„Şi dacă a înviat…” Pastorală de Paşte 2012

Epistola Apostolului Pavel către Romani, capitolul 6

Şi dacă Isus a înviat, care ar putea fi consecinţele?

Învierea este un eveniment cosmic, care angrenează întreaga creaţie, un eveniment istoric, care schimbă cursul istoriei, dar fără efect asupra persoanei, dacă aceasta nu se relaţionează prin credinţă la Isus Cel Înviat.

Ce înseamnă a crede?

În Scripturi găsim imagini diferite pentru credinţă: a crede în Isus este precum privirea la un şarpe de tablă cu naivitatea că această cătătură te va vindeca de rana adevăraţilor şerpi. Şerpii vii sînt aproape, umblă printre glezne, cel mort, o tablă într-un par, dă viaţa.

A crede în Isus este precum a gusta dintr-o pîine gătită în pustie, mană de sus. Nu-i cuptor, dar este. Pîinea vieţii. A crede în Isus este precum stăruirea în faţa Stîncii seci, dar vine apă. Apa vieţii. Pustia se vede, Stînca este evidentă, Pîinea se arată şi se gustă, Apa curge şi se prelinge pe bărbia credinciosului.

A crede în Isus este precum umblarea pe ape, clătirea gurii cu vinul făcut din apă şi altele ca acestea.

A crede în Isus înseamnă nu doar contemplarea vieţii lui Isus şi asumarea consecinţelor morţii şi învierii lui în mod raţional, mental. A crede în Isus devine un act radical, final, fără putinţă de întorcere precum moartea.

Dacă am fost botezaţi, atunci am fost botezaţi în moartea Lui,

CA El,

CU El, şi acum nu mai putem trăi altfel de cît

PENTRU El.

Botezul, dincolo de celelalte semnificaţii, reprezintă nu doar asumarea unei credinţe, ci asumarea morţii şi învierii Sale, cu toate consecinţele unei morţi faţă de fire, şi Lege, şi a unei noi vieţi în trup-Templu şi în Har.

Dacă Isus a murit şi înviaţ şi noi am murit şi înviat împreună cu El prin botez, atunci…

I.                    Ne asumăm o nouă etică. O etică a sfinţirii.

Romani 6:1-4  Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?  (2)  Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?  (3)  Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?  (4)  Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Cei care au crezut în Moartea şi Învierea lui Isus nu mai pot trăi în neglijenţă şi odihnă faţă de păcat. Ne-am făcut una cu El şi El este sfinţire. Păcatul cu voia, pofta cultivată, pregătirea pentru cădere şi păcat, complacerea în deşertăciunea gîndurilor, “mersul în ritmul lumii acesteia” (Efeseni 2), toate acestea sînt moarte.

Cine zice că a murit împreună cu El, rămîne în El, şi trebuie să trăiască precum a trăit El (1 Ioan 2:6).

Etica nouă creştină nu se constituie dintr-un set de reguli, ci dintr-o atitudine. Nu ne vom îngrijora de preceptele care trebuie învăţate şi poruncile care nu trebuie uitate sau regulile care trebuie împlinite. Opţiunile sînt mult mai simple şi fără îndoială: sîntem morţi sau vii. Faţă de ce? Aceasta este singura dilemă.

 Romani 6:11-13  Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.  (12)  Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.  (13)  Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Scriptura nu ne spune că sîntem morţi, ci că trebuie să ne socotim morţi. Acesta presupune lupta, aici este vegherea sfinţilor, în minte este teritoriul de bătălie, nu în trup. Păcatul este alungat precum un serv hoţ, care a vrut să devină stăpîn şi ni s-a urcat pe masă. Mădularele sînt recuperate, nicidecum schinguite, sînt restaurate pentru a deveni unelte ale Templului în care va locui Duhul.

Apostolul ne dă veste că n-am pierdut nimic, trupul este întreg, numai carnea ne va duşmăni.

II. Al doilea lucru pe care îl cîştigăm din Învierea Sa, dacă ne alipim de Înviat: o escatologie a speranţei.

 Romani 6:5-9  În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr’o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr’o înviere asemănătoare cu a Lui.  (6)  Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;  (7)  căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.  (8)  Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,  (9)  întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.

Vom fi cu El, vom participa la viaţa Lui, vom avea părtăşie cu El, dar nu numai atît, vom fi Una cu El, vom avea parte din viaţă Dumnezeiască. Dumnezeu, în planul Lui desăvîrşit a stabilit că Biserica este constituită ontologic numai divino-uman. Fără Cap nu poate trăi Trupul şi Capul nu mai este Cap fără Trup şi Mirele nu mai este Mire fără Mireasă. De aceea noi putem trăi sfînt, datorită Lui, Capului, nu din pricina eforturilor noastre.

Pentru aceea trăim noi sfînt, pentru că ne ştim menirea şi destinaţia. Ştim de ce facem umbră pămîntului. Nu avem rost decît lîngă Mire, nu avem rost decît în unire cu El.

Escatologia speranţei este legată de etica sfinţirii. Nu se pot dezlipi una de cealaltă. Cine are nădejdea că va fi CU El, după ce va fi murit ÎMPREUNĂ cu El, trăieşte PENTRU El, trăieşte aşa cum a trăit El.

 1Io 3:2  Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.:3  Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.

Ştim bine, spune Apostolul, escatologia creştină nu vine din visuri de noapte şi din nădejdi deşarte, este curată ştiinţă, pricepere cîştigată după adîncirea în Cuvîntul revelat, în promisiunile scrise.

Creştinismul este pentru cel care doreşte să se cultive, să înveţe, să cunoască cele ce se întîmplă cu el acum, dar şi acelea pe care le nădăjduim.

