel înalt chiar înainte de a fi proclamat statul. Primul „board of governors” la The Hebrew University, înfiinţată în 1918, i-a inclus pe Einstein, Freud, Buber. Technion-ul din Haifa a fost înfiinţat în 1925, Institutul Weizmann în 1934. Israelul are opt universităţi şi douăzeci şi şapte de colegii, patru dintre universităţi fiind între primele o sută cincizeci de universităţi din lume, iar şapte între primele o sută din regiunea Asia-Pacific (p. 255). Institutele de cercetare ştiinţifică ale Israelului sunt primele în lume sub aspectul valorificării comerciale a rezultatelor (p. 256).

Yissum, compania de transfer tehnologic din cadrul The Hebrew University of Jerusalem, câştigă anual un miliard de dolari producând şi valorificând 5.500 de patente şi peste 1.600 de invenţii tehnologice. Israelul este cel mai mare producător de biotehnologii din lume, în afară de SUA şi Marea Britanie (p. 256). În 2008 Israelul a exportat tehnologii în valoare de peste 18 miliarde de dolari.

Sub aspectul publicaţiilor ştiinţifice per capita (universitari şi cercetători), Israelul deţine locul întâi în lume (p. 266). În 2008, Institutul Weizmann şi The Hebrew University au fost socotite, de revista „Scientist”, „the best place to work in academia” din lume, în afară de SUA. În partea din faţă a universităţii din Ierusalim deja menţionată, figurează chipurile a nouă premianţi ai instituţiei Nobel, începând, fireşte, cu creatorul teoriei relativităţii. Trei mii de profesori universitari israelieni de prim nivel lucrează în diferite universităţi ale lumii.

Israelul este unul dintre cei mai importanţi exportatori agricoli ai lumii, iar prezenţa sa în industrii precum aviaţia, informatica, irigaţiile, reciclarea apei, noile energii, medicamente şi nenumărate altele este de prim-plan în lumea de astăzi.
Cum se explică „miracolul” pe care indicatorii amintiţi îl sugerează, fie şi schematic? Care este „secretul” israelian? Să revenim la profunda explicaţie din cartea lui Dan Senor şi Saul Singer. Sunt multe ţări care s-au dezvoltat rapid în perioada postbelică – de pildă Coreea de Sud, Singapore, Taiwan. „Dar nici una nu a produs o cultură antreprenorială … care să fie comparabilă cu cea a Israelului” (p. 19). Împrejurarea nu ţine de ceea ce se spune în mod curent: „evreii sunt inteligenţi (smart)”, căci sunt pe lume şi alte popoare cu o asemenea însuşire, dar performanţele rămân diferite. „Miracolele economice” nu se explică în acest fel. Nici ideea unei „evreităţi” unite nu explică un asemenea miracol, căci israelienii sunt astăzi una dintre cele mai eterogene, ca provenienţă, populaţii.

citeşte articolul AICI