Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Agustín Pío Barrios (cunoscut şi ca Agustín Barrios Mangoré, 5 mai 1885 – 7 august 1944), un eminent ghitarist şi compozitor paraguaya
Am citit undeva că Barrios mergea pe stradă şi a văzut o femeie bătrână care cerşea la uşile caselor bătând cu o monedă pentru a i se deschide. Se spune că, impresionat, Barrios ar fi decis să scrie o piesă inspirată de această întâmplare şi de discuţia cu cerşetoarea. Se spune, de asemenea, că bătaia monedei în uşă este reprodusă de repetarea (dublarea în special pe bas) a unor anumite note. De aceea piesa a mai fost numită şi „An Alm for the Love of God” (O milostenie de dragul lui Dumnezeu, aluzie la cererea cerşetoarei). Se pare că piesa a fost compusă mult mai târziu după eveniment, chiar înainte de moartea artistului. Oricum, piesa este superba, absolut superba!
Mulţumesc tuturor celor care s-au chinuit să găsească istoria cu adevărat emoţionantă a acestei piese.
Mangore are patru tremolouri, toate omorîtoare de degete, sînt parte din examneul de intrare la Mozarteum. Vă daţi seama dacă acesta este nivelul de intrare la conservator la Clasa lui Fisk, ce vor ieşi chitariştii care termină acolo.
Acesta s-a întâmplat pe 02 iulie 1944, adică aproape o lună înainte de moartea compozitorului Agustin Barrios Mangore, care a murit pe 07 august 1944. Această lucrare a fost ultima compoziţie. Se spune ca o batranica a batut la usa lui cerand 5 centi de pomana; sunetul bataii in usa si glasul cesertoarei l-a inspirat pe Barrios si ca tribut adus Domnului Isus a pus titlul compozitiei sale: „O milostenie pentru Dumnezeu.”
În primele etape ale acestei lucrări, Mangoré evocă sunetul uşii sale atins de către doamna batrana, este o melodie frumoasă, ca o rugăciune plină de pace a minţii. Asa s-a nascut o compozitie minunata a geniului indian Agustin Barrios Mangore.
Superb comentariu
Cred că am ascultat până acum piesa de vreo douăzeci de ori în interpretarea Ioanei şi nu contenesc să mă minunez câtă dragoste are Dumnezeu faţă de oameni care se nasc cu aşa handicapuri. Îl cunosc personal pe un frate, tot nevăzător, care cântă şi la pian şi la ghitară extraordinar. Am cântat în câteva rânduri cu el şi m-a uimit pur şi simplu nu doar uşurinţa cu care cântă dar mai ales plăcerea deosebită cu care o face. Numele lui este Adi Hentea. Noi nu ştim să-I mulţumim suficient Domnului! Fe şi pentru că a făcut… aerul transparent ca să nu ne dăm cap în cap în lumea asta!
Am o întrebarela care nu mi-am răspuns: cum a descifrat partiturile. Cîntă după partitură.
Anul acesta a fost, ca şi anul trecut, din nou la Festivalul de la Sinaia.
Azi 29 iunie se implinesc 70 de ani de la pogromul de la Iasi.
Mai multe detalii cu privire la acest eveniment sunt aici: http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/video-amintiri-masacrul-evreilor-iasi
Va mai amintiti de postarea aceasta: https://mariuscruceru.ro/2011/01/16/70-de-ani-de-la-pogromul-de-la-iasi/ ?
Ati reusit sa mergeti la Iasi in aceasta perioada?
da, am reuşit, ieri m-am întors, dar mai importanta a fost vizita mea la bucureşti, a doamna Wald.
După cum vedeţi în ultima postare s-a întîmplat ceva mai important pentru mine decît vizita la Iaşi
Da, am fost!
http://www.classtab.org/abmeutz.txt
O variantă completată cu sfaturi tehnice.
mulţumesc, dar istoricul ne interesează, este fascinant!
Păi, tocmai, că este şi istoricul compunerii piesei.
prefer oricînd partiturile taburilor, doar la lăuta este mai uşor cu taburi
Pingback: Ce (nu) mi-aş dori de ziua înmormîntării mele | Marius Cruceru