„Cred în viaţa veacului ce va să vie” spunem în Crez laolaltă omul simplu cu acela care poate crede despre sine că este mai învăţat. Această credinţă în viaţa veacului este precum arată C. S. Lewis în „Ferigi şi elefanţi”…. cred în iertarea păcatelor este o stare de spirit mai degrabă decît o acţiune a voinţei. Nu cred doar că Dumnezeu m-a iertat, cred  „în iertarea păcatelor” poate înseamna şi „cred că iertarea este posibilă, da, cred că pînă şi eu pot ierta… pot ierta pe cel de neiertat şi mă pot ierta chiar şi pe mine însumi”.

Afirmaţia din Crez referitoare la viaţa veacului ce va să vie ne obligă nu doar la contemplarea viitorului şi la mijirea ochilor spre dealuri strigînd la cer ca Domnul să vină mai curînd, ci ne obligă la schimbarea vieţii din acest veac.

III.               Al treilea lucru pe care l-am cîştigat prin Învierea Sa este eliberarea de omul vechi  cu puterea, patimile şi poftele sale.

 Romani 6:14-23  Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.  (15)  Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.  (16)  Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?  (17)  Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o.  (18)  Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v’aţi făcut robi ai neprihănirii.  (19)  Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v’aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!  (20)  Căci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.  (21)  Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea.  (22)  Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v’aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.  (23)  Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Noi avem o altă perspectivă asupra morţii şi vieţii. Cel ce “îşi trăieşte viaţa” este mort în păcatele şi greşelile sale (efeseni 2), Cel ce este mort faţă de Dumnezeu este viu faţă de păcat şi rob al păcatului. Cine este viu pentru Dumnezeu este liber faţă de păcat şi rob al neprihănirii.

În finalul textului tensiunea se reduce la două opoziţii: ROB – LIBER, şi MORT – VIU.

Cristos a înviat! Noi am murit şi înviat odată cu El. Ce înseamnă acest lucru?

Sîntem liberi şi morţi, vii şi robi. Liberi şi morţi faţă de păcat, vii pentru El şi robi ai neprihănirii. Avem o libertate, o nouă dorinţă de performanţă morală, care se numeşte sfinţire, o nouă nădejde  escatologică.

Va urma

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Meditaţii, Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la „Şi dacă a înviat…” Pastorală de Paşte 2012

  1. ilie sutu zice:

    Amin ! El sa fie laudat ,marit si iubit in veci !

  2. marinelblaj zice:

    Cristos e viu! Slavă Lui!
    Vă doresc, frate Marius, dumneavoastră şi familiei, bisericii şi tuturor celor ce se bucură în învierea Lui, umblare cu El, prin El şi pentru El, Cel înviat, până în veşnicii!

  3. Eu am o intrebare: ce inseamna adica „a crede in Iisus” ? Adica a crede ca a existat o data ca om in viata in regiunea Iudeea ? Sau a promova posibile idei sau metode educative promovate si/sau practicate de el, la nivelul la care pot fi ele descifrate din povestile despre activitatile lui din Noul Testament ?

    Ca eu prima cred, desigur, nu fac parte din aia care zic ca nici nu a existat si ar fi doar o legenda, (ca am citit pe CNN ca exista si unii din astia, ba unii din ei chiar auto-declarat crestini, dar sunt fringe, desigur), ca pt mine tata, (cel care ziceam ca imi spusese prima oara despre Iisus ca fiind fost un mare invatator), a fost intotdeauna un informator total reputabil si credibil, si absolut si etic in informatiile lui catre mine, fara conflicte de interes, fara bias politic deosebit, (cum l-ar avea totusi, de ex, wikipedia in lb engleza, mai ales pe subiecte sociologice, sau franceza, mai ales pe subiecte sociologice, istorice, si culturale).

    Acum re a doua, eu nu imi pot formula o parere ff exacta despre anumite activitati ale lui sau idei pt ca nu am citit eu personal despre toate, doar ce am vazut in diverse filme si ce am mai auzit asa la nivel de zvon cultural, deci mai ales la nivel de promovare, eu personal care in general nu ma prea ocup de promo persoane specifice, decat poate unii actori de filme, nu stiu daca as incerca sa promovez un educator public de oameni asa la nivel mai larg mass-mediatic, de exemplu, desi asa pe personal imi permit sa am si eu preferinte fata de diversi educatori publici mai alrg cunoscuti istoric.

    In general mi-am formulat parerea, re activitatile specific educative, deci cu Iisus Christos fiind fost invatator de public atunci la vremea aia, eu personal cred ca a activat atat cu placere, cat si in mod relativ competent, cat si etic, nu am auzit pe undeva ca s-ar fi ridicat vreo plangere impotriva activitatilor educative ale lui Iisus Christos, si este in general o persoana larg respectata social, si a ramas, asa, in general reputabil chiar la nivel istoric, si, zau, nu cred ca e doar din cauza promo, ci pt ca probabil chiar a fost asa.

    Deci daca eu as fi loctiitor de sef de comisie care trebuie sa dea atestat de libera practica de invatator public lui Iisus Christos, eu i-as da atestatul, chiar daca nu sunt sigur re training pedagogic specific la acea vreme si in acea regiune, poate just in case l-as pune sub proba si supraveghere o perioada, dar in general eu l-as lasa sa activeze ca invatator public, ca nu cred ca as avea vreo ingrijorare serioasa re vreun dezavantaj cert care sa ma impiedice pe mine sa ii dau acel atestat.

  4. dorin zice:

    si ortodocsii predica bine (uneori) dar ce inseamna icoana asta pentru baptisti? asta-i intrebarea!

  5. Pingback: Pastorala de Paște 2013 – Puterea învierii Lui | Marius Cruceru

  6. Pingback: Anul fără Pastorală de Paște | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.